|
offline
Data inregistrarii: |
Diferenta dintre scoala si viata? In scoala inveti o lectie,apoi dai un test. In viata,ai de dat un test care te invata o lectie.-Tom Bodett
Adrian Virgil Pintea (n. 9 octombrie 1954, Beiuș – d. 8 iunie 2007, București) a fost un actor român de teatru și film. Și-a petrecut copilăria la Beiuș și Oradea. În 1979 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București la clasa profesorului Petre Vasilescu. În 1990 începe să predea actorie la același institut, devenit între timp Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale". În 2002 obține titlul de Doctor în domeniul teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua și forma unei cărți la editura ALL. În 2004 absolva Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale", secția regie film, la clasa Elisabeta Bostan. „"Important să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi. Ideal ar fi să ne facem urgent rost de TEME ALE EXISTENTEI, în care să credem cu adevarat. Din păcăte, trăim într-o lume cu care nu ne putem identifica și vizavi de care nu poți să reacționezi decât afișând o detașare ironică. Asta atunci când nu-ți explodează mintea de draci, de dezgust, de panică morală și de panică a bunului-gust. Iar acestea sunt stări cu care ne confruntăm zilnic. Eu cred că la ora asta națiunea română doarme îngrijorator de profund, iar horcăitul acestui somn nu-mi sună deloc a bine. Stau uneori și mă-ntreb ce visează și m-apucă spaima. Că știți: sunt vise și sunt coșmaruri. Optimiști fiind, am putea spune că națiunea română nu mai are coșmaruri. Că de-abia am scăpat de cel mai aprig, respectiv toata perioada comunistă. Interesant ar fi de aflat dacă am scăpat realmente. Dar eu sper, cu toata ființa mea, că visurile românilor sunt drepte și limpezi, pentru că merităm, în sfârșit, o perioadă de înseninare a frunții și a conștiinței, o ieșire din mizeria și din cataclismul moral prin care am trecut. 50 de ani au fost de ajuns. Sunt sigur că și bunul Dumnezeu e de acord cu termenul ăsta. Eu sunt foarte atașat ideii soluțiilor personale. Dacă fiecare dintre noi va gasi câte o soluție de bună calitate, până la urmă vom reuși să ajungem în punctul în care ne vom spăla frumos pe față, ne vom strânge mâinile și vom spune: “Gata cu prostiile! Hai să ne-apucăm de treabă!”. Și din nou zic: trebuie să crezi în ceva. În iubire, în Dumnezeu, în dreptate, în armonie. În opinia mea, o națiune care își abandonează idealurile doar de dragul economiei de piața, mai ales sălbatică și comică așa cum e la noi, face o alegere nefericită"” (Adrian Pintea, interviu, în: Formula As, iulie 2002) „Sunt adeptul îmbătrânirii demne, frumoase, pe cât se poate mai plină de energie”. (Adrian Pintea) http://ro.wikipedia.org/wik... http://www.adrianpintea.ro/... |
|
|
|
offline
24
Data inregistrarii: |
Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - 19 septembrie 2010, București) a fost un actor de comedie român.
Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune. În film, sporadice roluri secundare. A debutat pe scenă la vîrsta de 5 ani, în 1929, interpretînd rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vîrstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române. Horia Șerbănescu, la vîrsta de 5 ani, în rolul lui Statu Palmă Barbă Cot A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a stransferat apoi la Teatrul Victoria. Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa Profesorul de franceză semnată de Tudor Mușatescu. Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu. Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificîndu-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română. Horia Șerbănescu a avut doi copii: Mugur și Ilinca. http://ro.wikipedia.org/wik... Momente vesele cu Horia Serbanescu http://www.youtube.com/watc... |
|
|
|
offline
1
Data inregistrarii: |
http://www.youtube.com/watc...
,,nea marin'' |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Au fost si sunt actori romani foarte buni.
Consider, insa, ca pentru a fi catalogat drept "cel mai bun actor roman", un actor trebuie sa poata sa joace foarte bine orice fel de rol. Da, sunt de acord - Grigore Vasiliu (Birlic) sau Jean Constantin sunt niste titani a-i teatrului romanesc. Dar totusi nu i-as fi putut vedea jucand tragedii. Actori completi, dupa parerea mea, care ar putea fi considerati fara nici o problema ca fiind "cei mai buni" ar fi: Amza Pelea, Victor Rebengiuc si Stefan Iordache. Dar... ce vine din urma? |
|
|
|
offline
24
Data inregistrarii: |
Actorul Cornel Coman s-a născut la 14 iunie 1936, in comuna Vizantea-Livezi, judetul Vrancea.
Cariera: A studiat la Liceul Unirea din Focșani si in 1963 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost actor al Teatrului Bulandra din capitală si a jucat in piese ca Anchetă asupra unui tînăr care nu a facut nimic, Pescărușul de Cehov, Antoniu și Cleopatra, Iulius Cezar de W. Shakespeare, Centrul înaintaș a murit în zori, etc. Debutul in cinematografie a avut loc in 1966, cu filmul Diminetile unui baiat cuminte. A mai jucat in Un film cu o fata fermecatoare (1966), Mihai Viteazul (1970), Padurea pierduta (1971), Sfanta Tereza si diavolii (1972), Dragostea incepe vineri (1972), Trei scrisori secrete (1973), Pe aici nu se trece (1974), Prin cenusa imperiului (1975), Alarma in Delta (1975), Tufa de Venetia (1976), Razboiul de Independenta (1977), Buzduganul cu trei peceti (1977), Fata buna din cer (1977), Omul de aur (1977), Totul pentru fotbal (1978), Ecaterina Teodoroiu (1978), Intoarcerea lui Voda Lapusneanu (1979), Omul care ne trebuie (1979), Iancu Jianu, zapciul (1980), Iancu Jianu, haiducul (1980), Detasamentul ,,Concordia” (1980), Al treilea salt mortal (1980), Munții in flacari (1980), Iancu Jianu, haiducul (1981). In anul 1981 i s-a decernat premiul ACIN pentru întreaga activitate. A fost casatorit cu Letitia Maria Coman si a avut un fiu. A murit la 05 mai 1980, in București, la varsta de 44 de ani.. Sursa: http://biografii.famouswhy.... |
|
|
|
offline
16
Data inregistrarii: |
Radu Beligan
Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, comuna Galbeni, judetul Bacau) este un actor român cu o bogata activitate în teatru, film, televiziune si radio. Membru PSD din 1947. Membru al Partidului Comunist Român din 1962. Deputat în Marea Adunare Nationala a Partidului Comunist Român. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. Radu Beligan a interpretat roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Stefanescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Musatescu, Mircea Stefanescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan si universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco. A studiat dreptul si filozofia la Bucuresti, a inceput Conservatorul de Arta dramatica sub indrumarea doamnbei Lucia Sturza Bulandra , a cochetat cu literatura( in paginile revistei iesene, apoi intr-o placheta de versurimentionata de George Calinescu in Istoria Literaturii romane . Atractia spre teatru a motivat-o “ am avut norocul sa ma intalnesc cu Victor Ion Popa , apoi cu Sica Alexandrescu si apoi cu Ion Iancovescu , trei intalniri capitale pentru inceputul carierei mele “ Incepand cu teatrul Munca si Voie Buna si continuand cu alte companii teatrale isi construieste reputatia de actor comic popular “ incat era destul sa pun piciorul pe scena pentru ca sala sa fie cuprinsa de ilaritate “.Nu se cantoneaza insa in acest gen , Victor Ion Popa il distribuie in “Cvadratura cercului “ de Kataev. Apoi joaca in “ Steaua fara nume “ (Miroiu ) “Trei surori “ ( Tuzenbach ) , “Ziaristii “ ( Cerchez ), si apoi Dandanache . In cinematografie printre primele roluri este memorabilul rol a lui Rica Venturiano . În stagiunea 2011-2012 joacă în:Egoistul Director al Teatrului Național București: 1969 - 1990 Roluri la TNB: Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004 Ianke - „Take, Ianke și Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonța, 2001 Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1998 Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998 Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998 Kondilas - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989 „Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonța, 1987 Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonța, 1984 și 1994 Spirache - „Titanic Vals" de Teodor Mușatescu, regia Mihai Berechet, 1983 Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1981 Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980 Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977 Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976 Autorul dramatic - „Viața unei femei" autor și regia Aurel Baranga, 1976 Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974 Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973 Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973 Ștefan Valeriu - „Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971 George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970 Eduard Forțian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959 C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1958 Iacob Bardin - „Dușmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finți, 1958 Horace, Frederic - „Invitație la castel" de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958 Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958 Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957 Alexandru - „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbește" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957 Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956 Cerchez - „Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956 Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956 Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 și 1973 Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein, regia Sică Alexandrescu, 1955 Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finți, 1954 Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954 Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1953 Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953 Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952 „Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1952 Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951 Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950 Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1949 Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949 Agamiță Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948 Studentul - „Confruntarea" de Tur și Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948 Romeo - „Romeo și Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine răspunde?" de D.D. Pătrășcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945 Regie de teatru TNB: „Egoistul" de Jean Anouilh, 2004 „De partea cui ești?" de Ronald Harwood, 1996 „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, 1979 „Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960 „Sălbaticii" de Serghei Mihalkov, 1959 „Doctor fără voie" de J.B.P. Molière (co-regie cu Sică Alexandrescu), 1955 Activități în afara TNB Regie de teatru: Teatrul Municipal Bacovia, Bacău „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale Roluri în teatru: Teatrul Odeon: Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia Florentina Enache, 1997 Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982 „Helen, Tommy și Joe" de James Thurber și Elliot Nugent, regia Marietta Sadova, 1948 Teatrul Evreiesc de Stat: Wille Clark - „Băieții de aur" de Neil Simon, regia Ion Lucian, 1997 Teatrul Național din Craiova Zeus - „Danaidele" după Eschil, regia Silviu Purcărete, 1995 George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Mircea Cornișteanu, 1990 Teatrul Lucia Sturdza Bulandra: Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969 Teatrul de Comedie: 1961 - 1968 Berenger - „Ucigaș fără simbrie" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu Chitlaru - „Opinia publică" de Aurel Baranga, regia Mihai Berechet Cirivis - „Capul de rățoi" de George Ciprian, regia David Esrig Berenger - „ Rinocerii" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu Gore, Șeful - „Șeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter Jurații - „Procesul domnului Caragiale" de Mircea Ștefănescu, regia David Esrig Cheryl - „Celebrul 702" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter Teatrul Tineretului: Doctorul - „Un flăcău din orașul nostru" de Konstantin Simonov, regia Vlad Mugur, 1952 Teatrul Alhambra: 1943 - 1949 „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Soare Z. Soare „Nu mai beau" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Soare Z. Soare „Pensiunea dragostei" de Alexandru Kirițescu, regia Soare Z. Soare „Sărmanul Jonathan" de Karl Milloker Compania Radu Beligan: 1947 - 1948 „Clasa a 8-a B" de Roger Ferdinand, regia Ionel Țăranu „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu Teatrul Comedia: 1945 - 1947 „Primăvara a venit" de John van Druten, regia Sică Alexandrescu „Racheta spre lună" de Clifford Odets, regia Marietta Sadova „Vis de secătură" de Mircea Ștefănescu, regia W. Siegfried „O femeie răpită" de Louis Verneuil, regia Sică Alexandrescu „Knock" de Jules Romaine, regia Sică Alexandrescu „Sărută-mă imediat" de Tudor Mușatescu și V. Timuș, după Janos Vaszari, regia Ion Talianu „Unul cu bani" de George S. Kaufman, regia Sică Alexandrescu „Am visat paradisul" de Guido Cantini, regia Sică Alexandrescu „Medicul în dilemă" de George Bernard Shaw, regia Sică Alexandrescu Teatrul Nostru: 1946 - 1947 „Viața începe mâine" de Marc Gilbert Sauvajon, regia Val Mugur Teatrul Municipal: 1944 - 1945 „Omul care a văzut moartea" de Victor Eftimiu, regia Sică Alexandrescu „Amantul de carton" de Jacques Deval, regia Sică Alexandrescu Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943 „Sextet" de Gregor Schmitt, regia Sică Alexandrescu „Domnișoara de ciocolată" de Paul Gavault, regia Ion Șahighian „D-ra Butterfly" de Tudor Mușatescu, după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu Teatrul Majestic: 1940 - 1941 „Omul care zâmbește" de Luigi Bonelli și Aldo de Benedetti, regia Ion Șahighian „Frumoasa aventură" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Sică Alexandrescu „Orașul fără avocați" de Nicola Manzari, regia Ion Iancovescu „Banii nu fac nici două parale" de Armando Curcio, regia Sică Alexandrescu Teatrul Tudor Mușatescu (Roxy): 1940 - 1941 „Îmi pare rău de mine" de Mouezy-Eon și Guitton, regia Ion Sava „Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, regia Tudor Mușatescu Grădina C.A. Rosetti: 1940 „Ascultă, Ionescule" de Tudor Mușatescu, după Mirande și Quinson Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940 „Calul năzdrăvan" de Gherardo Gherardi, regia Ion Iancovescu „Aproape de cer" de Julien Luchaire, regia Aurel Ion Maican „Figurantul" de Alfred Savoir, regia Ion Iancovescu „Domnișoara Butterfly" de Tudor Mușatescu după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu Teatrul Uranus - Comedia: 1938 - 1939 „Tinerețe" de Swarkin, regia Muratov „Quadratura cercului" de Valentin Kataiev, regia Victor Ion Popa „Zile vesele după război" de Mihail Sadoveanu, regia Victor Ion Popa „Jederman" de Hugo von Hoffmanstall, regia Victor Ion Popa Liedertafel - Alhambra - Regina Maria: 1937 - 1938 „Molima" de Ion Marin Sadoveanu „Pescuitorul de umbre" de Jean Sarment, regia Sergiu Dumitrescu „Crimă și pedeapsă" de Gaston Bary, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Mihai Zirra (Debut) Televiziune: „Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornișteanu, 2002 „Cui i-e frică de Virginia Wolf?" de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, 1995 „Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu „Aventură sub pământ" de Ion Băieșu, regia Sergiu Ionescu, 1982 „Titanic vals" de Tudor Mușatescu „Supeul" de Jean Claude Brinsville „Mușatinii" „Harvey" de Mary Chase „Tren de plăcere" de I.L. Caragiale „Momente Caragiale" după I.L. Caragiale „Conu Leonida" după I.L. Caragiale „Marii Artiști pe Micul Ecran" Roluri în film „După-amiaza unui torționar", regia Lucian Pintilie, 2001 „Trahir", regia Radu Mihăileanu, 1992 „Horea", regia Mircea Mureșan, 1984 „Galax, omul păpușă", regia Ion Popescu Gopo, 1984 „Întoarcere la dragostea dintâi", regia Mircea Mureșan, 1981 „Iancu Jianu", regia Dinu Cocea, 1980 „Rețeaua S", regia Virgil Calotescu, 1980 „Brațele Afroditei", regia Mircea Drăgan, 1978 „Aurel Vlaicu", regia Mircea Drăgan, 1977 „Singurătatea florilor", regia Mihai Constantinescu, 1976 „Cuibul salamandrelor", regia Mircea Drăgan, 1976 „Instanța amână pronunțarea", regia Dinu Cocea, 1976 „Premiera", regia Mihai Constantinescu, 1976 „Tată de duminică", regia Mihai Constantinescu, 1975 „Agentul straniu", regia Savel Stiopul, 1974 „Întoarcerea lui Magellan", regia Cristina Nicolae,1973 „Explozia", regia Mircea Drăgan, 1972 „Șeful sectorului suflete", regia Gheorghe Vitanidis, 1967 „Castelanii", regia Gheorghe Turcu, 1966 „Pași spre lună", regia Ion Popescu Gopo, 1964 „Lanterna cu amintiri", regia Jean Georgescu, 1963 „Celebrul 702", regia Mihai Iacob, 1962 „Directorul nostru", regia Jean Georgescu, 1960 „Bădăranii", regia Sică Alexandrescu și Gheorghe Naghi, 1960 „Afacerea Protar", regia Haralambie Boroș, 1955 „O scrisoare pierdută", regia Sică Alexandrescu și Victor Iliu, 1953 „Lanțul slăbiciunilor", regia Jean Georgescu, 1952 „Bulevardul Fluieră Vântu", regia Jean Mihail, 1950 „Rasună valea", regia Paul Călinescu, 1949 „Visul unei nopți de iarnă", regia Jean Georgescu, 1946 „O noapte furtunoasă", regia Jean Georgescu, 1943 Cărți publicate 2001 - „Note de insomniac" 1978 - „Luni, Marți, Miercuri..." 1968 - „Pretexte și subtexte" Alte activități Profesor la Institutul de Teatru și Film: 1950 - 1965 Director al Teatrului de Comedie: 1961 - 1969 Președinte activ (1971) și apoi Președinte de onoare pe viață (1977) al Institutului Internațional de Teatru Autorul mesajului internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului: 27 martie 1977 Co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru și Muzică organizate de UNESCO: 1971 - 1978 Membru al Cartelului Internațional de Teatru: 1967 Membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, directorul general al artelor și literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franței Membru al Academiei Le Muse din Florența Semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki, 1985 Formație 1937-1938: studiază Dreptul și Filosofia la București Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, profesoară Lucia Sturdza Bulandra - studii neterminate Premii și distincții Ordinul Național „Steaua României" în gradul de „Mare Cruce" cu însemn pentru civili, 2008 Membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei, 2004 Decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer" Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale", 2003 Trofeul „România 2000", 2003 Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru, 2002 Președintele Franței, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, 2002 Premiul revistei „Moftul Român", 2001 Premiul Revistei „Flacăra", 2000 Trofeul Eugene Ionesco, 1999 Premiul Fundației TOFAN, 1998 PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franța Premiul Academiei Române, 1997 Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 1995-1996 Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu" din Iași, 1994 Doctor Honoris Causa al Academiei George Enescu Premiul Academiei „Le Muse" din Florența, 1980 ultima data editat de armeniaD pe data de Marti, 10 Ianuarie 2012, 23:25 |
|
|
|
offline
19
Data inregistrarii: |
Olga Tudorache - mastodont, regina mama si doamna teatrului romanesc
S-a nascut pe 11 octombrie 1929 si, intamplator, este una din cele mai mari actrite pe care Romania le-a dat vreodata. Olga Tudorache. Spui numele si te opresti. Rememorezi ocaziile cand ai vazut-o in filme, datile cand i-ai ascultat vocea la radio si anii in care ai reusit sa o vezi pe scena in Bucuresti. Apoi realizezi ca esti nostalgic, putin trist, putin fericit, putin indragostit. Franturi de replici, imagini din spectacolul de teatru televizat Baltagul, Michel Sardou de pe coloana sonora din spectacolul Noiembrie - toate acestea si inca multe altele nu definesc suficient valoarea umana din spatele numelui. S-au folosit deja suficiente atribute pentru a o descrie pe marea doamna a teatrului romanesc, asa ca ne cerem scuze daca vom folosi pe alocuri din aceleasi. Astazi, in urma spectacolului Peste cu mazare pe care l-am revazut marti seara, am hotarat sa ii facem un profil, prin care sa rememoram cei 60 de ani ai carierei sale (in 1951 a absolvit cursurile Institutului de Teatru din Bucuresti). Dupa terminarea facultatii a intrat in trupa Teatrului Tineretului, unde s-a remarcat foarte repede, iar numele sau devenea celebru dupa scurt timp. A avut noroc, conform spuselor sale. Probabil fara acel dram, primele premii din cariera sa, pentru spectacolele Domnisora Nastasia de G.M. Zamfirescu si, respectiv, Nila tobosara de Salinski, ar fi venit mult mai tarziu. Dupa fuzionarea Tineretului cu Nottara in 1966, s-a mutat la Teatrul Mic. Printre marile roluri pe care le-a facut aici se numara: Ducesa de Gloucester in Richard al II-lea de Shakespeare, Leonora in Tango de Mrozek, Vitoria Lipan in Baltagul de Sadoveanu, Fany Ellis in Premiera de John Cromwell, Aurelie in Nebuna din Chaillot de Jean Girraudoux si inclusiv Beatrice in multi-apreciatul si premiatul spectacol Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindel, in regia Catalinei Buzoianu, o alta mare doamna. Fizionomia dura, trasaturile colturoase, structura osoasa i-au adus cu preponderenta roluri dramatice, multe dintre ele negative, fapt ce au ajutat-o sa isi contureze si sa evidentieze complexitatea starilor carora le poate da viata. Drept urmare, primul rol comic vine ca o mare surpriza pentru public si critici, cu atat mai mult cu cat il face foarte bine. Spectacolul Sandei Manu, Cavoul de familie de Pierre Chesnot, se monta in 1980 la Teatrul National Bucuresti (TNB) in sala mica (actuala Opereta), unde Olga Tudorache a jucat-o pe Marie Saint Laurent. In 1985 face o alta comedie, Sa nu-ti faci pravalie cu scara de Eugen Barbu, la Teatrul Giulesti, spectacol care avea sa se joace pret de 7 ani. In prezent, inca avem ocazia sa o vedem in Regina Mama, de Manlio Santanelli, in regia lui Gelu Colceag, la TNB, care se joaca din 1997. "Eu cred ca sunt numai actrita de teatru." ...si cu toate acestea, a bifat o filmografie consistenta care a ramas in istorie drept marturie pentru cei care nu au avut vreodata ocazia sa o vada pe scena. Mihai Viteazul, regia Sergiu Nicolaescu, 1970, Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975, Bietul Ioanide, regia Dan Pita, 1979, Domnisoara Aurica, regia Serban Marinescu, 1986, Tusea si junghiul, regia Mircea Daneliuc, 1990, Balanta (1991) si O vara de neuitat (1993) ambele in regia lui Lucian Pintilie, Gaitele, regia Nae Cosmescu, 1993 si chiar debutul regizoral al actritei Fanny Ardant, Cendres et sang in 2009. "Cand intrau in scoala, studentilor le era frica de mine, dar in trei luni imi era frica mie de ei." In 1976 incepe cariera pedagogica la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (actualul UNATC), unde a scos 6 promotii de actori, printre care Claudiu Istodor, Doru Ana, Carmen Tanase, Principele Radu Duda, Mimi Branescu, Cecilia Barbora, Ilinca Goia, Emilia Popescu. Cu Cecilia Barbora inca joaca in spectacolul Noiembrie la TNB, iar Carmen Tanase a debutat pe scena alaturi de profesoara sa. Desi pe toti ii sfatuia sa nu se apuce de teatru, doar o singura studenta a ascultat-o. Ana Maria Bamberger a lasat actoria pentru medicina, pe care o si profeseaza in Germania. Insa i-au ramas dragostea pentru teatru si respectul pentru Olga Tudorache, drept urmare, cand a inceput sa scrie piese de teatru, singura in jurul careia isi construia personajele a fost si a ramas Olga Tudorache. Trei dintre spectacolele tinerei se joaca actualmente in Bucuresti: Noiembrie, la Teatrul National, Peste cu Mazare, la Teatrul Metropolis si Portretul doamnei T, la Teatrul Mic. In 2000 Olga Tudorache se retrage din invatamant, iar in 2006 UNATC ii ofera titlul de Doctor Honoris Causa, cu ocazia zilei acestei universitati. In acelasi an, a fost decorata de presedintele Traian Basescu cu Ordinul national "Serviciul Credincios" in grad de Mare Cruce. Este magnifica oricum ai lua-o, din orice unghi, in orice rol. Indiferent ca tace, ca vorbeste, ca plange sau rade, ca se joaca, improvizeaza, Olga Tudorache electrizeaza. Drept dovada, abia aproape de finalul spectacolului de acum doua seri am realizat ca actrita si-a interpretat rolul stand in permanenta pe un scaun. Desi o mana de om, este uriasa. Cand intra Olga Tudorache in scena, totul devine din ce in ce mai mic, iar ea capata proportii. Este infricosator, pe cat este de magic, frumos, pe cat este de molipsitor. Razi, plangi si termini prin a o iubi si mai mult. Iar la final te ridici in picioare si aplauzi. http://www.youtube.com/watc... http://www.youtube.com/watc... http://www.youtube.com/watc... http://www.youtube.com/watc... http://www.youtube.com/watc... http://metropotam.ro ultima data editat de Andreea-Ionescu pe data de Miercuri, 11 Ianuarie 2012, 10:36 |
|
|
|
offline
19
Data inregistrarii: |
Florin Piersic
Florin Piersic este unul dintre "monstrii sacri" ai cinematografiei romanesti. S-a nascut la Cluj pe data de 27 ianuarie, fiind un varsator veritabil adica norocos, ingenios, idealist si foarte atragator. Pentru femei, asa cum recunoaste si el, a fost "actorul care intotdeauna a reprezentat un justitiar, pistolar, macho" fiind un sex simbol barbatesc. Pentru regizori era "actorul care putea sa joace orice". In 1941, familia Piersic s-a stabilit la Cernauti, in timpul Romaniei Mari, tatal fiind numit acolo medic veterinar-sef al orasului. La inceputul carierei sale era considerat un "june prim" sau un "Fat-Frumos" al cinematografiei autohtone si a jucat in foarte multe filme romanesti. Varful carierei sale este filmul "De-as fi Harap Alb" din anul 1965, insa rolul prin care s-a evidentiat a fost Margelatul, acest personaj fiind poate cel mai indragit personaj din cinematografia romaneasca. A absolvit Liceul de baieti Nr. 3 din Cluj, iar apoi Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti (IATC, astazi UNATC). I-a avut colegi de generatie pe Leopoldina Balanuta, Geta Angheluta, Ioana Bulca, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Brasoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Craciun, Radu Voicescu, Anatolie Spanu si altii. A debutat la Teatrul National din Bucuresti cu rolul Richard din "Discipolul..." si cu Alexei din "Tragedia optimista". S-a casatorit in anii 60' cu actrita Teatrului Mic, Tatiana Iekel, nascuta in 1932, cu care l-a avut pe primul lor copil, actorul Florin Piersic Jr.. Dupa divortul de prima sotie, Piersic s-a casatorit cu actrita Anna Szeles, nascuta in 1942 la Oradea, cu care l-a avut pe cel de-al doilea fiu, pe Daniel. In 1985 Anna Szeles a cerut si a obtinut divortul, apoi s-a mutat impreuna cu fiul in Ungaria. Florin Piersic s-a recasatorit in 1993 cu Anna Torok, o clujeanca cu care avea o relatie de sapte ani. In luna decembrie 2006, Florin Piersic si-a lansat la Cluj-Napoca DVD-ul "Omul cu 100 de chipuri", cu inregistrari si un interviu realizat de TVR Media. Din 2008 este cetatean de onoare al municipiului Oradea. A jucat in foarte multe filme pana in anul 1987, dupa care, din cauza decaderii artei cinematografice din Romania, a mai aparut doar in trei productii: Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunarea (2003), Fix Alert (2005), Eminescu versus Eminem (2005). Debutul sau in cinematografie s-a produs cu filmul Ciulinii Baraganului din 1957, unde a jucat rolul lui Tanase. Imediat in anul urmator joaca in O Poveste ca-n basme (1959), apoi Aproape de soare (1960), S-a furat o bomba (1961), Pasi spre luna (1963), si-a incercat talentul in ceea ce priveste filmele istorice in Neamul Soimarestilor din 1965 regizat de Mircea Dragan si urmeaza si filmul care il urca printre marii actori romani De-as fi Harap Alb (1965) regizat de marele regizor Gopo. Aflat la varsta de 70 de ani, marele actor si-a inceput cariera intr-un domeniu aflat la inceput de drum in Romania, si anume telenovela. Aparitia initial in doua dintre episoadele telenovelei “Lacrimi de iubire” a crescut ratingul acesteia si astfel regizorul s-a vazut nevoit sa inventeze un rol in care sa apara din nou Piersic. In momentul de fata se considera un om implinit atat in cariera, cat si in familie, avand si un fiu care l-a mostenit in ceea ce priveste cariera. Florin Piersic este un om sensibil, cu amintirea locurilor de altadata mereu vii in mintea sa, cu dragoste pentru tot ce inseamna frumos si bine. Artistul spune că se reîntoarce cu drag în urbea în care s-a născut, în primul rând pentru oamenii locului. „Dacă ne luăm cu viața în altă parte, uităm să trăim”, afirmă actorul. Actorul a spus că nu poate să uite străzile tăcute, pavate cu piatră cubică ale orașului, unde a învățat ce înseamnă să fii „Om” și să ai caracter. Cel care l-a jucat pe neuitatul Mărgelatu spune că în Cluj s-a scris istorie: în 1849, Nicolae Bălcescu a venit aici pentru a găsi o cale de înțelegere „între cele două revoluții și pentru a-l întâlni pe Avram Iancu”. În Cluj, artistul a văzut primele spectacole și a înțeles că, prin teatru și film, își va împlini destinul. În 2009 a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania. http://www.youtube.com/watc... http://www.youtube.com/watc... http://www.youtube.com/watc... |
|
|
Acest subiect este moderat de catre freeelis, AVLIL, Gabriela Pintea, Gabrielle Monique
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere