Am convingerea că a ignora de plano aceste probe este profund greșit și contrar interesului public de înfăptuire a justiției.
A scris A_K.
_____________________________________________

Cu acestea sunt si eu de acord.In rest parerile sunt impartite in functie de ceea ce este scris..
In procesul civil sunt de acord cu incercarea administrarii acestor probe.

In procesele penale se duce adesea o lupta apriga.
Daca se incalca dispozitii legale nu mai pot fi folosite.
Este normal sa fie asa.
Inca nu imi dau seama care va fi impactul Legii nr 298 / 2008 in procesele penale.

avocat Claudiu Lascoschi

Exista niste garantii ale unor drepturi constitutionale pe care nu le putem ignora...
Astfel, atat minunata noastra constitutie, dar si acte internationale la care tara noastra e parte, garanteaza dreptul la viata intima, viata de familie si privata...
Tot ceea ce scriu, vorbesc etc. face parte din viata mea privata si am dreptul ca, in functie de situatie si oportunitati, sa decid cine asculta asta si cine nu.
Cand treci pragul unei proprietati private, ai nevoie de acordul proprietarului pentru orice inregistrari. Or, in cazul vorbelor aruncate de mine in vant, acest prag incepe acolo unde vreau eu...
Toate vorbele sunt ale mele si imi apartin numai mie si urechilor pe care le aleg eu...

Evident, pentru a pastra ordinea de drept exista situatii in care vorbele mele pot fi folosite, inregistrate si/sau prelucrate de altii, toate in conditiile legii. Nu se ignora acest drept al meu, doar se limiteaza cand un interes superior o cere.
Astfel, asemenea inregistrari se pot face in tarile care respecta libertatile individului numai cu acordul unei autoritati judecatoresti sau, evident, cu acordul vorbitorului.
Aceste probe sunt perfect admisibile in procese civile si penale, singura conditie fiind legalitatea inregistrarii. Restul, cu expertizare etc., sunt chestiuni ce tin de apararea partii inregistrate si exced oarecum admisibilitatii probei... Nu stiu exact cine a respins de plano admisibilitatea acestora, poate e pprea vechi postul sa-mi mai amintesc.

As putea sa arat exemplu de convorbire de jumatate de ora in care eu ii spun interlocutorului meu despre suma de bani pe care trebuie sa i-o dau, ca trebuie sa iau credit, sa ma mai astepte, ca uite vreau sa investesc etc... Discutie care poate fi fara niciun dubiu interpretata in sensul ca eu datorez niste banuti... doar ca noi jucam monopoly...

Alte exemple: orice revista de scandal sau nu (ca mai toate sunt azi is putintel si scandaloase ) are probleme cu interpretarea cuvintelor scoase din context... si daca un ziarist ca Ion Cristoiu a fost condamnat de o instanta la plata de despagubiri... inseamna ca mai toti putem interpreta in fel si chip fraze ori inregistrari scoase din context...
Si atunci ne gandim ca, daca vecinul ne-a inregistrat cand spuneam ce-i datoram... si daca am recunoscut aceeasi datorie de trei ori in trei inregistrari (de care nu stiam) diferite... ne poate cere de trei ori datoria? Sau nu? Sau cum?
Si ne poate el inregistra si cand ii povestim ce amanta misto avem? Cat ne costa si unde sta?
Unde incepem si unde ne oprim cu inregistrarile astea?

Nu e de ici sau de colo nici faptul ca in legislatia noastra (extraordinara din acest punct de vedere) nu se admit tranzactii cu drepturi personale nepatrimoniale... Asta inseamna ca nu imi pot vinde dreptul la viata privata sau la secretul corespondentei... Tocmai pentru a sublinia importanta acestor drepturi pentru individ.
Nu este o problema de legislatie, ci o problema de a intelege importanta ca un electrician trebuie sa ne repare priza si nu Dorel... o problema in a intelege ce inseamna dreptul meu, in a il aprecia, a nu-l desconsidera, fie el si un amarat de drept la viata privata, secretul corespondentei etc.
O fi atat de mare coincidenta ca in Conventia europeana a drepturilor omului, acelasi articole vorbeste atat de protectia vietii private, dar si a corespondentei? Or fi facut europenii astia de-au elaborat Conventia un act in care-au insirat, fara sens, cat mai multe drepturi fara legatura, in acelasi text?
Dealtfel, viata privata a fost cea invocata la aparitia legii inregistrarilor telefoanelor? Ni se parea injust sa fie stocate informatii despre cand, cat sunam si pe cine, dar nu ni se pare important daca ne inregistreaza vecinul discursul spus... poate la betia de Florii?

A coresponda inseamna a comunica prin scrisori cu cineva... si atunci, ce se protejeaza prin secretul corespondentei? Hartia de o valoare inestimabila pe care mi-am scris eu gandurile amalgamate catre un prieten? Sau poate se protejeaza ca acele ganduri sa ajunga numai la destinatarul lor si la nimeni altcineva neautorizat??
Si daca aceasta comunicare este una verbala si gandurile mele pleaca spre prieten intr-o conventie tacita de confidenta, merit eu sa mi se faca ele publice doar pentru ca... nu au gandurile alea onoarea de a fi redactate pe o bucatica de hartie?
E un gand mai in drept a fi protejat ca altul doar pentru ca e scris pe hartie? Acesta sa fie oare scopul, finalitatea unei legislatii interne dar si internationale privind corespondenta si viata privata?

Si daca un om are o creanta pentru care nu si-a permis macar sa intrebe un jurist despre cum sa se asigure ca o va primi inapoi inainte de a o face... oare cati bani are el sau oponentul lui sa faca expertize peste expertize, privitor la: alterarea sau trucarea inregistrarii audio, identificarea persoanei care vorbeste (sau a persoanelor) cat si starea acestora etc.
Este o recunoastere facuta la betie valabila? Cat de concret putem demonstra prin simpla inregistrare starea persoanei care vorbeste, ca e intoxicata sau nervoasa? Ca la nervi, mi-am omorat si ingropat sotul de vreo duzina de ori. Cam in 50% dintre cazuri a si aflat de nenorocita-si moarte, in rest, secretul meu si al interlocutorului...

Se protejeaza, evident, continutul corespondentei, fie aceasta corespondenta verbala, internautica sau scrisa pe hartie...
Si toata aceasta corespondenta poate fi folosita in instanta in aceleasi conditii: sa fie sigur de la cine emana, sa fie intercepata conform legii cu respectarea drepturilor individuale etc.
NU sunt deloc de acord cu cele aratate ca ar fi gresite in lege, legea prevede si administrarea acestor probe. Ceea ce e corect e ca, din punct de vedere legal, aceste probe sunt inadmisibile. Doar ca nu avem cultura pentru a accepta explicatiile in acest sens...
Si daca nea Ion isi recupereaza datoria cu o asemenea proba, la CEDO statul roman ii va returna banii lui Gheorghe inapoi, plus despagubiri pentru incalcarea art. 8 din Conventie...
Asta asa, ca vaz ca in ultimul timp tot ce e de factura romaneasca e judecat apriori ca gresit si tot ce vine de la nemti, CEDO sau altii are o valoare intrinseca inainte de a se demonstra.

Banii au fost ''oferiti'' acum 2 ani . Am fost la 3 notari si au spus clar: acum da-ti banii .....'' pai i-am, dat acum ... ceva timp...ce fac acum ... atat a asteptat respectiva!

Avlil, apreciez timpul şi efortul dedicat scrierii răspunsului tău. Am, însă, rezerve serioase faţă de corectitudinea punctelor tale de vedere, a argumentelor şi a firului raţionamentului pe care l-ai expus. Ar fi destul de inutil să încerc să demontez punct cu punct ceea ce ai înşiruit. Ar ocupa chiar mai mult spaţiu decât ocupă mesajele mele de obicei şi mă tem că nu ar duce la niciun rezultat folositor. Cred că ceea ce am scris era destul de explicit astfel încât nu e necesar să revin cu justificări.

Am câteva observaţii pe care mă simt oarecum dator să le fac. Ştiu că prin ceea ce voi scrie risc să prelungesc discuţia - lucru care nu ţin neapărat să se întâmple; cu cât sunt mai multe replici între aceleaşi persoane, cu atât sunt mai mici şansele ca ele să se înţeleagă... raţiunea şi dorinţa de a înţelege şi a accepta punctul de vedere al celuilalt cedează treptat locul orgoliului, fără nicio utilitate. Mi s-a întâmplat de câteva ori pe forum şi nu a fost o experienţă plăcută, ci mai degrabă foarte frustrantă.

1. Despre ce discutăm? Despre o înregistrare a unei convorbiri private, folosită ca probă într-un proces sau despre viaţa privată şi felul cum este aceasta tratată în "ţările europene"?
2. Există vreun loc în care am susţinut că interpretarea probelor trebuie făcută naiv, fără a le pune în context, fără a le găsi cauze? Dacă nu există, de ce invoci scenarii "sărăcuţe" în care anumite afirmaţii ar putea fi confundate cu unele serioase (ex. discuţia de la monopoly, zicerile de la "beţia de Florii", trei înregistrări - trei datorii etc.)?
3. "Or, in cazul vorbelor aruncate de mine in vant, acest prag incepe acolo unde vreau eu... Toate vorbele sunt ale mele si imi apartin numai mie si urechilor pe care le aleg eu..." E o problemă aici: vorbele tale pot afecta pe alţii; în acest caz, probabil nu ai comite niciodată infracţiunea (delictul civil) de insultă pentru că, nu-i aşa, poţi decide căror urechi aparţin acestea. Dacă, de pildă, insulţi pe cineva care nu e prezent la discuţie, vorbele îţi aparţin şi le-ai rostit urechilor pe care le-ai ales, însă efectele continuă să se răsfrângă asupra persoanei pe care ai insultat-o (am apelat exact la tipul de simplificare şi reducere pe care ai folosit-o).
4. Există vreun loc în care s-a discutat aici despre publicarea înregistrării convorbirii private? A amintit cineva de presă? Tot ceea ce s-a scris şi am scris se referea la folosirea înregistrării audio într-un proces, pentru apărarea unui drept/interes legitim al celui care a efectuat această înregistrare.
5. Să presupunem că tot ceea ce am susţinut e lamentabil de fals, greşit şi ilegal. Care este remediul pe care îl propui situaţiei date (cea cu înregistrarea discuţiei cu şeful)? E cumva nevoie de sesizarea procurorului care, la rândul lui, să autorizeze ca un simplu particular să înregistreze pe telefon o discuţie iminentă cu şeful său abuziv?
6. Legat de grija asta de a invoca mereu Constituţia sau alte acte "înalte" (ex. CEDO), să luăm textul articolului 28: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.". Sper că nu sunt singurul care observă că textul constituţional nu prevede nicio excepţie (de genul "cu excepţia cazurilor prevăzute de lege"). Care mai este valoarea acestui text constituţional din moment ce în România avem un cod de procedură penală (lege mai prejos în ierarhia normelor decât Constituţia) care dă dreptul unor organe ale statului să efectueze interceptări şi înregistrări audio şi video? Unde sunt juriştii sensibili la încălcarea drepturilor fundamentale?

Mulţumesc pentru atenţia acordată.


ultima data editat de a_k pe data de Marti, 21 Aprilie 2009, 23:20

timi68 a scris:

Banii au fost ''oferiti'' acum 2 ani . Am fost la 3 notari si au spus clar: acum da-ti banii .....'' pai i-am, dat acum ... ceva timp'' ...Ce fac acum ...singura solutie este sa gasesc un notar care sa-mi i a in considerare buna credinta( a mea ) si sa faca un act notarial , asa este ?

Buna,
As vrea sa inmtreb daca situatia in care a fost facuta legal aceasta inregistrare (in ziua de azi ultilizatorul are pe multe telefoane optiunea de a inregitra voit aceasta proba, fara stiinta celeilalte parti) pt a face dovada presiunilor psihologice facute schimba cumva situatia legala.
Va multumesc anticipat.