Ce acțiuni se pot lua împotriva unei executări silite și cum se pot obține eșalonări la plată pentru datoriile la Fisc

Suspendarea executării silite

Executarea silită se suspendă:

a) când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
c) în cazul prevăzut la art. 244 din Codul de procedura fiscala:

“După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare silită, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanţelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.”

d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea regulilor în materie de ajutor de stat;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.

Executarea silită se suspendă sau nu începe pentru creanţele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal competent dacă debitorul notifică organul fiscal, ulterior comunicării deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garanţie/poliţe de asigurare de garanţie. Executarea silită continuă sau începe dacă debitorul nu depune scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei prin care sunt stabilite creanţele fiscale.

Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă.

Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută, începând cu data şi ora comunicării către instituţiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.

Sumele existente în cont la data şi ora comunicării adresei de suspendare a executării silite prin poprire înfiinţată de organul fiscal rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăţi în scopul:
a) achitării obligaţiilor fiscale administrate de organele fiscale competente;
b) achitării drepturilor salariale.

În cazul terţilor popriţi, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceştia debitorului, atât a celor prezente, cât şi a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului de executare silită privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.
În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare silită generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, organul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea totală, fie suspendarea parţială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune, o singură dată, pe parcursul a 2 ani calendaristici pentru o perioadă de cel mult 6 luni consecutive de la data comunicării către bancă sau alt terţ poprit a actului de suspendare a popririi.

De reținut! În situaţia în care organele fiscale au procedat la începerea executării silite, prima acţiune a dumneavoastră este să solicitaţi suspendarea acesteia, pe o perioadă de cel mult 6 luni de zile, invocând consecinţele sociale deosebite care le-ar putea atrage. Aveţi în acest sens asigurarea cadrului legal menţionat anterior. Cel mai mare câştig pentru dumneavoastră este că nu se va institui poprire asupra conturilor bancare, sau altfel spus, nu vi se vor bloca conturile de disponibilităţi băneşti.

Odată cu cererea de suspendare, debitorul trebuie să indice bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită.

Ȋncetarea executării silite

Executarea silită încetează dacă:
a) s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
  b) a fost desfiinţat titlul executoriu;
  c) în alte cazuri prevăzute de lege.

Măsurile de executare silită aplicate în condiţiile prezentului cod se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare silită.

În măsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică ori egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul de executare silită, în cel mult două zile de la data stingerii.

Organul de executare silită ridică poprirea bancară pentru sumele care depăşesc cuantumul creanţelor înscrise în adresa de înfiinţare a popririi în situaţia în care, din informaţiile comunicate de bănci, rezultă că sumele indisponibilizate în favoarea organului de executare silită acoperă creanţele fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi şi sunt îndeplinite condiţiile pentru realizarea creanţei.

Poprirea bancară se ridică şi în situaţia în care organul de executare silită constată că poprirea a rămas fără obiect.

O altă modalitate de acţiune împotriva executării silite a creanţelor bugetare care are ca efect tot o “aşa-zisă” suspendare a acesteia o constituie:
Obţinerea înlesnirii la plată a obligaţiilor fiscale

Instituirea posibilităţii acordării înlesnirilor la plată

• Organele fiscale acordă, la cererea contribuabililor care înregistreaza obligaţii fiscale, eşalonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile de acordare a acestora. Pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garanţie potrivit prezentului capitol, eşalonarea se acordă pe cel mult 6 luni.
• Eşalonarea la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedura fiscala.

Obiectul înlesnirilor la plată

1. Organul fiscal competent poate acorda următoarele înlesniri la plata obligaţiilor fiscale:
a) eşalonarea la plată, la cererea debitorului, a obligaţiilor fiscale;
b) amânarea la plată, în condiţiile legii, a penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
c) amânarea la plată, în condiţiile legii, a unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
d) amânarea la plată a penalităţilor de nedeclarare aferente obligaţiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de debitor şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere, eşalonate la plată, în vederea reducerii cu 75%, până la data finalizării eşalonării la plată.

2. Înlesnirile la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de procedură.

3. Prin obligaţii fiscale se înţelege:
a) obligaţiile fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, precum şi obligaţiile fiscale accesorii;
b) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal central;
c) creanţele bugetare stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreşti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.

4.  Înaintea emiterii certificatului de atestare fiscală, organul fiscal competent în scopul acordării eşalonării la plată emite şi comunică debitorului deciziile de calcul accesorii în vederea includerii acestora în decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.

Eşalonarea la plată nu se acordă pentru:
a) obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări acordate anterior şi care şi-a pierdut valabilitatea;
b) obligaţiile fiscale care au scadenţa şi/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;
c) obligaţiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate. În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eşalonare la plată, debitorul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii aferente.

Procedura de acordare a eşalonării la plată de către organul fiscal

Pentru acordarea unei eşalonări la plată de către organul fiscal central, debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare la plată. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de debitor sau deţinute de organul fiscal;
b) să aibă constituită o garantie;
c) să nu se afle în procedura insolvenţei;
d) să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
e) să nu li se fi stabilit răspunderea potrivit legislaţiei.

Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiţia se consideră îndeplinită.

Manualul de protecție fiscală reprezintă o colecție de informații utile & sfaturi practice pentru afaceri sănătoase oferită de consultanții Nexia CRG.