|
offline
Data inregistrarii: |
danike a scris:
Da, aceasta este ideea. Daca contractul este valabil incheiat produce efectele juridice pentru care a fost incheiat. Nu trebuie ca respectivul contract sa fie incheiat anterior, cu o zi mai inainte, sa zicem. Inexistenta contractului sigur ca duce la inexistenta dreptului la penalitati, dar in acest caz exista contract. Chiar si o intelegere verbala recunoscuta de catre debitor in instanta poate duce la aplicarea de penalitati.Daca insa debitorul nu recunoaste si nu exista nimic scris atunci nu se pot aplica penalitati de intarziere. avocat Claudiu Lascoschi ultima data editat de avocat_lascoschi@yahoo.com pe data de Sambata, 9 Ianuarie 2010, 17:39 |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Ma ocup in prezent de un caz similar, in care instanta a acordat penalitati prevazute in factura fiscala, cu toate ca nu exista un contract intre parti, iar factura a fost semnata si stampilata pentru a confirma primirea produselor de catre o persoana cu atributii de receptie.
Va prezint opinia mea mai jos, formulata in cererea in anulare, si fiind de interes subiectul, voi reveni cu decizia instantei. Termenul de judecata este programat la inceputul lunii martie 2010. Mențiunea înscrisă pe factură cu privire la plata penalităților este considerata de instanta suprema un act unilateral al creditoarei iar simpla stampilare sau semnare a facturii nu semnifică, prin ea însăși, realizarea acordului de voință asupra clauzei penale. Instanța supremă a respins acordarea de penalitati pentru intarzierea la plata menționata de catre vanzatoare pe factura, hotarand ca acestea nu constituie o clauză penală, doarece nu exista acordul părților exprimat de persoane ce sunt îndreptățite, în condițiile legii, să angajeze părțile contractante, iar semnarea facturilor certifică numai primirea produselor și nimic mai mult. (C.S.J., sec. com. dec. nr. 3079 din 17 iunie 2003). Intre parti nu s-a incheiat o conventie sau un acord de vointa valabil, în lumina principiului libertății contractuale, prin care debitoarea s-a angajat prin reprezentantul legal să plateasca penalitati, in conformitate cu dispozițiile art. 969, art.1066 și art. 1069 C. civ. Aceeasi este si situatia unui contract inserat pe verso-ul facturii, fiind o mentiune unilaterala a partii emitatoare si care nu poate fi considerat o conventie valabil incheiata si aplicabila intre parti, deoarece nu a fost negociata si agreata expres de reprezentantii legali ai partilor. Conditiile prevazute de art. 2 (1) din OUG 119/2007 si ale art. 379 C. Pr. Civ. nu sunt indeplinite, astfel incat, in ce priveste penalitatile mentionate pe factura, creanta nu este certa – intrucat existenta sa nu este asumata in documente de catre reprezentantii legali, nefiind acceptata si recunoscuta de parti (conform art. 379 alin. 3 C. Pr. Civ.). Mai mult, conform legii 469/2002 art. 4 al. 3, in vigoare la data emiterii facturii, cuantumul sumei asupra careia se calculeaza penalitatile nu poate fi depasit decat daca partile au stabilit o clauza bilaterala expresa „prin contract”. Prin urmare, in conditiile in care penalitatile se calculeaza si aplica limitat la suma datorata -conform legii art. 4 din Legea 469/2002- doar daca partile le-au prevazut „prin contract”, si, in conditiile in care contractul trebuie sa fie o „conventie legal facuta” de catre reprezentantii partilor, conform art. 969 din Codul civil, o decizie a instantei de a acorda penalitati in lipsa unui contract legal incheiat intre parti sau in lipsa acordului de vointa expres al reprezentantilor legali este luata cu incalcarea prevederilor art. 969 si art.1066 din Codul civil, ale art. 379 Cod proc. civ si ale legii 469/2002. Va stau la dispozitie pentru orice lamuriri si voi reveni cu decizia instantei, Luisa Mitroi Business Legal Consultant ultima data editat de Luisa Mitroi pe data de Luni, 11 Ianuarie 2010, 13:46 |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Ideea este ca exista contract intre parti deoarece in alte conditii nu se acordau penalitatile.
Este vorba despre o conventie a partilor ceea ce reprezinta contractul. Nu trebuie sa existe un contract cu un numar de N articole.Adica art 1, art 2, etc. avocat Claudiu Lascoschi |
|
|
|
offline
3
Data inregistrarii: |
bineinteles ca nu e nevoie sa existe un document care sa ateste existenta contractului, acesta fiind reprezentat prin manifestarea de vointa a partilor prin reprezentantii legali de a in scopul de a produce efecte juridice, dar care ad probationem are nevoie de o forma scrisa.
In acest caz factura, nu poate fi considerata contract decat daca, separat de primirea facturii prin semnatura ca act material, a fost acceptata si clauza penala inscrisa prin semnatura, dar numai de catre reprezentantul legal sau un imputernicit al acestuia, fiind singurul care poate sa angajeze firma pe care o reprezinta. In acest exista o bogata jurisprudenta a inaltei curti, a curtii de apel si mai ales a tribunalelor. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Legea 469/2002 a fost abrogata prin Legea 246/30.06.2009.
 |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Va rog sa observati, asa cum am mentionat in opinia mea, ca Legea 469/2002 era in vigoare la data cand s-a emis factura. Potrivit principiului neretroactivitatii legii, legea nu retroactiveaza, dar se aplica pe perioada de la data intrarii in vigoare si pana la abrogare. Prin urmare, pe perioada de la data emiterii facturii si pana la data abrogarii, aceasta lege isi produce efectele pentru factura respectiva. De altfel, aceasta este o problema de fond si nu de forma -importanta aici nu este aplicabilitatea legii, deoarece stim ca ea se va aplica pana la data abrogarii, ci obligatia stabilita de lege privind existenta unui contract valabil incheiat pentru calcularea penalitatilor. Aceasta obligatie era in vigoare la data cand s-a emis factura si i se aplica, acest document trebuind sa respecte conditiile legii in vigoare la data cand a fost emis, iar abrogarea legii nu are niciun efect cu privire la obligativitatea prevederii penalitatilor intr-un contract pentru aceasta factura, ca de altfel si pentru toate facturile emise pe durata aplicarii legii. In concluzie, in toate spetele similare, PE TOATA DURATA DE LA INTRAREA IN VIGOARE SI PANA LA ABROGAREA LEGII 469/2002, PENALITATILE CARE DEPASESC CUANTUMUL SUMEI ASUPRA CAREIA SE CALCULEAZA, TREBUIE PREVAZUTE INTR-UN CONTRACT. In speta de care ma ocup, facturile s-au emis in 2007, acordandu-se penalitati fara a fi limitate la cuantumul datorat, cu toate ca nu exista un acord al partilor exprimat in orice forma, iar facturile sunt semnate si stampilate de receptioner. Astfel, de la 2 facturi in valoare de 1200 de lei s-a ajuns la calcularea de penalitati de 17.000 de lei (!)
O clauza penala poate sa fie aplicabila partilor daca acestea au realizat un acord de vointa, acord care poate fi asumat de catre reprezentantii legali si ad probationem trebuie consfintit in scris, potrivit dispozitiilor Codului Civil. Atunci cand ne referim la conventia partilor, intelegem acordul de vointa al acestora, in conditiile Codului civil. Asa cum a aratat mai sus colegul windas, exista o bogata jurisprudenta in acest sens. Astfel, mentiunea privind penalitatile de pe facturi poate fi asumata valabil fie intr-o conventie, fie prin acordul expres al reprezentantului legal al beneficiarului, exprimat prin semnarea facturii sau intr-un document separat. Prevederea de catre Legea 469/2002, la data cand s-a emis factura, a obligativitatii agrearii penalitatilor "prin contract", este o prevedere speciala, de stricta interpretare, si care deroga de la prevederile Codului civil astfel incat penalitatile, pentru a depasi cuantumul sumei asupra careia se calculeaza, trebuie sa fie prevazute "intr-un contract", potrivit legii speciale. Chiar si in conditiile in care prevederile Legii 469/2002 au fost abrogate, aceste dispozitii imperative se aplica la data cand s-a emis factura. De asemenea, chiar daca legea 469/2002 nu ar exista, se aplica prevederile Codului civil, astfel incat trebuie sa existe acordul de vointa al reprezentantilor legali ai partilor pentru ca o conventie sa fie legal incheiata si aplicabila partilor, iar ad probationem acordul trebuie consfintit in scris. Va multumesc si va stau la dispozitie pentru orice lamuriri, Luisa Mitroi Business Legal Consultant ultima data editat de Luisa Mitroi pe data de Luni, 11 Ianuarie 2010, 21:14 |
|
|
|
offline
13
Data inregistrarii: |
Buna ziua,
Interesant subiect! Sa o luam cu inceputul: 1. Ad probationem, un contract trebuie sa fie cuprins intr-un inscris (indiferent de suport, poate fi si un servetel) semnat de partile contractuale. Semnatura in acest caz constituind acordul de vointa. 2. Factura asa cum au spus antevorbitorii mei este un document justificativ financiar-contabil (clar regementat de codul fiscal), inserarea pe aceasta a oricaror alte mentiuni neavand rolul de a naste alte obligatii din partea debitorului inafara celei de plata a contravalorii marfurilor/prestatiilor. Este interesant de stiut daca debitorul a semnat si pe verso-ul facturii unde este inserat contractul, deoarece in acest caz avem de-a face cu un contract asumat: pot fi considerate doua documente separate atat ca si continut cat si ca obligatii acceptate, inscrise pe aceeasi foaie de hartie (suport material), cu functii diferite. Daca nu, opiniez ca nu pot fi luate in considerare acele "alte mentiuni" cu privire la acceptarea contractului si/sau a clauzei penale inafara celor legal facute. 
|
|
|
|
offline
20
Data inregistrarii: |
Normal, contractul semnat si acceptat de ambele parti trebuiesa preceada orice livrare/serviciu.
Nu se poate veni pe versoul facturii cu contractul si astfel cumparatorul/beneficiarul pus in fata faptului implinit. Inteleg economie , dar nu la asa ceva !!!! 
|
|
|
Acest subiect este moderat de catre freeelis, GabrielaA, AVLIL, lucian huzum
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere