Interviu: „Știm cum să ajungem în paradisul fiscal”: Despre birocrație și utopie fiscală cu Alex Milcev de la EY

avocatnet.ro: Pentru a reduce într-un mod real birocrația de care se lovesc și firmele, și specialiștii, ce măsuri ar putea să ia autoritățile în următorii ani?

Alex Milcev: Aș folosi un singur cuvânt și o singură măsură: digitalizarea. E o idee despre care vorbește toată lumea. ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală - n. red.), ca parte din strategia națională pentru următorii ani, o are acolo. E trecut acest obiectiv - digitalizarea. De la vorbă până la faptă însă mai e cale lungă, dar e deja parțial parcursă. Unde suferă România? Că nu parcurge această cale la fel de repede ca vecinii noștri.

Această digitalizare ar reduce timpul și costul și din punctul de vedere al inspectorului fiscal, și din punctul de vedere al ANAF. Adică trebuie să scadă acel parametru care se numește „cât costă să colectezi un leu”. Deci, asta e eficientizarea și reducerea costurilor colectării din partea statului și din partea contribuabilului mai puțină hărțuire, mai puțină birocrație și mai puțină energie, timp și bani cheltuiți pentru a face față cererilor Fiscului. Și nu mă refer numai la un control care se întâmplă o dată la câțiva ani, vorbim de activitatea de zi cu zi, de lună cu lună.

avocatnet.ro: Cum ar arăta o utopie fiscală?

Alex Milcev: Utopia fiscală deja există în lume. Un exemplu concret e din Spania. Spania a ajuns la faza de dezvoltare a sistemului fiscal prin care un număr de companii mari nici măcar nu mai depun declarații pe TVA. De ce? Sunt conectate la Fisc, Fiscul deja ia toate informațiile de la sistemele lor în mod direct, de parcă este parte din „organismul” acestor companii. Și Fiscul calculează cât TVA e de plată și, numai dacă compania nu-i de acord, atunci există o discuție. Dar au ajuns la situația în care nici nu se depune declarația.

Deci, utopia fiscală este că sistemele modernizate, complet informatizate, cumva se dispensează de necesitatea raportării voluntare, nu mai trebuie să raportezi ceva. Un sistem, un robot, un program stabilește obligațiile și tu ai drept de reacție, astfel încât nu trebuie să-ți bați capul. Totu-i previzibil, poți să anticipezi fluxul de numerar, nu trebuie să ghicești și se elimină, de fapt, această irosire și inerție din sistem care există de când avem sisteme fiscale și colectarea taxelor. Deci, asta este utopia, care deja există. Edenul există, știm ce trebuie să facem, știm cum să ajungem în paradisul fiscal din punctul de vedere al raportării și al lipsei de birocrație, dar mai avem până acolo. Dar e important că știm unde este.

avocatnet.ro: În momentul de față, suntem mai aproape de o utopie sau de o distopie fiscală?

Alex Milcev: Sunt cinci niveluri de sofisticare a sistemului fiscal. Nivelul unu, la care ne aflăm noi, în sensul că deja am ajuns la un nivel tehnologic în care nu se mai depun declarații pe hârtie și, în mare, comunicarea cu Fiscul se face electronic. Nivelul doi: când Fiscul ia declarația electronică online și tot online îți cere date contabile, dar vede el ce face cu ele. Nivelul trei: ia datele contabile, le face o analiză și te mai întreabă una-alta ca să reconcilieze dacă nu-i clar ceva. Nivelul patru: el preia toate datele, face o analiză cap-coadă - inspecție fiscală în timp real, făcută ziua și noaptea de roboți, cu rezultate care ți se comunică în timp real, fără intervenție umană. Și nivelul cinci: când sunt atinse toate nivelurile și nici nu mai trebuie să depui declarații fiscale, pentru că sunt caduce, sunt inutile. Deja Fiscul are tot ce are nevoie, nu trebuie să-l informezi tu, îți zice el cât ai de plată.

Ăsta e nivelul cinci. Noi suntem la unu și până la nivelul cinci mai avem. E acel Eden spaniol pentru o singură taxă, nu pentru toate taxele - să nu credem că în Spania totul înflorește. La unele taxe se pretează, la unele nu, momentan. Noi suntem la nivelul unu, din păcate. Avem țări în jur, foste țări socialiste, care sunt mult mai aproape ca și Constituție față de noi, gen Polonia, care sunt cu un nivel sau două peste noi, ceea ce nu-i o situație plăcută. Dar să vedem partea plină a paharului: știm ce-i de făcut și trebuie doar copiate cele mai bune practici.

***

În altă ordine de idei, recent, la conferința anuală de fiscalitate organizată de PwC România, Virgil Pîrvulescu, vicepreședintele ANAF, a informat că instituția pe care o reprezintă este în plin proces de modernizare.

„Vreau să vă spun că, în acest moment, la nivelul ANAF, se derulează un program investițional masiv în ceea ce înseamnă dotarea IT. (...) Într-adevăr, marea majoritate a unităților fiscale deja sunt în posesia calculatoarelor necesare realizării unor servicii profesionale adecvate. Mai avem o problemă în zona de servere, iar, în cel mai scurt timp -- achiziția este demarată deja--, vom reuși să facem față cu brio la volumul de date pe care dumneavoastră (contribuabilii - n. red.) ni-l furnizați”, a precizat Virgil Pîrvulescu.

Totuși, indiferent de stadiul actual al modernizărilor de la nivelul ANAF, e clar că mai avem de așteptat ceva timp până vom vedea România atingând acel utopic nivel 5 al digitalizării. Până atunci, trebuie să ne mulțumim cu ce avem în prezent și să sperăm mereu la mai bine.