Judecata în apel: Cum poţi ataca hotărârea dată de prima instanţă

Apelul este singura cale ordinară de atac reglementată de Codul de procedură civilă şi reprezintă o acţiune pe care o persoană (apelantul) o poate introduce la instanţa jucătorească, având ca scop anularea ori modificarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate.

În mod obligatoriu, potrivit prevederilor legale în vigoare, cererea de apel trebuie să cuprindă:

• numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul/reședința părților (în cazul persoanelor fizice) sau denumirea, sediul, contul bancar și datele de identificare a persoanei juridice (codul unic de înregistrare, numărul de înmatriculare în registrul comerțului etc.);
• indicarea hotărârii atacate (de exemplu, Sentinţa nr. X din 21.06.2018 a Judecătoriei Y);
• motivele de fapt pe care se întemeiază apelul, respectiv de ce consideră apelantul că hotărârea atacată nu este corectă şi ce solicită instanţei de apel să modifice din cuprinsul acestei hotărâri;
• motivele de drept, prin indicarea textelor de lege pe care reclamantul îşi întemeiază cererea;
• probele invocate în susținerea apelului – acestea pot fi probele administrate deja în faza judecăţii la fond, dar apelantul poate aduce sau propune probe noi;
• semnătura.

La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru. Totuşi, dacă apelantul nu a achitat taxele de timbru până la depunere cererii de apel, el poate să aducă dovada achitării acestora cel mai târziu la primul termen de judecată.

Apelul trebuie declarat în maximum 30 de zile de la comunicarea hotărârii şi se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, în mai multe exemplare, respectiv un exemplar pentru instanţă şi unul pentru fiecare dintre celelalte părţi.

Chiar dacă cererea de apel se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea, apelul va fi judecat întotdeauna de o instanţă ierarhic superioară. Spre exemplu, dacă hotărârea atacată a fost dată de o judecătorie, apelul se depune la aceasta din urmă, dar se va judeca la tribunal.

Codul de procedură civilă prevede că apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta. Totuşi, acest lucru este posibil, dacă, de exemplu, există doi apelanţi care cer lucruri contradictorii, iar instanţa îi dă dreptate doar unuia dintre ei.

Întâmpinarea sau răspunsul persoanei care nu a declarat apel

Persoana care nu a declarat apel, numită intimat, este acea persoană care a participat la judecata în fond, dar care nu a considerat că este necesar să atace hotărârea primei instanţe.

Cu toate acestea, intimatul participă la judecata în apel şi are dreptul să se apere prin formularea unei întâmpinări, care trebuie să cuprindă următoarele:

• toate datele sale de identificare (la fel ca în cazul cererii de apel);
• răspunsul la cererea de apel, prin care intimatul solicită instanţei de apel respingerea căii de atac formulate de apelant şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond;
• motivele de fapt, respectiv de ce consideră intimatul că cererea depusă de apelant este neîntemeiată şi că hotărârea atacată este corectă;
• motivele de drept pe care pârâtul îşi întemeiază întâmpinarea;
• dovezile prin care se apără;
• semnătura.

De regulă, întâmpinarea este obligatorie, deoarece, în lipsa ei, intimatul nu va mai putea propune probe în apărare.

Judecata în faţa instanţei de apel

Un aspect foarte important privind judecata în apel este faptul că aceasta suspendă executarea hotărârii primei instanţe. Spre exemplu, dacă instanţa de fond a hotărât că un imobil care se află în proprietatea comună a reclamantului şi pârâtului va deveni proprietate exclusivă doar a reclamantului, acesta din urmă nu va putea intabula imobilului respectiv pe numele său până la finalizarea apelului (sau a recursului, dacă, după pronunţarea hotărârii din apel, aceasta va fi atacată cu recurs).

Pe durata judecăţii în apel, pârâtul şi reclamantul nu îşi pot schimba calitatea, dar pot deveni, după caz, apelant pârât, apelant reclamant, intimat pârât sau intimat reclamant.

De asemenea, nici cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată nu pot fi schimbate și nici nu se pot formula pretenții noi, altele decât cele formulate în faţa instanţei de fond.

În esenţă, judecata în apel reprezintă o rejudecare a cauzei, dar în anumite limite, respectiv instanţa va rejudeca doar aspectele atacate de apelant, fără a se pronunţa asupra altor aspecte care nu au fost contestate, deşi sunt cuprinse în hotărârea atacată. Totuşi, instanţa de apel poate judeca întreaga cauză, dacă apelul nu este limitat la anumite aspecte din hotărârea de la fond. În plus, prin apel este posibil să nu se solicite nicio judecată, ci doar anularea hotărârii de primă instanță.

În fine, instanța de apel poate menţine, anula ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea apelată. După pronunţare, în anumite cazuri, părţile pot ataca hotărârea din apel cu recurs.

Notă: Acest articol face parte dintr-o serie informativă desfășurată de avocatnet.ro pentru informarea justițiabililor din România despre desfășurarea proceselor civile. Articolele din serie pot fi citite aici.