Firmelor le este greu să se ferească de fraudele de TVA, iar Fiscul vrea să ajute prin definirea clară a evaziunii

„Există un singur lucru de care putem sta liniștiți: frauda de TVA nu a apărut în România, ea a apărut în state membre UE cu ștate vechi în acest sens -- Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Germania --, care s-au confruntat în trecut cu astfel de situații nefericite, dovadă fiind și cazurile de la Curtea Europeană de Justiție”, a spus Daniel Anghel, partener și liderul taxelor indirecte la PwC România, într-o conferință organizată marți.

Specialistul a precizat că firmele pot folosi testul Kittel pentru a încerca să se apere de fraudele de TVA, acesta relevând dacă o societate este în măsură să-și dea seama dacă face parte dintr-un lanț evazionist. Cu alte cuvinte, dacă o companie demonstrează că a făcut toate eforturile ce țineau de ea pentru a preveni fraudele, aceasta poate scăpa de problemele legale.

„A apărut așa-numitul test al cunoașterii -- sau testul Kittel --, care examinează în ce măsură societatea ar fi trebuit să aibă cunoștință de faptul că activitatea furnizorilor sau a clienților săi prezintă suspiciunea unei fraude. Evident că jurisprudența spune că, în măsura în care demonstrăm buna-credință, ar trebui să stăm liniștiți din acest punct de vedere”, a explicat Daniel Anghel.

Conform legislației fiscale în vigoare, autoritățile pot refuza deducerea TVA-ului numai dacă demonstrează că o societate știa sau ar fi trebuit să știe că a fost implicată într-o fraudă de TVA. Însă nu oricum, ci să demonstreze „dincolo de orice îndoială”, așa cum scrie în Codul fiscal.

„Totuși, trebuie să și demonstrăm această bună-credință”, a subliniat partenerul PwC România, care a atras atenția că, „în acest context, există o modificare la 1 ianuarie 2018 în Codul fiscal care spune că autoritățile fiscale pot să refuze dreptul de deducere numai în măsura în care pot demonstra că agentul economic știa sau ar fi trebuit să știe că tranzacția în cauză făcea obiectul unei fraude de TVA”.

„Sfatul meu e ca, în mod preventiv, să analizați astfel de situații cu clienții și cu furnizorii, tocmai pentru a vedea dacă sunteți sau nu captiv într-un astfel de lanț”, a conchis Daniel Anghel.

Vicele ANAF: Firmelor le este imposibil să-și verifice toți furnizorii

În privința evitării lanțurilor evazioniste, Daniel Tudor, vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), este destul de sceptic. Acesta spune că firmelor le este aproape imposibil să-și verifice toți partenerii de afaceri.

„Analizând constatările din ultimii trei ani ale Direcției Generale Antifraudă Fiscală, dar și ale colegilor de la inspecție fiscală, am ajuns la concluzia că, practic, este imposibil pentru un contribuabil mic, respectiv un contribuabil mediu, cu un volum de activitate mediu, să poată verifica în timp real buna-credință a tuturor furnizorilor de bunuri și servicii cu care intră în contact”, a declarat Daniel Tudor la aceeași conferință de fiscalitate.

Totuși, reprezentantul Fiscului spune că autoritățile nu stau degeaba, ci vor să modifice legislația astfel încât evaziunea să fie definită cât de cât corespunzător.

„Ceea ce am făcut noi este o inițiativă prin care propunem să modificăm vestita lege a evaziunii fiscale. Și acolo, în primul rând, să avem o definiție a faptelor de evaziune fiscală, pentru că nu avem o definiție în momentul ăsta. (...) Evaziunea fiscală, din punctul nostru de vedere -- și aici mă refer la ANAF --, îmbracă niște forme de manifestare atât de complexe și de vaste încât, practic, este greu de demonstrat”, a precizat vicele ANAF.

Concret, cel puțin teoretic, dacă legislația ar fi mai clară și mai cuprinzătoare cu privire la formele pe care le îmbracă evaziunea fiscală, companiile ar fi mai bine informate și pregătite pentru a evita lanțurile evazioniste.