Este adevarat faptul ca dupa legislatia europeana o inregistrare poate fi admisa chiar daca a fost, nu stiu cum sa spun...un fel de provocare, sa fie aranjata?! Adica, s-a urmarit expres ca cel inregistrat "sa fie prins"?

Da, daca aranjarea s-a facut cu incuviintarea unui jude.
Nu inteleg de ce va ambalati, eu i-as fi lasat sa ma execute, contestatie cum ca plata s-a consemnat din data x.
Gata!
La cu nu v-a folosit? Problema apare atunci cand veti primi sau daca ati primit deja o hotarare de condamnare la plata creantelor respective sau daca s-a incercat dupa consemnare executarea dv. cu penalitati si instanta de executare nu a acceptat, in contestatia la executare, dovada consemnatii dv.
Atunci ar fi o problema.
Pana atunci legea e buna! Ca nu ma intereseaza pe mine, debitor, daca un creditor al meu isi vrea banii!! Pe mkine ma intereseaza doar sa platesc si sa am dovada, in caz ca nu se accepta plata, consemnarii sumei.
Ca vreun creditor vrea sa lase suma sa lancezeasca acolo, sanatate! Nu e problema mea!

O perspectiva extraordinara...de ani de zile mi se refuza banii de intretinere, apoi ei ma dau in judecata,eu pun la dosar mandate returnate, probe ca nu mi s-au primit banii, sunt declarata debitoare, instanta nu vede, mi se pun penalizari si la sume achitate pt care am chitante, le pun alaturi in paralel: chitanta si cu desfasuratorul cu penalizari la acea suma din chitanta, degeaba! i-am dat si eu in judecata pt. suma de 12 milioane retinute fara drept (contabilitate dubla, probata prin inscrisuri la dosar).
Este atat de limpede ceea ce spuneti, are logica, dar eu de putina vreme incerc sa deslusesc tainele frumoasei dumneavoastra meserii, de nevoie... Acum doua luni am scos banii de la CEC, dupa pronuntare ;stiti, mie nimeni nu imi da dobanda la acesti bani, din 2005 consemnati pana in noiembrie 2008! Va ascult su sfintenie si nu imi mai este frica de executarea silita. O las sa se produca si...lupt. Adaug: Ce sanse am TOTUSI daca toate procesele au avut un final dinainte cunoscut, coincidenta intre oameni si fapte nefiind intamplatoare. Va multumesc pentru rabdare, imi cer scuze si va urmez sfatul.

Cu ce drept ati scos banii de la CEC? Aia ii priviti ca si cum nu mai sunt ai dv.
Normal ca nu va da dobanda!

Iar ce spuneti ca incercati sa faceti, aici s-ar putea sa nu fie tocmai bine procedat... Caci daca eu as incerca sa deslusesc tainele meseriei de instalator pe seama tevilor din baie, s-ar putea sa pierd bani frumosi pe reparatii la vecinii inundati. Cam asa si cu dv.
De aia fiecare meserie se face la scoala ei si cu rezidentiatul ei... ca nu putem sti cu totii de toate...

Mult noroc!

Proba audio ?
Cu o dorinta de a face bine unei persoane , i-am imprumutat suma de ....sute de milioane ,cu restituirea sumei in max 12 luni . Persoana respectiva , ma tot amana , nu stiu ce sa fac , nu am facut nici un act cu respectiva persoana
Va rog , ajutati-ma si gasiti-mi solutia cea mai buna si legala .

Puteti discuta sa faceti un act scris.
E indicat.

avocat Claudiu Lascoschi

Am găsit în prea multe locuri promovarea unor mituri destul de nefaste în legătură cu admisibilitatea unor tipuri noi de probe. Alegaţiile abundă: ba probele electronice nu sunt admise de instanţe, ba probele audio nu ar fi încuviinţate pentru că ar fi obţinute nelegal etc. etc.

Am convingerea că a ignora de plano aceste probe este profund greşit şi contrar interesului public de înfăptuire a justiţiei.

Apar din ce în ce mai multe cazuri în care singurul mod de a dovedi o infracţiune este prin utilizarea acestor tipuri noi de probe. Ele nu sunt prevăzute de legile noastre învechite, dar trebuie luate în considerare. Nu putem imputa celor care au conceput codul de procedură civilă sau penală că nu au avut în vedere infracţiuni comise prin mijloace care nu existau la acea vreme. Putem face acest reproş celor care pot schimba azi legile pentru a le adapta la noile realităţi - asta e deja altă discuţie...
În România, nici practica instanţelor, nici doctrina nu sunt izvoare de drept, aşa încât afirmarea într-una că "nu se admite cutare probă" trebuie să fie obiectivată prin apelul la lege, iar, în lipsa unei reglementări perfect potrivite speţei, la interpretarea legii.

Constat păreri care invocă necesitatea ca o înregistrare "să fie întocmită fără a încălca dispoziţiile legale". Care sunt aceste dispoziţii legale? Codul de procedură penală reglementează înregistrările audio şi video efectuate de organe ale statului (cf. articolele 91^1 - 91^4) - scopul e evident: prevenirea abuzurilor din partea statului. Înregistrările efectuate de persoane private, fără nicio notificare/autorizare prealabilă nu sunt reglementate. Cât timp acestea duc la apărarea unui interes legitim al persoanei, de ce le-am exclude?

Mai mult, sunt cazuri de infracţiuni care, deşi există, nu pot fi probate decât prin înregistrări audio, video etc.
De pildă, dacă, prevăzând că voi avea o discuţie aprinsă cu şeful, îl înregistrez cu telefonul. Surprind ameninţări şi insulte. Singurul mod posibil pentru a proba aceste fapte penale este să le înregistrez cumva. Mărturia mea nu va fi crezută în contra mărturiei şefului. Mărturia secretarei, prezentă la incident, va fi cel mai probabil de partea şefului şi este neglijabilă (sunt mulţi care mint sub jurământ...). A respinge proba produsă astfel este injust - fapta a fost comisă. Cazurile în care infracţiuni precum ameninţarea şi şantajul sunt probate prin înscrisuri cred că sunt rarissime - cine poate face gafa de a ameninţa sau şantaja presărând probe la tot pasul?

A respinge proba produsă de un particular, fără notificare a unui organ penal şi fără autorizare, duce nemijlocit la injustiţie. Ar însemna ca din această limitare complet nerezonabilă să profite infractorul; acesta ar putea insulta, şantaja, ameninţa în deplină impunitate folosind mijloace precum telefonul, emailul, blogul etc.

Nu văd de ce acest raţionament ar trebui limitat la aceste infracţiuni sau delicte civile. Sunt extrem de puţine cazurile în care legea cere ca anumite fapte să fie probate exclusiv prin anumite mijloace de probă - pentru restul faptelor, regula este că e acceptabil orice mijloc de probă.

Este o eroare a susţine că probele de tip nou trebuie ignorate pentru că nu sunt reglementate de legile noastre depăşite, pentru că juriştii nu se pricep la comunicaţii electronice sau pentru că aceste probe sunt uşor de falsificat. Și probele "clasice" sunt în egală măsură falsificabile. Un înscris poate cu uşurinţă să fie reprodus în fals; o mărturie poate fi mincinoasă. Totuşi, nimeni nu le exclude de plano, doar pentru că ar putea fi uşor falsificate. Însăşi legea, aşa veche şi neadaptată cum e, prevede căi prin care chiar şi înscrisurile să fie verificate (v. "verificarea de scripte"). În aceeaşi idee, probele audio, video, informatice etc. pot fi supuse expertizei efectuate de o persoană calificată. Nimeni nu poate avea pretenţia ca judecătorul să cunoască neapărat toate detaliile tehnice implicate de probe; datoria lui e să cunoască esenţa cazului judecat, legea aplicabilă şi să dea o hotărâre temeinică în baza probelor şi convingerii proprii.
Codul civil conţine o regulă prea des ignorată şi, atât de tipic sistemului juridic românesc, lipsită de sancţiune efectivă:

Articolul 3
Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.

În cazul concret avem de a face cu un litigiu de muncă privind neplata salariului - caz civil, analizat după procedura specială prevăzută de Legea 168/1999 şi după codul de procedură civilă.
Proba audio poate şi trebuie încuviinţată spre administrare, ea fiind esenţială pentru "dezlegarea pricinii". Dacă este contestată de partea adversă, aceasta are posibilitatea de a cere instanţei verificarea autenticităţii probei printr-o expertiză.

ultima data editat de a_k pe data de Marti, 21 Aprilie 2009, 23:19

timi68 a scris:

Proba audio ?
Cu o dorinta de a face bine unei persoane , i-am imprumutat suma de ....sute de milioane ,cu restituirea sumei in max 12 luni . Persoana respectiva , ma tot amana , nu stiu ce sa fac , nu am facut nici un act cu respectiva persoana
Va rog , ajutati-ma si gasiti-mi solutia cea mai buna si legala .

Opinia userului a_k este "mai mult decat perfecta" din punctul meu de vedere, felicitari d-le a-k!
Daca userul timi68 o va cititi cu atentie, va gasi si raspunsul la intrebarea dumnealui.
Cu titlu facultativ: daca veti reusi sa determinati persoana "debitoare" sa recunoasca in prezenta a doi martori ca acel debit exista si ca nu doreste sa va returneze banii sau ca nu doreste sa incheiati un inscris in acest sens, veti putea sa promovati o plangere in temeiul disp. art.215 C.pen.Totul este ca persoana "debitoare" sa fie solvabila...