u.b.i.k. a scris:

Magda Staicu a scris:

Eu nu stiu nimic despre acest subiect , si as dori sa stiu ... pare cel putin interesant !
E o carte ? Ma puteti indruma un picut ?

Era sa scriu aici ultimele cuvinte spuse de Jan Huss inainte de a muri insa m-am corectat la timp. Nu este o carte, dra Magda, e viata reala si se intampla tot timpul.
@goodspeed. Cativa ani mai tarziu la Stanford University se organizeaza \"The Stanford prison experiment\" in care participantii erau impartiti in prizonieri si garzi. Concluzia? Lupus est homo homini.
Incepand cu 1990 Romania organizeaza cel mai mare experiment social organizat vreodata dupa marele experiment comunist. Noul experiment social de dupa '90 este numit \"Tranzitia\" si consta intr-un joc in care participantii se impart in doua categorii, in functie de rezultatele economice si de alegerea lor: smecheri si fraieri, in functie de cum isi pot imparti beneficiile si dezavantajele unor activitati comune. Cei care au o cantitate mai mare de beneficii apar in prima categorie, ceilalti, care trag ponoasele, in cea de a doua. De raspuns vor raspunde intotdeauna numai cei din a doua categorie, pentru ca regula jocului in "Tranzitia" este sa incerci sa fi in toate situatiile numai in prima categorie.
Motto-ul acestei perioade este: "In noua cazuri din zece, fraierul ia teapa, iar intr-al zecelea caz fraierul o sfecleste.
Cele mai interesante spete in acest doemniu cred ca se pot gasi in cazul falimentelor bancare - vezi Dacia Felix" "Bancoop" si asa zisele fonduri de investitii FNI si FNA. Nu prea ma chef acuma sa scriu despre ele, dar poate ca o sa revin.

...sau sa revenim in realitate !

"A ascunde o inselatorie este,de fapt,tot o inselatorie"-"Fraus est celare fraudem"

.....Milgram s-a ocupat si scriitoarea Isabelle Nazare-Aga in lucrarea "Manipulatorii sunt printre noi".

Multumesc frumos !

Noi ,romani preluam foarte usor de la altii...,si cel mai grav,este ca punem in practica, ceea ce alti au facut si trait de mult,dar care a fost benefic ,pentru timpul si perioada aceia...
Uitati-va ,cum suntem manipulati si acceptam tote nenorocirile,transmise prin mas-media, in principal televiziuni,cum omul este dirijat efectiv, spre anumite subiecte,marunte,pentru aascunde marile "tunuri"
Uitati-va, cum ,ca la un semnal,anumite "fasuri" exploadeaza in presa ,fac fum,distrag atentia opiniei publice,dupa care dispar la fel de repede, in functie de interes...
Ce fel de manipulare este aceasta si cine contribuie sau are interes sa o scoata si mentina pe piata...,despre ce vorbim...si care este rolul acestor "manipulatori" de profesie,scapati de mina lunga, dar slaba a legii ?!
In ce categorie ar putea fi bagati oameni gen ,CIUVICA, CIUTACU,TUDOR,VALENTIN STAN,PRELIPCEANU si ZINA CEA FRUMOASA,si multi alti,care sunt folositi...de trusturi si de clasa politica pentru indreptarea atentiei spre o anumita problema, devenita obsesie la nivel de stat si neglijarea problemelor mari si inportante.
Ajunge...

Magda Staicu a scris:

Eu nu stiu nimic despre acest subiect , si as dori sa stiu ... pare cel putin interesant !
E o carte ? Ma puteti indruma un picut ?

Dna Staicu, profesorul Milgram dorea prin experimentul descris sa masoare gradul de obedienta care poate fi indus unor subiecti normali de catre o autoritate, indiferent de absurditatea comenzilor emise.
Rezultatele experimentului nu au fost cele scontate (colegii lui Milgram, somitati in materie, se asteptau la un grad de conformare de 1,2%), ci indica un grad ingrijorator de mare de conformare la comenzi inumane, care provin de la anumite persoane cu o anumita prestanta – profesor universitar la Yale - in numele stiintei, aparent pentru o cauza nobila.
Rezultatele sunt urmatoarele : proportia subiectilor obedienti (cei care au executat comenzile) este de 26 din 40, adica 65%.
Experimentul a fost apoi repetat intr-un birou nesemnificativ al altei facultati fara renumele univ Yale, iar proportia celor obedientei a scazut la 48%, demonstrand ca gradul de conformare este cu atat mai mare cu cat autoritatea de la care provine este superioara ierarhic. O alta variatie a fost introducerea a doi experimentatori (exponentii autoritatii) care dadeau comenzi contradictorii, unul sustinand ca experimental trebuie oprit la 150, celalalt dand comenzi de continuare a experimentului. In acest caz, 18 din 20 de subiecti au abandonat in momentul in care discursul devine contradictoriu, dovedind ca este necesara o coeziune de actiune din partea autoritatii pentru efectele scontate de conformare, in caz contrar stimulandu-se independenta de actiune a subiectului.
Milgram vorbeste de “transferul/difuziunea responsabilitatii prin “scurt-circuitul sistemului rusine-vinovatie”, in special in cazul in care “victima” este impersonala.

Fenomenul se observa in viata cotidiana, in special in relatia de munca, indiferent daca aceasta se bazeaza pe subordonarea ierarhica (sistemul bugetar, cel militar) sau subordonarea din sistemul privat. Cate cazuri cunoasteti in care cade “capul rautatilor”? Cad capete de aghiotanti, care dintr-o lipsa de convingeri izvorata fie din slaba pregatire, fie starea de dependenta materiala, fie din mecanismul de evitare al pedepsei sau urmarirea fara scrupule a recompensei, etc executa ordine contrare reactiilor lor spontane fata de comanda data.
In general, comenzile sunt date abil, fara a lasa urme. Multi dintre aghiotanti se feresc sa apeleze la parghiile care le sunt oferite pentru evitarea disiparii responsabilitatii ( cereti comanda in scris, in modul cel mai diplomatic posibil, etc), pentru a “nu se pune rau cu autoritatea”. Si de-aici nesfarsitul sir al fraierilor care fac parnaie in locul patronilor evazionisti, care i-au pus in functii de conducere cu denumiri sofisticate; functionarul public executant, care a fost sfatuit verbal sa faca un anumit demers aflat la limita legalitatii, etc.

filipstelian a scris:

In ce categorie ar putea fi bagati oameni gen ,CIUVICA, CIUTACU,TUDOR,VALENTIN STAN,PRELIPCEANU si ZINA CEA FRUMOASA,si multi alti,care sunt folositi...de trusturi si de clasa politica pentru indreptarea atentiei spre o anumita problema, devenita obsesie la nivel de stat si neglijarea problemelor mari si inportante.
Ajunge...

Ma ingrijoreaza putin cuvantul de incheiere in expunerea Dvs...
Cu riscul de a ma situa la limita Off Topicului, tocmai in subiectul propus de mine, am selectat – mai mult sau mai putin random - unul din numele propuse de Dvs: Valentin Stan.
OPINIE
“Mai toţi proştii din media şi online îl detestă pe Valentin Stan. Cred că o faceţi doar de invidie şi românism. Doar pentru că tipul reuşeşte să fie mai haios folosind fapte reale şi se întâmplă că va bate la poponeacă cu diferenţa de IQ nu înseamnă altceva decât că voi sunteţi mai dobitoci şi el nu.
Nu ştiu câţi dintre voi marii apărători ai justiţiei, moralităţii şi în general ai nimicului v-aţi fi dat pe loc demisia din Ministerul Afacerilor Externe aşa cum a făcut-o Valentin Stan atunci când MAE făcea ceva ce el considera drept cretinism şi nu a fost primit în audienţă de ministrul de atunci.”
COMENTARIU REZERVAT LA OPINIE
Sunt si oameni care nu sufera de invidie sau de “romanism” si care il contesta pe Valentin Stan. Eu il consider chiar una din cele mai periculoase aparitii din media romaneasca. Si asta pentru ca, intr-adevar, este riguros documentat si pare ca stie ce spune, dar intotdeauna manipuleaza datele doar in directia a ceea ce vrea sa demonstreze. Sa fim bine intelesi, urmaresc foarte atent “Sinteza zilei” si constat de fiecare data ca domnul Stan are aceeasi strategie: pleaca de la date concrete, de necontestat, adauga ceva din carti de specialitate, iar la sfarsit trage o concluzie halucinanta, care tine de o interepretare partinitoare a datelor din premise si sfideaza orice regula a logicii. Daca este intr-adevar profesor de stiinte politice la Universitate mi se pare cu atat mai periculos, un dascal trebuie macar sa incerce sa pastreze o aparenta de neutralitate. Foarte induiosatoare povestea cu plecarea din MAE in numele unor principii onorabile, dar imi rezerv dreptul de a fi sceptica.
COMENTARIU 1 FARA REZERVE LA OPINIE
Cred ca dl. Valentin Stan este mai mult decit imbecil. Cred ca este un pafarici ofticat ca nu e in MAE. Un imbecil de profesor de istorie ajunge analist politic. Ce sa spun ! Cred si eu ca iti da gura sa zbieri. Doar iti umple Voiculescu buzunarele !
COMENTARIU 2 FARA REZERVE LA OPINIE
De curand,zilele astea, am avut ocazia sa-l ascult pe d-l STAN intr-o conferinta tinuta la fac. de isttorie a universitatii, pe tema independentei kosovo. Sincer,am ramas impresionat de abilitatea, documentarea si capacitatea de argumentare. Auzeam colegi de-ai mei cum isi schimbau opiniile doar ascultandu-l, chiar si eu am fost nevoit sa-i dau dreptate,desi,la inceput eram cam reticent cu privire la punctul sau de vedere. Ar fi bine daca in ROMANIA ar mai exista asemenea oameni.Nu ma intereseaza daca il plateste sau nu Voiculescu,si sincer sa fiu cinste lui ca-si castiga banii de altundeva,caci,ca prof la noi mori de foame. Are si el defectele lui, si anume antipatia fata de basescu,dar de multe ori e intemeiata.
COMENTARIU LA COMENTARII
Sinteti bolnavi cu totii. Ma refer la cei care se simt. Care nu…nu.

Si acum un poll : care dintre opinii vi se pare mai apropiata de experientele pe care le aveti fata de subiect ?

Problema, in contextul temei propuse, se pune in felul urmator : cat de realista este demisia dlui Stan din MAE pe fondul neconformarii la “cretinism”-ul directiei dictate de autoritate ? Un om de calibrul dansului ia decizii in functie de optiunile multiple pe care le are in momentul respectiv, spre deosebire de subiectul cu un IQ mediu vizat de experimental Milgram.
Si in ce calitate analizam situatia dansului, raportat la exp Milgram : ca manipulator (autoritate=formator de opinie cu independenta de actiune) sau manipulat ?

Silvia Puskas

P.s. - multumesc pentru interventiile de pana acum si astept in continuare analize pertinente al fenomenului obedientei in relatiile de munca de subordonare, spete in care prin iluzia disiparii responsabilitatii autorul moral al ilegalitatii -comitentul - iese basma curata, spre deosebire de prepusul sau.



ultima data editat de godspeed pe data de Marti, 4 August 2009, 12:45

despre experimentul milgram se poate afla aici :

http://shedoctor.wordpress.... /

Intrebarea la care dorea sa gaseasca un raspuns socio-psihologul Stanley Milgram in anii '60 se referea la disponibilitatea unor oameni perfect normali de a se supune in fata unei autoritati si de a urma ordine evident "inumane". Motivul care a stat la baza acestor experimente a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial. De ce au existat pe timpul regimului hitlerist atatia oameni care s-au pus de buna-voie in serviciul masinariei criminale a nazistilor? A existat oare o eroare principala de caracter in cazul acestor oameni sau exista anumite situatii in care oricine ar putea ajunge sa tortureze si sa ucida alti oameni?

La inceputul anilor '60 Universitatea Yale a dat un anunt inrt-un ziar local in care cauta persoane dispuse sa participe la un experiment legat de memorie si invatare prin care se dorea sa se vada in ce fel influenteaza pedeapsa procesul de invatare. Asadar subiectilor le-a fost ascuns faptul ca experimentul urmarea de fapt sa descopere cat de mult sunt dispusi oamenii sa se incline in fata unei autoritati.

Experimentul prevedea cate doua persoane iar voluntarii au fost inpartiti prin tragele la sorti in doua grupuri - elevii si profesorii. In realitate, la fiecare experiment participa un singur voluntar - profesorul - in timp ce elevul era un student al facultatii, fapt despre care voluntarul nu avea habar.

Cerintele experimentului erau urmatoarele: Elevul trebuia sa invete pe de rost o serie de asocieri iar profesorul urmarea sa-l verifice, pedepsind fiecare greseala. Voluntarilor li s-a aratat un generator de socuri electrice dotat cu un panou pe care se aflau 30 de butoane ordonate in ordine crescatoare, de la 15 volti ("soc usor") la "soc mediu", "soc puternic", "soc foarte puternic", "perocol: soc extrem" si asa mai departe pana la 450 de volti ("XXX").



Profesorul avea de-acum sarcina sa pedepseasca fiecare greseala a elevului cu cate un soc electric, marind de fiecare data intensitatea acestuia. Acesta din urma este asezat pe un scaun intr-o incapere separata unde ii sunt atasati electrozii si este legat de generator. In acest punct "victima" declara ca are probleme cu inima iar conducatorul experimentului (profesorul de biologie in varsta de 31 de ani) il linisteste spunandu-i ca in ciuda durerilor provocate de socurile electrice, nu vor aparea leziuni permanente ale tesuturilor.



Asa cum am spus, adevarata persoana supusa experimentului - profesorul - nu stie nimic despre faptul ca, in realitate, elevul nu este conectat la generatorul de curent iar reactiile acestuia sunt de fapt raspunsuri standard inregistrate pe banda. El este ferm convins ca elevului din camera alaturata ii vor fi cu adevarat pricinuite suferinte pentru fiecare eroare prin administrarea de socuri electrice.

In acest punct incepe de fapt experimentul. Elevul raspunde la intrebarile profesorului la inceput corect, cu foarte putine greseli. La fiecare greseala subiectul apasa butonul care va genera socul electric, la inceput de o intensitate joasa, aceasta fiind crescuta treptat. In momentul in care profesorul ajunge la cel de-al 5-lea buton (75 V) elevul incepe sa se vaite. La 150 cere intreruperea experimentului, la 180 tipa de parca nu ar mai putea suporta iar pe masura ce voluntarul se apropie de "Pericol: soc extrem" elevul incepe sa bata cu pumnii in peretele despartitor implorand sa fie eliberat. Aici intervine conducatorul experimentului explicand voluntarului ca reactia elevului este una gresita si rugandu-l sa apese pe buton.

Reactiile voluntarilor au fost diferite. Unii au protestat, altii au inceput sa se balbaie, sa transipre sau au afisat alte semne exprimand tensiunea.Surprinzator a fost faptul ca voluntarii incercau deseori sa ignore reactiile victimelor si sa-si indrepte atentia spre conducatorul experimentului, aflat in aceeasi incapere cu ei.

Unii perticipanti au incercat sa reduca durerea victimei apasand mai usor pe buton sau sugerandu-i raspunsurile corecte, cativa dintre ei nu au crezut ca elevul este cu adevarat supus socurilor electrice in timp ce unii dintre ei au cerut conducatorului sa le confirme ca nu vor fi trasi la raspundere pentru faptele lor.

Peste 62% din participanti au ajuns la ultimul buton (450 volti) chiar daca au trebuit incurajato de catre conducatorul experimentului.

Multi dintre ei erau convinsi ca nu trebuie sa continue cu socurile dar iesirea din experiment ar fi insemnat incalcarea contractului semnat, lucru deloc usor, mai ales ca erau platiti.

La sfarsitul experimentului fiecarui voluntar i s-a explicat faptul ca "victima" nu fusese supusa nici unor suferinte. Celor "neascultatori" situatia le-a fost prezentata in asa fel incat nesupunerea lor sa para ceva pozitiv iar celor ce au mers pana la capat le-a fost explicat comportamentul lor ca fiind ceva perfect normal.

Voluntarii implicati in acest experiment proveneau din urmatoarele medii profesionale:
- 40% erau muncitori calificati si necalificati
- 40% lucrau in comert si productie
- 20% erau specialisti in diverse domenii

Cu toate ca experimentul lui Milgram a fost indelung criticat, ca i s-a reprosat incalcarea regulilor etice in domeniul cercetarilor psihologice, ca ar fi adus stricaciuni voluntarilor acestia putand ramane traumatizati in urma realizarii consecintelor faptelor lor, experimentul a fost repetat de mai multe ori, in tari diferite (Australia, Spania, Germania, etc.) constatandu-se de fecare data ca un numar foarte mare de oameni erau "obedienti" si ca peste tot voluntarii au reactionat similar. De asemenea, peste 83% din persoanele ascultatoare au declarat ca sunt fericiti ca au putut lua parte la experiment. Un procent similar din voluntarii neascultatori au specificat acelasi lucru.

Golbert (1981) afirma ca nivelul ridicat de obedienta in experimentul lui Milgram este efectul caracterului ritualic al sarcinii. Odata ce subiectul incepe aplicarea de socuri electrice, devine din ce in ce mai greu pentru el sa se opreasca. Tot Gilbert vorbeste despre efectul feedback-ului din partea victimei. Se pare ca atunci cand acesta se modifica din punct de vedere calitativ, subiectul intrerupe sirul de socuri electrice. Analizand cercetarile lui Milgram, el a descoperit ca 5 subiecti au oprit experimetnul cand victima a lovit peretele, iar alti 4 atunci cand aceasta a incetat a mai da vreun feedback.

The Perils of Obedience - Stanley Milgram

Conformism - efectul Milgram (Respectul pentru autoritate )


Cercetator

Stanley Milgram, profesor de psihologie si director al Departamentului de Cercetare al Universitatii din New York

Ipoteza :

Oamenii au in general reactii binevoitoare automate fata de figuri marcante si respectate ale comunitatii, care se impun celorlalti prin prestigiul lor. In mod natural le lipseste reflexul de a pune la indoiala ceea ce spun astfel de persoane, a caror profesiune este de "a sti", de "a cunoaste".

Lot de subiecti

40 de subiecti, sanatosi fizic si mental

Desfasurarea experimentului

Un cercetator imbracat intr-o haina de lucru alba si purtand o insigna, a prezentat experimentul sub forma unui studiu al "efectelor" pe care le are pedeapsa in procesul de "invatare si de memorare".
Un participant denumit "instructor" trebuia sa administreze socuri electrice de intensitate crescanda unui "elev" (alt participant) de fiecare data cand acesta nu raspundea corect. Inainte de a incepe experimentul se presupune ca cel care va fi elevul a invatat o lista de cuvinte imperecheata. La fiecare cuvant spus de "instructor", elevul trebuia sa raspunda rapid care este corespondentul lui. Pe unul din bratele elevului erau plasati electrozi. Cercetatorul care conducea experienta ii explica elevului ca descarcarile electrice pot deveni la un moment dat extrem de dureroase, insa fara a provoca leziuni permanente.
Cercetatorul si "instructorul" s-au ascuns intr-o incapere alaturata laboratorului in care se desfasura experimentul, dar puteau sa-l auda pe elev prin peretii acestuia. Instructorul s-a asezat in fata unui pupitru de comanda si "aplica pedepse" - socuri electrice - pentru fiecare raspuns eronat. Cu fiecare greseala, "instructorul" crestea tensiunea curentului electric (initial de 15 V). Testul a inceput: impulsurile electrice erau la inceput neplacute, insa nu erau dureroase. Pe masura ce crestea tensiunea curentului aplicat, "elevul" gemea de durere. (intre 75 si 100 V) Cu cat acesta resimtea durerea din ce in ce mai puternic, cu atat scadea puterea sa de a se concentra si erorile se inmulteau. Experimentul a continuat. La 120 V elevul urla, senzatia de durere devenind foarte intensa. La 150 V elevul a implorat sa inceteze experimentul si sa i se permita sa iasa din incapere. La 165 V elevul a implorat din nou instructorul: "Opriti ! Lasati-ma sa ies ! Opriti, va rog ! Vreau sa ies ! Va rog !" Dar instructorul a continuat imperturbabil "interogatoriul" (in acest stadiu un singur participant instructor a abadonat experimentul). Impulsurile electrice deveneau din ce in ce mai puternice iar elevii urlau si se contorsionau de durere. Instructorul a continuat, aparent fara sa fie impresionat de suferintele elevului si a crescut tensiunea la 195, 210, 225 V. Adesea, daca instructorul ezita, se intorcea spre cercetator si il intreba daca sa continue sau nu testul. Cercetatorul a folosit atunci ceea ce se numeste o "incitatie verbala" (fraze stereotipe, special concepute, pentru a-l face pe instructor sa nu renunte: 1. "Va rog sa continuati", 2. "Experimentul va cere sa continuati", 3. "Este absolut indispensabil sa continuati.", 4. "nu aveti de ales, trebuie sa continuati". Toate frazele de incitare erau rostite de cercetator pe un ton ferm dar curtenitor.
Elevii urlau si ii implorau pe instructori sa ii ajute sa iasa din aceasta situatie. Dar instructorii continuau, incitati de cercetator, tensiunea socurilor electrice depasind deja 300 V. Elevii urlau cu un ultim efort , reusind cu greu sa articuleze si refuzand sa mai raspunda la intrebari. Instructorii au preluat acest refuz ca un raspuns eronat si au crescut in continuare tensiunea. Elevii epuizati nu mai sunt in stare nici sa strige, nici sa se miste. Instructorii activeaza ultima valoare a tensiunii impulsurilor electrice: 450 V.

Rezultate

Nici unul din cei 40 de subiecti (oameni obisnuiti, ca noi toti) nu si-au abandonat sarcina de instructor atunci cand victima implora ajutor, nici chiar atunci cand acesta nu mai era capabil sa raspunda. La 300 V s-a oprit un singur subiect. Cel mai uluitor a fost faptul ca doua treimi din subiecti au continuat experimentul pana in faza finala: 450 V. (!)
Rezultatele au depasit orice prognostic al specialistilor la momentul respectiv. Acestia estimasera inainte de inceperea experientei un procent infim (1-2%) de subiecti (cu rol de instructori) care sa mearga pana la sfarsit.
Este momentul sa va dezvalui ca elevul era de fapt un actor, dar instructorul, evident, nu stia.
Cum am putea explica ca un individ normal (nici unul nu era pervers sau bolnav psihic) ar fi capabil sa supuna o victima inocenta la un astfel de supliciu ? Raspunsul se afla in prezenta cercetatorului care dadea ordine. Acesta reprezenta pentru cei 40 de subiecti autoritatea, persoana care stie intotdeauna ce face. In mod automat, nu punem la indoiala statutul unei astfel de persoane.

Variatii experimentale

Si alte studii ale profesorului Milgram au avut ca scop confirmarea aceleiasi ipoteze. Elementul diferit fata de cel din experimentul precedent a fost ca cercetatorul a luat locul elevului. Rolurile au fost inversate. In aceasta situatie, 100% din subiecti au refuzat sa administreze chiar si o singura secventa de impulsuri electrice de intensitate crescuta la cererea fostei victime.
Momentul devenea critic pentru cercetator. Nici nu se punea problema ca instructorul sa continue experimentul.
In alta versiune, insusi cercetatorul il roaga pe instructor sa inceteze experimentul, contrar dorintei victimei de a continua.
Toate aceste variante ale experiementului initial au confirmat supunerea subiectilor fata de directiile trasate de autoritate.

The Perils of Obedience - Stanley Milgram






ultima data editat de avocatanghelus pe data de Marti, 4 August 2009, 14:42

Wow, @ avocatanghel ! As putea sa va citez din rubrica Maxime in limba latina : "Non nova sed nove "? si... Nec plus ultra ?

godspeed a scris:

MIHAI GRIGORE a scris:

Ai speriat audienta cu acest experiment....
Vad ca nimeni nu se inscrie in programul de confesiuni publice!

Audienta isi poate dori numai un orator cu cotatiile tale, amigo Eu sunt mai mult interesata de gradul in care constientizam nivelul de manipulare la care suntem supusi, in corelatie cu motivatiile care stau la baza actiunilor noastre. Si nu in ultimul rand, ma intereseaza si dispozitia pe care o avem pt a impartasi experiente mai mult sau mai putin placute sau jenante cand ulterior ne-am dat seama ca am executat ordinul codificat al manipulatorului, convinsi fiind in momentul respectiv, ca executam actiunea din exclusiva noastra vointa.
Dar am impresia - exceptie cei prezenti, of course - ca cei care stiu, nu vorbesc, , iar cei care spun, nu stiu. Parca e si asta o maxima latina, sau ma insel ?
@inocentia, bine punctat la 'frica pana la obedienta pentru pastrarea statutului". Spre deosebire de experimentul Milgram, unde miza erau cativa $ si orgoliul, in relatiile de munca efectul este potentat de miza mai mare :statutul.

Ma faci sa ma simt ca ness-ul ala....cu efect puternic excitant al sistemului nervos!
Dar ma vad nevoit sa iti dau dreptate ....cei care stiu nu spun si cei care spun ......
Cel mai bun exemplu este cel personal! De ce nu dai tu acest exemplu!?

ultima data editat de MIHAI GRIGORE pe data de Marti, 4 August 2009, 20:38