Autoritatea parinteasca comuna - cum o vedeti aplicata

Hop si eu! :tomato: Dar chiar ma intereseaza acest subiect...

De ce sunteti pesimist?
Autoritatea parinteasca exercitata in comun de ambii parinti implica si domiciliul alternativ, respectand unele conditii. Aceste conditii e probabil ca nu vor putea fi indeplinite de unul dintre parinti – mai ales in cazul familiilor care nu dispun de resurse financiare suficiente... Dar prin autoritate se mai intelege si faptul ca cei doi trebuie sa se puna de acord la ce scoala va merge copilul, ce tratament medical (eventual) sa urmeze sau nu, si alte chestiuni de gen...

Ideea a doua week-end-uri lunar exclude – din punctul meu de vedere – ”autoritatea parinteasca exercitata in comun”. Ar trebui exclus asa-numitul program de vizita! Adica, sa fie dispus in cazuri de exceptie... Pt ca doi adulti care au adus pe lume un copil trebuie sa inteleaga ca de aleg sa urmeze fiecare alt drum indiferent cine mai intervine in viata lor raman cu fostul sau fosta de... gat, pt ca ii leaga un copil. Chiar daca s-ar stabili domiciliul la mama (as zice la unul dintre parinti) tatal ar avea dreptul sa isi vada copilul atunci cand timpul liber ii permite (pt ca unii au liber Luni si lucreaza Duminica, in saptamana unu si lucreaza Vineri si Sambata in saptamana doi, de ex) – multi sunt cei care nu au un ”orar fix” si nu e usor sa schimbi locul de munca... Cum ar merge la serbarea sfarsitului de an scolar (sau inceput) daca nu e in... ziua cand are drept de vizita si mama "nu permite" prezenta tatalui, ca asa zice hotararea?!

Cred ca si practic se vor schimba lucrurile doar ca... pana devin aplicabile dispozitiile acestui cod... Totusi, inclin sa cred ca e probabil ca hotararile judecatoresti sa fie date in sens apropiat acestor dispozitii (autoritate comuna) si inainte de intrarea in vigoare a codului...

As vrea sa nu fiu pesimist , dar din pacate....sunt patit ....

Domiciliul alternativ nu poate fi stabilit pentru ca nu este prevazut. Instantele sunt obligate sa stabileasca in mod expres domiciliul copilului la unul dintre parintii sai (asa precum acum sunt obligate sa stabileasca un singur parinte caruia sa ii fie incredintat in mod unic copilul).
Prevederile art. 400 alin. 2 sunt extrem de clare in acest sens : "Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior."

Aceasta va genera o serie intreaga de probleme practice , autoritatea parinteasca comuna, in lipsa intelegerii intre parinti, nu va fi posibila decat in varianta limitata (cum ati exemplificat si dumnavoastra , ce scoala sau ce tratament medical sa urmeze copilul) . Astfel , aceasta autoritate comuna devine foarte restrictiva si este mai "comuna" pentru parintele la care copilul locuieste in mod statornic.
Dorinta leguitorului , este una cat se poate de fireasca : pe cat posibil divortul sa nu aiba nici un efect asupra realtiilor parinte - copil . Pentru ca, in mod normal , parinti nu divorteaza si de copil . Or in acest caz, parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic , nu poate sa isi conserve relatia cu copilul asa cum era ea inainte de divort , decat apeland la "mila" celuilalt parinte.

Legiuitorul francez spre exemplu, a intuit acest aspect si a legiferat expres evitarea acestei situatii.
Iata ce prevede art. 373-2-9 din codul civil francez:
"In compliance with the two preceding Articles, the residence of a child may be fixed alternately at the domicile of each of the parents or at the domicile of one of them. On request of one of the parents or in case of disagreement between them about the mode of residence of the child, the judge may order provisionally an alternate residence of which he shall determine the duration. On the expiry of it, the judge shall rule finally on the residence of the child alternately at the domicile of each of the parents or at the domicile of one of them."

Adica domiciliul copilului poate fi stabilit la ambii parinti sau la unul singur. Dar, la cerererea unuia dintre parinti sau daca parintii nu se inteleg, instanta poate stabili provizoriu , pentru o perioada determinata , domiciliul copilului la ambii parinti, uramand ca la finalul acestei perioade instanta sa se pronunte definitiv daca domiciliul copilului va fi stabilit la unul dintre parinti sau la ambii parinti.

Din noul nostru cod lipseste o asemenea prevedere. Sa nu uitam ca in codul civil francez au fost introduse aceste prevederi in anul 2002 , iar ca inspiratie tot codul din Quebec s-a folosit....insa vedeti diferenta....

Eu cred ca "autoritatea parinteasca comuna" , lasata in forma actuala va genera cu mult mai multe probleme practice decat genereaza actualul cod fal familiei.

Despre hotararile judecatoresti care se vor da inainte de intrarea noului cod in vigoare...ah...va reamintesc ca traim in Romania....
Deoarece procesul meu este inca pe rol, am solicitat mamei sa incheiem acest proces printr-o intelegere care sa aiba la baza noile prevederi ale "autoritatii parintesti comume". Aceasta a refuzat categoric (in fata instantei) , motivand ca "noul cod civil inca nu este in vigoare , si instantele trebuie sa judece dupa legile actuale"...iar instanta a incercat sa musamalizeze refuzul mamei.....eh ...intelegeti acum de ce sunt atat de suparat pe ceea ce se intampla in Romania.

Legat de discutia de pe firul asta, eu nu inteleg art. 496, alin. (5): "Părintele, la care copilul nu locuieşte în mod statornic, are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al acestuia."

La locuinta cui? A parintelui la care copilul nu locuieste in mod statornic? A copilului? Ah, limba romana...#-o

:hm: @sorincu, pertinenta observatie. Eu as merge pe acordul de proximitate (cel mai apropiat substantiv la care se refera adjectivul demonstrativ "acestuia" : minorul). In consecinta, gramatical vorbind, legaturile personale ar trebui sa se desfasoare la domiciliul parintelui rezident (minorului, practic)...

Legat de fondul problemei, eu personal consider ca implementarea "autoritatii parinresti comune" se va solda cu un esec datorita lipsei unor reale/realiste parghii de control si sanctionare. Prin disiparea responsabilitatii, se face loc pentru abuzuri, cum comunicarea intre parintii divortati nu va fi niciodata una ... "normala" (unbiassed), comparabila cu cea a parintilor dintr-o asa-zisa familie intacta, iar parintele caruia nu-i pasa suficient de soarta copilului nu va putea fi sanctionat si constrans corespunzator de lege in sensul fortarii sale spre indeplinirea obligatiilor sale. Iar din perspectiva asa-zisului interes superior al copilului, cred ca este mai important sa se urmareasca indeplinirea obligatiilor parintelui "demisionar" (care la un moment dat, oricum si-a setat prioritati mai importante decat dezvoltarea armonioasa a copilului sau), decat facilitarea prin lege a accesului parintelui la dreptul sau. Din pacate, conform statisticilor, sunt mai multi parinti care urmare a divortului intrerup in mod voluntar si legaturile cu copilul, si implicit eludeaza si obligatiile de intretinere, decat acei parinti care sunt impiedicati sa aiba relatii personale cu copilul lor. Iar in orice reglementare, principiul raului mai mic trebuie sa primeze. Consider ca noua reglementare nu se muleaza pe realitatile din tara noastra si implementarea ei va conduce la o incurajare la destramarea familiilor.

Si uite-asa, bietul copil se plimba ca o popica de colo-colo.....Ce mai conteaza interesul superior al copilului, sufletul lui, capacitatea lui de a intelege...........Corect spus, noua reglementare nu se muleaza la realitatea din tara noastra!