Subiect: Experimentul Milgram si raspunderea pentru "fapta comitentului"
Unul dintre cele mai cunoscute dar si contestate, experimente psihologice - atât din punct de vedere etic cât si tehnic -, este asa numitul experiment Milgram. Întrebarea la care dorea sa gaseasca un raspuns socio-psihologul Stanley Milgram în anii 60 se referea la disponibilitatea unor oameni perfect normali de a se înclina în fata unei autoritati si de a urma ordine evident „inumane“. Motivul care a stat la baza acestor experimente a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial. De ce au existat pe timpul regimului hitlerist atâtia oameni care s-au pus de buna-voie în serviciul masinariei criminale a nazistilor? A existat oare o eroare principiala de caracter în cazul acestor oameni sau exista anumite situatii în care oricine ar putea ajunge sa tortureze si sa ucida alti oameni?
Conducatorul experimentului le-a explicat voluntarilor ca doreste sa vada ce efecte are pedeapsa asupra procesului de învatare. Participantii au fost împartiti, prin tragere la sorti, în elevi si profesori. Procedura a fost însa manipulata, pentru ca, în realitate, doar un voluntar trebuia sa ia parte la experiment. Acesta era “profesorul”. Cealalta persoana, “elevul”, era un student al Universitatii, fapt despre care voluntarul nu avea habar. Rolul de conducator al experimentului era jucat de un profesor de biologie de liceu, în vârsta de 31 de ani, iar “victima”,de un contabil de 47 de ani, instruit pentru a face fata rolului; acesta din urma era un american de provenienta irlandeza, cei mai multi observatori gasindu-l foarte placut si prietenos.
Conducatorul a început sa enunte cerintele experimentului. “Elevul” trebuia sa învete pe dinafara o lista de asocieri, partenerul sau, “profesorul”, urmând a-l verifica. Participantilor la experiment li s-a aratat un “generator de socuri electrice” dotat cu un panou de instrumente. Pe acest panou se aflau treizeci de butoane. Butoanele erau inscriptionate cu cifre de la 15 la 450 de volti. În plus, din patru în patru butoane aparea si o alta inscriptie, detaliind intensitatea socului: “soc usor”, “soc mediu”, “soc puternic”, “soc foarte puternic”, precum si “Pericol: soc extrem”, ultimile doua butoane fiind suplimentar dotate cu inscriptia “XXX”.
Sarcina “profesorului” era acum, ca de fiecare data când “elevul” dadea un raspuns gresit, sa se foloseasca de butonul ce declansa socuri electrice, de fiecare data un soc mai puternic. Dupa clarificarea situatiei, “profesorul”, împreuna cu “conducatorul experimentului” si “elevul” intra într-o încapere separata unde era montat un scaun electric. “Elevul” ia loc pe scaun si este legat de acesta. Îi sunt prinsi electrozii pe corp si este legat la generator. În acest punct al experimentului, “elevul” spune ca are probleme cu inima. “Conducatorul” îl linisteste spunându-i ca socurile pot fi foarte dureroase, dar ca nu duc la leziuni permanente ale tesuturilor.
Dupa cum am mai spus, “elevul” stie ca nu are de ce sa-si faca griji. El este asistentul conducatorului experimentului, iar alegerea “profesorului” si a “elevului” a fost manipulata din start. Fireste ca “elevul” nu este conectat în nici un fel la generatorul de curent, acesta fiind de altfel un element de recuzita. “Profesorul” - adevarata persoana supusa experimentului - nu stie nimic despre toate acestea. El este asadar convins cu tarie de faptul ca victima din camera alaturata va fi într-adevar “pedepsita” cu socuri electrice. El aude reactiile “elevului” de fiecare data când îl “pedepseste”, ca si când i-ar pricinui suferinte reale. Voluntarul nu are de unde sa stie ca aceste reactii sunt înregistrate pe banda si ca raspunsurile date de “elev” sunt de fapt raspunsuri-standard.
“Elevul” raspunde la început corect, cu doar câteva greseli. Fiecare greseala este penalizata de “profesor”, conform ordinelor, cu o apasare de buton, fiecare noua greseala fiind amendata cu o intensitate electrica mai mare. Ajuns la cel de-al cincilea buton (75 V), “elevul” începe sa se vaite. La 150 de volti, victima cere întreruperea experimentului, iar la 180 tipa de parca nu ar mai putea suporta nimic. În momentul în care experimentul se apropie de punctul în care “profesorul” ar trebui sa apese pe butonul “Pericol: Soc extrem”, îl aude pe “elev” batând cu pumnii în peretele despartitor. Victima îl implora pe “profesor” sa îl elibereze. “Conducatorul experimentului” îi explica voluntarului ca aceasta reactie este de fapt un raspuns gresit, rugându-l pe “profesor” sa apese pe butonul respectiv.
Milgram a numit acest fenomen “acord de supunere în fata unei autoritati”. Câtiva participanti nu au crezut ca victima era supusa cu adevarat unor socuri electrice, altii nu si-au asumat raspunderea, în timp ce unii dintre ei au cerut, într-un moment avansat al experimentului certificarea faptului ca nu pot fi trasi la raspundere pentru faptele lor. Alti voluntari au transferat raspunderea chiar asupra victimei, pe motivul ca aceasta s-ar fi oferit de buna voie sa participe la experiment.

Apropo de acest experiment controversat dpdv etic si extrapoland exemplul in sfera relatiilor de munca, va propun sa ne impartasim spete interesante in care prin manipularea inteligenta a angajatorului, angajatul ajunge sa poarte raspunderea exclusiva pentru fapta ilegala instigata de comitentul sau.

ultima data editat de godspeed pe data de Luni, 3 August 2009, 10:05

Ai speriat audienta cu acest experiment....
Vad ca nimeni nu se inscrie in programul de confesiuni publice!
Poate ca ar fi fost mai bine daca le cereai private!

Da, intr-adevar exista asa ceva, in sfera relatiilor de munca. Mai exact, fenomenul apare fie:
1. Ca o "evidentiere", printr-un exces de zel iesit din tiparele normalului dar care are la baza frica (frica fata de competenta profesionala a persoanei respectiv "victimei", adevaratul concurent (caz concret: urmarit salariatul prin telefonul mobil ce face secunda cu secunda, ce spune secunda cu secunda);
2. fie frica dusa pana la obiedienta pt pastrarea statutului, dar tot ca expresie a incompetentei profesionale.(caz concret:la locul de munca, intr-o sticla goala de votca era apa- ancheta -se bea in timpul programului, mai exact angajatul care "a vazut" si-a aratat "devotamentul" numai ca trebuia sa vada ca votca nu e votca ci e apa chioara, iar nefericitii din sectie au avut neinspiratia sa foloseasca o sticla cu o eticheta "deplasata")
Acest fenomen apare mai ales in cazul in care se pune in discutie o reducere de personal, si pierderea postului.In aceste situatii se merge cu imixtiuni in viata privata, atac la persoana sub diferite pretexte.
Mai mult decat atat chiar avem "voluntari" tortionari, in relatiile de munca, pusi sa manipuleze inteligenta angajatorului, unii care merg pana la fapte infractionale, imorale (omul caruia ii pui creionul in mana chiar acela loveste si ajungem la remarca "Si tu Brutus").
Inocentia

ultima data editat de pianistul pe data de Luni, 1 Februarie 2010, 16:29

MIHAI GRIGORE a scris:

Ai speriat audienta cu acest experiment....
Vad ca nimeni nu se inscrie in programul de confesiuni publice!

Audienta isi poate dori numai un orator cu cotatiile tale, amigo Eu sunt mai mult interesata de gradul in care constientizam nivelul de manipulare la care suntem supusi, in corelatie cu motivatiile care stau la baza actiunilor noastre. Si nu in ultimul rand, ma intereseaza si dispozitia pe care o avem pt a impartasi experiente mai mult sau mai putin placute sau jenante cand ulterior ne-am dat seama ca am executat ordinul codificat al manipulatorului, convinsi fiind in momentul respectiv, ca executam actiunea din exclusiva noastra vointa.
Dar am impresia - exceptie cei prezenti, of course - ca cei care stiu, nu vorbesc, , iar cei care spun, nu stiu. Parca e si asta o maxima latina, sau ma insel ?
@inocentia, bine punctat la 'frica pana la obedienta pentru pastrarea statutului". Spre deosebire de experimentul Milgram, unde miza erau cativa $ si orgoliul, in relatiile de munca efectul este potentat de miza mai mare :statutul.

ultima data editat de godspeed pe data de Luni, 3 August 2009, 18:14

Eu nu stiu nimic despre acest subiect , si as dori sa stiu ... pare cel putin interesant !
E o carte ? Ma puteti indruma un picut ?

Magda Staicu a scris:

Eu nu stiu nimic despre acest subiect , si as dori sa stiu ... pare cel putin interesant !
E o carte ? Ma puteti indruma un picut ?

Era sa scriu aici ultimele cuvinte spuse de Jan Huss inainte de a muri insa m-am corectat la timp. Nu este o carte, dra Magda, e viata reala si se intampla tot timpul.
@goodspeed. Cativa ani mai tarziu la Stanford University se organizeaza "The Stanford prison experiment" in care participantii erau impartiti in prizonieri si garzi. Concluzia? Lupus est homo homini.
Incepand cu 1990 Romania organizeaza cel mai mare experiment social organizat vreodata dupa marele experiment comunist. Noul experiment social de dupa '90 este numit "Tranzitia" si consta intr-un joc in care participantii se impart in doua categorii, in functie de rezultatele economice si de alegerea lor: smecheri si fraieri, in functie de cum isi pot imparti beneficiile si dezavantajele unor activitati comune. Cei care au o cantitate mai mare de beneficii apar in prima categorie, ceilalti, care trag ponoasele, in cea de a doua. De raspuns vor raspunde intotdeauna numai cei din a doua categorie, pentru ca regula jocului in "Tranzitia" este sa incerci sa fi in toate situatiile numai in prima categorie.
Motto-ul acestei perioade este: "In noua cazuri din zece, fraierul ia teapa, iar intr-al zecelea caz fraierul o sfecleste.
Cele mai interesante spete in acest doemniu cred ca se pot gasi in cazul falimentelor bancare - vezi Dacia Felix" "Bancoop" si asa zisele fonduri de investitii FNI si FNA. Nu prea ma chef acuma sa scriu despre ele, dar poate ca o sa revin.


ultima data editat de u.b.i.k. pe data de Luni, 3 August 2009, 23:59

“Sancta simplicitas”- la asta v-ati gindit ?

eu , cu simplitate, va spun ca nu le stiu pe toate ... si nici nu doresc asta ... dar acest subiect pare interesant .

ultima data editat de Magda Staicu pe data de Marti, 4 August 2009, 00:33

De a experimemtul Milgram s-a ocupat si scriitoarea Isabelle Nazare-Aga in lucrarea "Manipulatorii sunt printre noi".Autoarea comenteaza experimentul astfel:
"Cum am putea explica ca un individ normal(nici unul nu era pervers sau bolnav psihic) ar fi capabil sa supuna o victima inocenta la un astfel de supliciu ? Raspunsul se afla in PREZENTA CERCETATORULUI(sublin.aut.)care dadea ordine.Acesta reprezenta pentru cei 40 de subiecti AUTORITATEA(subl.aut),persoana care stie ce face.Instinctul nostru natural nu pune la indoiala statutul unei astfel de persoane(motivul pentru care este de multe ori realizabila si infractiunea de "uzurpare de calitati oficiale"-apreciere personala).Intelegem atunci foarte bine istoria si influenta conducatorilor asupra maselor(de pilda cum a reusit Hitler sa manipuleze maselel fara sa suscite o adevarata opozitie) Si alte studii ale profesorului Milgram au avut ca scop confirmarea aceleiasi ipoteze.Elementul diferit fata de cel din experimentul precedent a fost ca cercetatorul a luat locul elevului.Rolurile au fost inversate.In aceasta situatie 100% din subiecti au refuzat sa administreze chiar si o singura secventa de impulsuri electrice de intensitate crescuta la cererea fostei victime.Momentul devenea critic pentru cercetator.Nici nu se punea problema ca instructorul sa continue experimentul.In alta versiune,insusi cercetatorul il roaga pe instructor sa inceteze experimentul,contrar dorintei victimei de a continua.Toate aceste variante ale experimentului initial au confirmat supunerea subiectilor fata de directiile trasate de autoritate"