Amintirile lui @Elu, postate initial intr-un topic intitulat Parfum de copilarie, au fost comentate astfel de @Rubinn6 si @Diana1sefa:


Rubinn6 a scris:

De fiecare data cand ma apuca melancolia vremurilor acestora , ma gandesc ca as da orice numai sa mai traiesc macar o zi din frumoasa mea copilarie ,dar ce pacat ca nu este posibil !!!!

Foarte frumos...nostalgic....
Promit sa revin,si-mi voi expune si eu citeva din "Amintirile copilariei mele".

Cu drag, Renata.


Diana1sefa a scris:
Frumoasa povestioara !


Iar @Elu le-a multumit:

Renata,
Diana,
Va multumesc mult, pentru ca v-ati dedicat un pic din timp citindu-l ! Ma bucur tare mult ca v-a placut !!!

p.s. De-abia astept si sa citesc si "parfumul copilariei" tale Renata !!! Sunt sigura ca va fi emotionant !

Completare
Si noi multumim, @Elu - si cred ca ai observat ca toata lumea care a scris aici a revenit cu alte si alte amintiri

Speram ca Renata sa se tina de promisiune

Am citit amintirile voastre dragi colegi si am ajuns la concluzia ca am fost o fetita foaaaarteee cuminteeeeee...

Atat de cuminte incat am dat foc bradului in a doua zi de Craciun. Am vrut sa le arat surorilor mele mai mici cat de frumos arata bradul cu artificiile aprinse si agatate pe crengile lui.

Si... eram isteata foc!!!! Atat de isteata incat atunci cand am vrut sa incerc cat de incinsa este soba (care de altfel dogorea), m-am gandit ca nu este bine sa pun mana pentru ca ma frig, asa ca mi s-a parut mai potrivita limba care era umeda...

Ares_3 a scris:

eumarian, multumesc

Datorita tie am gasit prima carte A MEA:

http://www.scribd.com/doc/2...

o amintire legata de ... "Muc cel Mic"

aveam putin peste 4 ani - facusem hepatita A si cand m-au internat m-au lasat fara niciun lucrusor personal fapt ce a dus la un protest "energic" din partea mea - nu am vrut sa imi curat nasul cateva zile bune fapt ce a dus la interventia orelistului - plus ca incercau sa ma convinga sa ma tund (aveam parul foarte lung) imi tot spuneau ca "parul creste" si eu nu si nu dar am tinut minte, si, cand am ajuns acasa mi-am tuns papusa cu parul din lita arata ca un arici si m-am pus pe plans cand toti ai casei au inceput sa rada la vederea "aratarii"...

am sa revin cu placere
minunat topic!

1 Mai muncitoresc..... din vremea copilariei mele insemna neaparat participarea la manifestatie.
Nu conta ca era frumos sau urat afara, manifestatiile se tineau.
Mi-aduc aminte de bucuria cu care abia asteptam momentele, dar si gandul ascuns de "dupa"....
Ne adunam la scoala dis-de-dimineata, ma scula bunica-mea cu noapte-n cap, ma imbracam cu uniforma scrobita hartie pe mine, bluza alba, cravata rosie (fara tricolor in anii aceia), insigna de pionier cu flamura pe care scria "Sunt gata-ntotdeauna", bentita alba pe cap, fusta bleumarine in cute de 2 cm, ciorapi albi trei sferturi si....pantofi negri cu sireturi.
Pentru pantofi am avut toata viata o fixatie (nici acum nu m-a iertat!) si din aceasta pricina la fiecare Paste ma innoiam cu o pereche.
Ei la un asemenea 1 Mai Pastele cadea dupa, asa incat, de dragul pantofilor noi, m-am incaltat cu ei. Probabil ca mama mi-o fi spus ceva, dar nu tin minte decat ca ma incaltasem cu ei si cu ei am ramas aproape toata ziua
Era destul de rece afara si pana la scoala m-a insotit bunica-ma numai si numai ca sa imi ia puloverul pe care il aveam pus pe mine si pe care evident nu aveam voie sa-l tin la manifestatie.
La scoala stiu ca ne dadea o gustare formata dintr-o chifla din aceea crestata pe coaja si o felie de salam italian, plus o bucata de rahat cu un biscuit pe post de "dulce".
Ne confectionasem inainte la orele de lucru manual flori artificiale din hartie lucioasa si creponata viu colorate, puse pe niste bete si legate cu litza.
Maica-mea imi daduse cativa lei sa am la mine pentru "dupa"...
Nu mai tin minte cu ce ajungeam la locul de adunare de la sosea, acolo ne incolonam si ...stateam....ore intregi pana ne venea randul la demonstrat.
Nu tin minte sa fi fost epuizati sau mofturosi sau intr-un fel anume ca asteptam atata. Stiu ca eram voiosi....da, ca in salutul "salut voios de pionier!"
Dupa demonstratie, facuta in pas de defilare, fluturand in mana stanga amaratele de flori artificiale si cu mana dreapta in pozitia de "salut" treceam prin fata tribunei strigand din toti rarunchii "Uraaaaaaa!". Noi, copiii, chiar ne iubeam conducatorii. Nu simteam altfel. Cred ca strigam si lozinci, dar nu-mi mai amintesc asta, probabil ca da!.

La spartul coloanei, adica "dupa" ne asteptau niste mese acoperite cu fete de masa albe si cu niste oloaie mari pline cu cremvursti. Era bucuria suprema....cu cativa leuti ne luam pe un carton "o pereche de cremvursti cu mustar" si o sticla de suc care era roz cu gust de zmeura sau galbui-portocaliu cu gust de portocale - sticlele acelea de 200 ml grunjoase; mancam cu o pofta mare. mare de tot.
Nu voiam mai mult. Ma intreb adeseori cum de atunci ne saturam cu atat de putin?!
Asta era bucuria pe de o parte, dar aveam si o suferinta nespusa, ajunsesem sa schioapat pentru ca, evident, pantofii noi nouti imi facusera basiti. Toata viata am iubit pantofii si i-am urat in acelasi timp pentru ca nu era pereche de la Dumnezeu si de la parinti data sa nu ma chinuiasca cu nelipsitele rani de la calcai sau degetele. Geaba mi-i inmuia taica-meu cu spirt, cu otet, cu nu mai stiu ce, pana nu-si faceau damblaua nu se putea.

Cat eram de fericiti atunci si stau si ma gandesc ca eram asa pentru ca eram copii, pentru ca eram invatati sa ne multumim cu putin si, am mai spus-o undeva prin aceste amintiri, pentru ca sufletul nostru, viata noastra de copii era lasata sa zboare libera fara incorsetari prea multe si nici pomeneala de fitze.... eram copii obisnuiti, ne iubeam parintii care aveau grija de noi, ne iubeam profesorii, ne placeau vecinii, ne placea praful strazii, maidanele, vacantele, timpul scolii, pomii infloriti, inverziti, gardurile strambe de la curti si multe, multe altele...
Uneori, cand ma simt agasata de prezent, vin aici, pe acest topic si recitesc ce au scris altii si ce am scris si eu si ma curat de zgura zilnica, aducandu-mi aminte de sufletul meu de copil....

ultima data editat de elga50 pe data de Marti, 1 Mai 2012, 16:41

@elga50
frumos si sincer,ca un suflet de copil!