De joi, profesorii din școli răspund mai strict pentru încălcarea atribuțiilor lor

Modificarea este conținută într-o lege (Legea nr. 260/2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011) ce a apărut în Monitorul Oficial în 30 decembrie 2019, dar care se aplică din 2 ianuarie 2020.

Cum spuneam și mai sus, modificarea vizează condițiile pentru care se va angaja răspunderea disciplinară a profesorilor, atunci când aceștia își încalcă atribuțiiile: dacă, până acum, ei răspundeau doar cu vinovăție (adică intenționau să își încalce atribuțiile sau exista o culpă a lor - credeau, în mod eronat, că nu se va putea produce rezultatul interzis sau, deși nu prevedeau un astfel de rezultat, ar fi trebuit să îl prevadă), de acum ei răspund doar pentru faptă, în sine, nemaicontând dacă există vinovăție sau nu.

Practic, profesorii răspund disciplinar, în acest fel, pentru:

• încălcarea îndatoririlor ce le revin;
• încălcarea fișei anuale a postului ocupat, potrivit contractului individual de muncă;
• încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului unității instituției.

Extinderea răspunderii ar putea să se dovedescă problematică în condițiile ultimului tip de încălcare, menționat anterior. Ce „dăunează interesului învățământului și prestigiului unității instituției” nu este ceva fix și absolut previzibil, ceea ce ar putea pune profesorul într-o situație care i-ar afecta abilitatea de a-și îndeplini atribuțiile. Practic, un profesor ar putea ajunge în situația absurdă în care ar putea să răspundă obiectiv pentru niște obligații ale căror întindere nu le cunoștea cu exactitate, din cauza flexibilității conceptelor de „interes al învățământului” sau de „prestigiu al unității de învățământ”.

Trebuie, de asemenea, menționat că acesta nu este singurul tip de răspundere obiectivă (aplicabilă și în lipsa vinovăției) a profesorului. Conform Codului civil, profesorul va răspunde și pentru prejudiciile cauzate de elevii care se află sub supravegherea sa. Diferența dintre acest tip de răspundere și cea disciplinară se referă la faptul că primul vizează o răspundere civilă delictuală, care se referă la prejudiciile produse de elevi care trebuiau supravegheați de către profesori și doar atunci când o persoană suferă astfel de prejudicii. În schimb, când e vorba de răspunderea disciplinară, aceasta vizează felul cum își îndeplinește profesorul atribuțiile sale și prejudiciul, de foarte multe ori, poate fi exclusiv moral (de exemplu, atunci când afectează prestigiul universității). 

Cum spuneam și mai sus, discutăm de tipuri de răspundere obiectivă, care nu presupune vinovăție din partea profesorului, în încălcarea obligațiilor sale. Ideea răspunderii obiective are la bază faptul că profesorul, în cazul de față, are o obligație de garant, adică trebuie să fie ținut să prevină materializarea riscurilor activității de învățământ. Se consideră că, atunci când cineva are o obligație de garant, este necesară instituirea unei răspunderi obiective, stricte. Însă, cum spuneam și mai sus, o astfel de răspundere ar trebui să vizeze foarte clar niște obligații la fel de strict determinate, nu niște concepte vagi, cum sunt cele referitoare la „prestigiul universității”.