Subiect: Custodia comună este prevăzută sau nu?
Deoarece am primit o multime de intrebari pe acesta tema si am vazut si o sumedenie de discutii tangentiale, as dori sa o dezbatem. Rugamintea este doar ca parerile sa fie argumentate juridic, nu din alte surse: media , vecina etc.
Asa cum am mai raspuns, personal , consider ca Noul cod Civil nu institue custodia comuna.
art.397 priveste autoritatea parinteasca ce revine ambilor parinti dupa divort. Autoritatea parintesca

este ansamblul de drepturi si indatoriri, care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti."

acesta nu inseamna custodie comuna

Custodia comună este sentinţa judecătorească prin care custodia unui copil este acordată ambelor părţi. În custodia comună ambii părinţi sunt părinţi custodieni şi nici unul dintre părinţi nu este părinte necustodian, cu alte cuvinte copilul are doi părinţi custodieni. Problema custodiei minorilor se pune atât ca urmare a unui divorţ în care sunt implicaţi minori cât şi în cazul separării unor părinţi necăsătoriţi.

Multe state din SUA şi Europa recunosc două forme de custodie comună: custodia comună fizică şi custodia comună legală. Custodia comună reprezintă un pas important în asigurarea interesului superior al minorilor de a avea acces la ambii părinţi şi este, de facto, o evoluţie faţă de custodia unică sau faţă de custodia împărţită.

Codul civil nou prevede custodia unica in art 400, 401. Asta inseamna ca, in fapt, copilul va fi incredintat unui parinte, la care isi va avea si domiciliul, celalalt avand, ca si pana acum, drept de vizitare.
Desigur, parintii, amiabil se pot intelege si la program de vizitare zilnic, dar in lipsa intelegerii intre parinti , nici o instanta nu se va pronunta in sensul acordarii custodiei comune, pentru simplu fapt ca nu are temei legal.

ultima data editat de a_k pe data de Vineri, 23 Septembrie 2011, 00:08

Exista un interes in propagarea idea despre custodia comuna identificandu-l cu autoritatea parinteasca comuna sa nu fie retragi nimeni de ea, si ca nu se considere doar ca o prestatia economica ci in toate sensuri, adica sa se asimilez concepte, fiind ce unul este mai rece cel de "autoritatea parinteasca" si celelalte mai sesibil, "custodia". Oricum trebuie se inteleaga ce de acum incolo parinti despartiti fizic sunt cu tot legati de copilul cam cum n-ar fi separati, si este foarte important sa inteleaga pentru a schimba cuvintul "incredintare", ce nici el este la noul cod civil, si se asuma ce ambii parintii sunt obligati sa isi exprima acordul asupra anumite temele importanti, cum ar fi de pilda stabilirea scoala privata sau publica, calatoriile de vara, decizia asupra cheltuiele extraordinare, capacitatea de se opune la anumite comportamente sau companiile ale copilului si in ceea ce priveste educatia si formarea profesionala si personala in fata societatea, precum tratamente medicale grave si mai multe situatiile exceptionale, participare la cunostinta asupra familia logodnici, presenta la oricare din intrunire scolare, ale comunitate de vecini, de proprietari, etc, danduse mai multe importanta la comunicare obligata intres soti si cu copii, precum si obligatia societatea de a cer opinia ambii parintii in momente critice convocand ambilor parinti la sedintele respective..

In Codul Familiei (inca actual) aveam OCROTIREA parinteasca.

In Noul cod civil ii zice AUTORITATE parinteasca ...(aceeasi Marie cu alta palarie)

Si In Codul Familiei aveam DOUA institutii juridice distincte, fiecare avand un continut, o reglementare si un scop distinct:

1. - incredintarea minorului (art. 42-44) - care opera o scindare a ocrotirii parintesti.
2. - stabilirea domiciliului minorului (art 100) care NU opera o scindare a ocrotirii parintesti.

Potrivit art art 42 C. Fam, instanta era OBLIGATA sa hotarasca, odata cu pronuntarea divortului, asupra INCREDINTARII (scindarea ocrotirii parintesti era regula).


In NCC:

- stabilirea locuintei devine regula "...instanta de tuleta stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor..." (art 400).

- Iar scindarea autoritatii parintesti devine exceptia. "Dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel. (art 397) "Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata NUMAI de unul dintre parinti" (art 398)

CONSECINTA?

Exagerand (si evadand un pic din canoane, pe cat posibil si admisibil, dar cred ca v-ati obisnuit deja cu stilul meu), suna cam asa: daca un parinte va dori sa cumpere vreo aspirina copilului s-ar putea chiar sa aiba noroc de vreo farmacista care sa nu ceara si consimtamantul celuilalt parinte. (asta daca nu cumva il cunoaste pe tata-sau ori pe muma-sa, medic de profesie, caz in care copilul are toata vremea s-o mierleasca pana va solutiona instanta de tutela neintelegerea dintre parinti).

"Fata de tertii de buna credinta, oricare dintre parinti care indeplineste singur un ACT CURENT pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este PREZUMAT ca are si consimtamantul celuilalt parinte". (art 503 alin2).

Si cum pe la noi orice functionaras se simte indreptatit, aproape dator sa mai adauge si el ceva pe langa lege ...sa vezi balamuc.


Cine isi imagineaza autoritatea comuna ca fiind vreun carucior de plimbat copilul dintr-o gara in alta (azi la mine, maine la tine) se inseala amarnic. Caci stabilirea LOCUINTEI vine si cu ...dreptul de vizita. (acelasi program, aceeasi Marie, aceeasi palarie). "Parintele la care copilul NU LOCUIESTE in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul (drept de vizita in limbaj comun), la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate LIMITA exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului". (art 496 alin 5).

Reglementarea este BUNA, in esenta. Ce ne lipseste noua? Parinti care sa priceapa ce este acela INTERES SUPERIOR AL COPILULUI.

ultima data editat de romascanu pe data de Joi, 22 Septembrie 2011, 20:52

romascanu a scris:

In Codul Familiei (inca actual) aveam OCROTIREA parinteasca.

In Noul cod civil ii zice AUTORITATE parinteasca ...(aceeasi Marie cu alta palarie)

CONSECINTA?

Exagerand (si evadand un pic din canoane, pe cat posibil si admisibil, dar cred ca v-ati obisnuit deja cu stilul meu), suna cam asa: daca un parinte va dori sa cumpere vreo aspirina copilului s-ar putea chiar sa aiba noroc de vreo farmacista care sa nu ceara si consimtamantul celuilalt parinte. (asta daca nu cumva il cunoaste pe tata-sau ori pe muma-sa, medic de profesie, caz in care copilul are toata vremea s-o mierleasca pana va solutiona instanta de tutela neintelegerea dintre parinti).

"Fata de tertii de buna credinta, oricare dintre parinti care indeplineste singur un ACT CURENT pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este PREZUMAT ca are si consimtamantul celuilalt parinte". (art 503 alin2).

Si cum pe la noi orice functionaras se simte indreptatit, aproape dator sa mai adauge si el ceva pe langa lege ...sa vezi balamuc.


Cine isi imagineaza autoritatea comuna ca fiind vreun carucior de plimbat copilul dintr-o gara in alta (azi la mine, maine la tine) se inseala amarnic. Caci stabilirea LOCUINTEI vine si cu ...dreptul de vizita. (acelasi program, aceeasi Marie, aceeasi palarie). "Parintele la care copilul NU LOCUIESTE in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul (drept de vizita in limbaj comun), la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate LIMITA exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului". (art 496 alin 5).

Reglementarea este BUNA, in esenta. Ce ne lipseste noua? Parinti care sa priceapa ce este acela INTERES SUPERIOR AL COPILULUI.

foarte temeinica analiza a colegei @romascanu , in aceeasi idee pe care am expus-o mai sus.ii invit pe colegii ce au raspuns in sensul custodiei comune sa posteze punctul lor de vedere..

ultima data editat de av.antoanelageaman pe data de Vineri, 23 Septembrie 2011, 10:22

Asa cum am mai raspuns aceleiasi idei, nu se cheama nicaieri custodie comuna; dar dupa ce m-am incapatanat sa le spun tuturor ca nu e custodie ci incredintare, am inteles ca daca atatia imi spun ca sunt beata ar trebui sa ma culc.
Prin urmare, am renuntat la corectarea notiunii de custodie si mi-am insusit-o in discutiile pe forum. Caci esenta este sa intelegem toti despre ce vorbim si atata tot.

Dar... daca e sa discutam academic, discutam, cum am mai zis, despre autoritatea parinteasca; cea care (asa cum functioneaza custodia comuna legala prin alte parti) inseamna ca ambii parinti iau hotarari cu privire la copilul lor.

Mai exact, daca e racit copilul, la medic il poate duce si bunica, desi nu il are incredintat (azi). La fel, dupa 1 octombrie, unul dintre parinti poate face acelasi lucru (oricare dintre cei doi), in temeiul 503 alin. 2 sau al logicii elementare.
Daca insa copilul are nevoie de o operatie sau similar, unde se solicita acordul expres al parintilor, acesta va fi dat nu de parintele care locuieste impreuna cu copilul, ci de ambii parinti (in principiu, exista exceptii; este similar parintilor custodieni din alte state).

Asa vad eu acum. Ce inseamna insa act curent si care sunt actele unde e nevoie de acordul ambilor parinti, vom vedea din practica.

Ca si Nicoleta, cred ca parinti constienti lipsesc si ca nu va mai fi regula ca un parinte decide tot iar celalalt trebuie doar informat, ci regula ca ambii decid, desi copilul locuieste la unul dintre parinti.

Acum, daca asta nu pute a custodie comuna, ma intreb, a ce miroase? Sa inteleg si eu care este diferenta vazuta de altii.
Sigur, acum discutam pe teorie, practica fiind la cateva saptamani departare.

romascanu a scris:

Cine isi imagineaza autoritatea comuna ca fiind vreun carucior de plimbat copilul dintr-o gara in alta (azi la mine, maine la tine) se inseala amarnic. Caci stabilirea LOCUINTEI vine si cu ...dreptul de vizita. (acelasi program, aceeasi Marie, aceeasi palarie). "Parintele la care copilul NU LOCUIESTE in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul (drept de vizita in limbaj comun), la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate LIMITA exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului". (art 496 alin 5).

Reglementarea este BUNA, in esenta. Ce ne lipseste noua? Parinti care sa priceapa ce este acela INTERES SUPERIOR AL COPILULUI.

cam asta este diferenta ....sau, mai academic, noul cod civil mentine custodia unica asupra minorului. Prin urmare, nu se poate ca prin instanta copilul sa fie incredintat ambilor parinti, in sensul de jumatate -jumatate, cum spera mai toti care pun aceasta problema.
Trebuie inteles ca, in cazul in care parintii nu se inteleg, instanta va decide CA SI PANA ACUM, incredintarea minorului la unul dintre ei, cu drept de vizitare pentru celalalt, in nici un caz nu are cum stabili un dublu domiciliu.

ultima data editat de av.antoanelageaman pe data de Vineri, 23 Septembrie 2011, 21:06

Intentia legiuitorului a fost de a desfiinta "incredintarea". Dupa 01 oct regula este custodia comuna, exceptia incredintarea catre un parinte. Parintii decid asupra tuturor aspectelor ce tin de ingrijirea minorului inclusiv domiciliul minorului. Instanta urmeaza sa intervina numai in cazul in care cei doi nu se inteleg.
Autoritatea parinteasca trebuie nu trebuie interpretata prin prisma experientei de pana acum. Domicilul minorului (vad ca se bate moneda pe chestia asta) poate fi alternativ la ambii parinti... nu cred ca este un element definitoriu. Importata ramane egalitatea in ceea ce priveste drepturile si obligatiile parintilor.

Daca ati observat, am evitat sa mai folosesc termenul de incredintare cand am vorbit despre NOUL cod civil.

Daca voi vreti sa-i spuneti AUTORITATII PARINTESTI COMUNE, custodie comuna (termen importat) este ...treaba voastra. Dar atunci, ziceti-i macar custodie comuna LEGALA.


Conform NOULUI cod civil, odata cu divortul, instanta TREBUIE sa se pronunte in mod explicit cu privire la LOCUINTA copilului.
"Instanta de tutela stabileste LOCUINTA copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic (= la UNUL dintre parinti. Asta nu inseamna ca parintii nu s-ar putea intelege ca IN FAPT copilul sa locuiasca la fiecare dintre ei perioade egale de timp. Spre pilda, programul de legaturi personale cu parintele la care minorul NU locuieste in mod statornic, ar putea sa fie atat de larg incat, IN FAPT, sa semene izbitor de tare cu o custodie comuna FIZICA.).


Autoritatea parentala COMUNA va fi regula odata cu intrarea in vigoare a NCC. "Dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti afara de cazul in care instanta va decide altfel . (art 397)
Doar prin exceptie (art 398) autoritatea parinteasca va fi exercitata NUMAI de UNUL dintre parinti. ("custodia unica" - daca va place sa-i ziceti asa).

Parintele la care copilul NU locuieste in mod statornic, dar care exercita IN COMUN autoritatea parinteasca va avea drepturi mai largi decat ...scuzati..., frectia aceea numita "dreptul de a veghea la..." (cu mainile legate la spate).... El se va IMPLICA in cresterea si educarea copilului prin participarea la DECIZII in problemele importante cu privire la copil. (schimbarea locuintei, inscrierea la gradinita, scoala, operatii medicale, religia copilului etc.).

Pentru parintii care nu au o relatie amiabila, autoritatea comuna (sau custodia LEGALA comuna, daca vreti sa-i ziceti asa) - adica necesitatea de LUARE A DECIZIILOR importante in comun - inseamna ...mai mult loc pentru dezacod si conflict ...mai multe drumuri la instanta.

Din nefericire, avem destui parinti care isi considera copiii ca pe un soi de obiect la dreptului LOR de proprietate. Iar incredintarea din actuala legislatie versus "dreptul de a veghea la"...(de dincolo de gard)...contribuia cumva la intarirea acestei impresii.
Pentru acest soi de parinti, vestile sunt proaste. Vor trebui sa invete sa coopereze cu celalalt parinte.

ultima data editat de romascanu pe data de Duminica, 25 Septembrie 2011, 08:21