Subiect: Propun sa expunem cauze CEDO contra .... de care avem cunostinta , poate ne vor folosi in practica !
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a publicat ieri, 10 ianuarie 2012, hotărârile în 4 cauze împotriva României. Sumele pe care va trebui să le plătească România cu titlu de satisfacţie echitabilă, în urma hotărârilor pornunţate, totalizează 41.600 EURO.

1. În prima cauză, B. c. României (nr. 42390/07). Reclamanta, d-na B, este cetăţean român, s-a născut în 1958 şi domiciliază în Buhuşi. Suferind de o afecţiune psihică, a fost internată în mai multe rânduri, între anii 2000 şi 2008, în secţia psihiatrică din diverse spitale. În 2006, a sesizat poliţia cu o plângere împotriva lui D., pe care îl acuza de tentativă de viol. Ea a refuzat examinarea de către ginecolog afirmând că fusese victima unei tentative de viol şi nu al unui act consumat. Procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

În cererea sa către CEDO, reclamanta a invocat articolul 3, acuzând în principal că ancheta condusă de autorităţile naţionale cu privire la plângerea sa împotriva lui D. nu a fost eficientă.

Curtea a constatat încălcarea articolului 3, în ceea ce priveşte lipsa anchetei efective şi a obligat statul român să-i plătească reclamantei B. suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale.

2. În cea de-a doua cauză, Cristescu c. României (nr. 13589/07), reclamantul, Ioan Cristescu, este cetăţean român născut în 1959 domiciliat în Bucureşti. Invocând în principal articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale), el s-a plâns de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti care îi acordau un drept de vizită fiului său, născut în 1996, ca urmare a divorţului său cu mama copilului în 20011. În 2002, i s-a acordat custodia copilului celui mare, născut în 1992, dar cel mai mic a rămas cu mama sa.

Curtea a hotărât că nu a fost încălcat articolul 8 în speţă.

3. În a treia cauză, Roşioru c. României (nr. 37554/06), reclamantul, Silviu Roşioru, este un resortisant român, născut în 1967 şi domiciliat în Buzău. În ianuarie 2000, a intrat într-un bar unde a văzut şase poliţişti de la forţele speciale, fără cagulă Pentru că i-a numit terorişti, poliţiştii l-au încătuşat pe d-ul Roşioru şi i-au aplicat lovituri de baston şi de picior. Conducându-l la secţia de poliţie, poliţiştii au continuat să-l lovească în dubă până când reclamantul şi-a pierdut cunoştiinţ. După ce i-au aplicat o amendă contravenţională pentru injurii adresate angajaţilor localului şi refuz de a se identifica, a fost eliberat. Ca urmare a plângerii depuse de către soţia D. Roşioru, a fost iniţiată o anchetă care a durat mai mult de opt ani şi în final a antrenat prescripţia acţiunii publice pentru infracţiunile invocate.

În plângerea sa către CEDO, reclamantul a invocat articolul 3 (interzicerea torturii, şi tratamentelor inumane sau degradante).

D-ul Roşioru s-a plâns de agresiunile suferite din cauza agresiunilor poliţiştilor şi de ineficacitatea anchetei conduse de către autorităţile naţionale cu privire la acuzaţiile de tortură.

CEDO a hotărât că s-a încălcat articolul 3 cu privire la modul desfăşurării anchetei şi a obligat România să-i plătească lui Silviu Roşioru suma de 12.000 EURO cu titlu de daune morale, cât şi 5.300 EURO pentru cheltuieli de judecată.

4. În ultima cauză, Şerban c. României (nr. 11014/05), reclamantul, d-ul Bogdan Claudiu Şerban, este cetăţean francez, născut în 1968 şi domiciliat la Bezons (Val d’Oise). La 22-23 septembrie, pe timpul nopţii, într-un parc din Bucureşti, doi agenţi de poliţie i-au cerut d-ului Şerban să prezinte documentele de identitate pentru control, după ce i-au atras atenţiă că el şi prietena sa, aşezaţi pe o bancă, erau aşezaţi într-o poziţie indecentă într-un loc public. Ca urmare a refuzului reclamantului de a se identifica, poliţiştii au încercat să îl imobilizeze cu ajutorul mai multor agenţi de pază care lucrau la discoteca aflată în parc.

Reclamantul a invocat în cererea către CEDO articolul 3 (interzicerea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante), acuând relele tratamente aplicate de către agenţii de securitate, incitaţi fiind de prezenţa celor doi agenţi de poliţie. El s-a mai plâns că ancheta condusă de către autorităţile naţionale cu privire la plângerile sale de tâlhărie şi agresiune fizică au fost ineficiente.

Curtea a hotărât că s-a încălcat articolul 3 şi i-a acordat reclamantului suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale, dar şi 4.300 EURO pentru cheltuieli de judecată.

Eu am o speta, ma poate ajuta cineva cu un raspuns?
Doamna Marie Anne Löwenstein, cetăţean luxemburghez, s-a stabilit, împreună cu familia sa, în Franţa, unde a desfăşurat o activitate profesională. Pierzându-şi locul de muncă, doamna Löwenstein participă la mai multe misiuni în Africa, în numele unei societăţi germane.
Solicitând reînnoirea permisului de şedere în Franţa cererea i-a fost respinsă, de către autorităţile locale, pe motiv că nu are calitatea de lucrător în sensul dreptului Uniunii Europene şi, prin urmare, nu poate beneficia de dreptul general de şedere prevăzut în Directiva 2004/38/CE. Mai mult, doamna Löwenstein nu avea o asigurare medicală franceză.
În faţa instanţei franceze competente, doamna Löwenstein a susţinut că existenţa restricţiilor prevăzute de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce priveşte dreptul de şedere pe teritoriul statelor membre nu exclude efectul direct al art. 21 TFUE. Doamna Löwenstein a arătat că poate să-şi continue exercitarea dreptului de şedere în Franţa (sub aspectul reşedinţei), chiar dacă îşi desfăşoară activitatea în afara spaţiului Uniunii Europene.
Guvernul francez a susţinut faptul că, din art. 21 alin. (1) TFUE, nu se poate deduce, în mod direct, un drept de sejur. Prin urmare, limitările şi condiţiile vizate în acest alineat demonstrează că articolul nu este considerat ca fiind o dispoziţie autonomă având efect direct.
Instanţa franceză a decis să adreseze Curţii de Justiţie (a Uniunii Europene) următoarea întrebare preliminară: „Articolul 21 TFUE (şi doar acesta) creează în mod direct un drept de sejur ce poate fi invocat de către cetăţenii Uniunii Europene”?