|
offline
-
Data inregistrarii: |
Buna revin cu o lamurire. Nevasta mea a semnat aceea foaie prin care imi incredinta un copil pentru ca ea a comis o ilegalitate : a luat unul dintre copii de la scoala si nu l-a transferat legat. a intervenit inspectoratul scolar si pentru a scopa basma curata mi-a incredintat mie un copilul. Acu trei ani eu am fost diagnosticat de catre un medic care nu prea stie multe cu epilepsie. Am facut o criză, dar se pare că pe bază de stress și oboseală. Acel diagnostic a fost șters de către medici de la Cluj pe baza investigațiilor de RMN si tomograf. Ea sustine acum in instanta ca am aceasta boala si nu ma pot ocupa de copii. Am intrebat un avocat care mi-a spus ca chiar daca as avea aceea boala asta nu ar conta intr-un proces pentru ca asta ar insemna discriminare. Si epilepsia este o boala la fel ca si celelalte. dar cu justitia de la noi nu mai stii ce sa crezi Va multumesc pentru raspuns |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Buna.
Ca si parinti la obtinerea custodiei copilului minor, este garantata egalitatea de sanse. O boala precum a dvs. sau o criza pe care ati avut-o nu dovedeste faptul ca dvs. nu ati putea acorda o crestere si educare la un standard ridicat. Trebuie sa probati in instanta faptul ca va puteti ocupa de buna crestere si educare a minorului, ca aveti sa ii acordati minorului conditii bune (mai bune ca ale sotiei). In practica de cele mai multe ori in cazul divorturilor care au la mijloc copii minori s-a consacrat faptul ca acestia de cele mai multe ori sunt incredintati mamelor. Totusi, daca minorul este de o varsta mai inaintata si are discernamant acesta poate alege carui parinte sa ii fie incredintat. Va doresc mult succes. Cu respect, Teodor Dobrean |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Cat priveste epilepsia nu ar fi vorba de nicio discriminare.O aparare in acest sens ar putea fi demontata cu usurinta.
Intrebarea mea este cum adovedeste ea ca ati fost diagnosticat cu epilepsie. Un alt aspect, daca ar dovedi ea, ar fi acela de a face contraproba dvs. Epilepsia poate constitui un motiv pentru care instanta sa ii admita cererea.Dar daca nu va dovedi... E adevarat ca nu e cert dar ar putea fi un motiv puternic pentru mama. Varsta copilului are si ea un rol important in solutionarea cauzei.Daca minorul are o anumita varsta acest lucru ar putea fi in favoarea dvs. Cel mai mare pericol in proces nu survine din boala dvs cat din faptul ca ati putea fi disciminat nu din cauza bolii...ci pt ca ea este mama minorului... avocat Claudiu lascoschi |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Mesajul dvs. reprezinta un atac la persoana. Dl. Iascoschi a emis o opinie juridica fundamentata de practica.
Da este adevarat ca acel cod al familiei nu face discriminare intre parinti, dar in 90% din cazuri, minorii au fost incredintati spre crestere si educare mamei. De ce? Nu stiu nici eu. Eu am pledat in procese de acest gen in care tatal minorului avea o situatie materiala net superioara mamei, am probat faptul ca minorul era atasat afectiv mai mult de tata, am probat mai presus de orice indoiala ca minorului i se pun la dispozitie conditii de trai incomparabil mai bune decat cele oferite de mama,etc..etc..., inclusiv meditatori particulari, si cu toate acestea, am pierdut. Motivarea sentintei este absolut hilara, judecatorul , daca va vine sa credeti, a facut referire la o asa numita "situatie-regula" in care , minorul i se atribuie mamei. Sa vb de situatii-regula intr-o hotarare judecatoreasca este grav...., cu atat mai mult cu cat sentinta a fost mentinuta si in caile de atac. QED |
|
|
|
offline
11
Data inregistrarii: |
Domnul avocat Lascoschi are perfecta dreptate. O drepatate trista , pe care sunt sigur ca ar fi preferat sa nu o aiba.
Ce se intampla in Romania relativ la relatia tata-copil este de neconceput. Domnilor avocati , nu mai duceti tatii in eroare, in tara aceasta, copilul este trofeul mamei , iar interesul superior al copilului nu este decat o "scuza" legala de care instantele se folosesc pentru a oferi acest trofeu mamei. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Daca dorim intr-adevar sa schimbam practica instantelor ...nu trebuie sa-i descurajam pe tati!!!!sa se lupte ..Colegul nostru a expus "realitatea " solutiilor date in instanta..atat.
E o problema si de mentalitate. Daca este vorba de un copil de pana la 6 ani, mai mult ca sigur ca sansele sunt de partea mamei..am spus mereu ca numai daca dovedesti ca mama e alcoolica,drogata,prostituata..poate ai o sansa... Pe mine ma revolta insa "cearta" tuturor..eu cred ca trebuie sa-ti sustii cauza iar tatii...trebuie sa fie ajutati de noi, avocatii, sa-si primeasca copiii in incredintare.. In concluzie, apelul meu este catre avocati..schimbati practica!Atunci vom deveni puternici..cand vom schimba...ce e de la sine inteles.. Poate sunt patetica..dar fiecare caz are detaliile lui..si exista si solutii in favoarea tatilor...Textul de lege exista, ramane sa gasim parghiile sa ii convingem pe tati ca merita sa lupte si pe judecatori ca trebuie sa le recunoasca tatilor aceste drepturi. av. Ileana Schwarz |
|
|
|
offline
4
Data inregistrarii: |
Pe mine ma revolta insa "cearta" tuturor..eu cred ca trebuie sa-ti sustii cauza iar tatii...trebuie sa fie ajutati de noi, avocatii, sa-si primeasca copiii in incredintare..
Cat de frumos! Cat de adevarat! Eu sunt casatorita cu un barbat care a "luptat" acum 5 ani pentru copilul lui. Si a invins! A invins pentru ca a avut langa el un avocat care l-a incurajat. Nu a avut nici vila, nici conturi uriase in banca si nici nu a spus despre mama ca e betiva sau drogata. S-au "luptat" cinstit si nu s-au balacarit in instanta! Au contat pledoariile celor doi avocati! Si a castigat cel care a sustinut din suflet cauza clientului sau! Florentina Mitrea |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
custodie.comuna a scris:
Din pacate aceasta este realitatea expusa intr-un mod de-a dreptul poetic, dar trist. Daca mama nu este alcolica, drogata, plecata din tara, prostituata ( cu dubii mari ca e alcolica sau se mai drogheaza), neglijeaza copilul sau il agreseaza ori alte aspecte demne de a fi luate in seama, tatal, in cazul copiilor pana la varsta de cca 6 ani nu poate avea sanse reale de incredintare a minorului. Evident ca nu este imposibil ca, din eroare sa greseasca instanta si sa confunde tatal cu mama, asa da, lucrurile ar sta altfel. Daca mama e normala instanta ii da ei copilul chiar daca tatal e perfect. Concluzia mea este ca intre o mama normala si un tata perfect, mama va obtine incredintarea. Daca si mama si tatal sunt perfecti concluzia nu are sens sa o mai expun... Nu poti sa faci o instanta sa planga pentru suferinta tatalui si a minorului. Poti sa faci o instanta sa planga daca faci referire la mama. Procesele sunt tratate cu o oarecare lejeritate de catre instante intrucat ele stiu ca o mama normala se poate ocupa de copil la fel de bine ca o alta mama care a fost parasita de sot si a ramas cu copilul.Din forta majora a ramas cu copilul. Instantele au cumva cugetul linistit daca il dau la mama copilul. Tatal trebuie sa dovedeasca ca e un bun sau foarte bun tata si pentru acest lucru trebuie lasat sa administreze probe.Daca nu este lasat sa administreze decat niste probe chinuite si normale ( ca sa spun asa) desi are mai multe probe diferite de gen atunci deja apar probleme serioase. Eu cred ca instantele nu vor sa isi bata capul daca un tata merita sa primeasca incredintarea minorului daca mama e prezenta la judecata pentru ca mama minorului se poate descurca la fel de bine ca si alte mame parasite de soti si care au ramas cu copii in grija lor ( asa cum am mai spus). Egalitatea de tratament juridic este vazuta de instante ca daca mama are o proba si tatal trebuie sa administreze o proba, desi el poate are 10 probe diferite ca gen ( nu ma refer la 10 martori). Or daca o instanta nu vrea sa afle realitatea si se rezuma la formal, cum ar putea sa inteleaga care este adevaratul interes suprem al minorului... avocat Claudiu Lascoschi |
|
|
Acest subiect este moderat de catre freeelis, AVLIL, alinaborza, gi_jane2, romascanu
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere