Teoria începe să fie pusă în practică: Tratamentul fiscal considerat corect la controlul anterior nu poate fi incorect la controlul ulterior

„Vorbim despre un act de control anterior. Și aici exemplul clasic este acela în care am avut o decizie de impunere și o inspecție asupra unei perioade trecute în care, cu privire la un anumit tip de tranzacții, nu mi s-a stabilit nimic. Mi-au lăsat tranzacțiile în pace. Și aici nu are niciun fel de relevanță că mi le-au lăsat în pace pentru că n-au înțeles despre ce e vorba, n-au fost suficient de pregătiți, le-au ignorat sau le-au analizat și au considerat că tratamentul fiscal aplicat de mine e corect. Vine următorul control. În cadrul controlului următor, s-ar putea ca inspectorii fiscali să aibă o problemă cu tratamentul fiscal aplicat. Ce se întâmplă? Mi se stabilesc sume suplimentare de plată”, a detaliat recent Alex Slujitoru, senior managing associate la Radu și Asociații, societate de avocatură asociată EY România, la o conferință de fiscalitate.

Practic, specialistul spune că avem, mai întâi, (1) o schimbare în practica entității fiscale care se ocupă de soluționarea contestațiilor pe care le fac contribuabilii. Acest organ a început să dea dreptate firmelor când inspectorii găsesc probleme acolo unde anterior nu erau găsite probleme.

„Ei bine, în ce constă schimbarea de jurisprudență? Ea constă în următoarele două lucruri: Organul de soluționare a contestației a venit și a spus că nu-i OK ca, dacă într-un control anterior mi-ai confirmat un tratament fiscal, în controlul următor să-l respingi, fără să argumentezi de ce nu-i aplicabil”, a lămurit asociatul firmei de avocatură. Acesta a spus că până acum se întâmpla destul de des ca inspectorilor să nu le pese că firmele au opinii ale autorităților sau hotărâri judecătorești pe care-și bazau tratamentele fiscale aplicate.

În aceste situații, organul care soluționează contestațiile fiscale a decis să anuleze actul de control încheiat și să ceară refacerea inspecției. Însă nu oricum, ci cu obligația ca inspectorii să argumenteze de ce un tratament fiscal validat anterior nu este unul corect.

„Se pare că acum organului de soluționare a contestațiilor îi pasă și soluția pe care a adoptat-o este desființarea actului de control și refacerea inspecției. Iar în cadrul inspecției se trasează instrucțiuni ca organul care va desfășura această refacere să aibă grijă să argumenteze foarte clar de ce tratamentul fiscal aplicat de contribuabil nu este cel corespunzător”, a adăugat Alex Slujitoru.

Apoi, avem și (2) o schimbare în jurisprudența instanțelor judecătorești. Concret, judecătorii au considerat că situațiile de acest gen dau o aparență de nelegalitate a actului de control fiscal. Și, prin urmare, au început să dea dreptate companiilor: „Ce s-a mai întâmplat? Instanțele judecătorești au considerat că această discrepanță între cele două acte de control -- același tip de tranzacție a fost analizat anterior și a fost totul OK și când l-au analizat în controlul următor n-a mai fost OK -- este o aparență de nelegalitate a actului. Judecătorul a avut un semn de întrebare cu privire la corectitudinea și legalitatea analizei făcute de Fisc.”

Acest lucru este important deoarece, atunci când firmele vor să obțină suspendarea deciziilor de impunere în instanță, trebuie să arate că există o aparență de nelegalitate a actului de control. Cu alte cuvinte, trebuie doar arătată schimbarea radicală de optică a organului de control.

„De ce spun lucrurile astea? Atunci când primiți o decizie de impunere și nu vreți s-o plătiți, vreți să vă duceți în instanță să o suspendați. Iar una dintre condițiile pentru ca instanța să ne dea o hotărâre judecătorească favorabilă și să suspende decizia de impunere este să demonstrăm că avem o aparență de nelegalitate. Ei bine, instanțele din România au venit și au spus că asta e o aparență de nelegalitate și am bifat deja condiția. Apoi nu rămâne decât să arăt că am o pagubă iminentă. Este o mare schimbare de jurisprudență a organelor fiscale și a instanțelor judecătorești”, a subliniat Alex Slujitoru.

Așadar, putem spune că regula conform căreia organul de control trebuie să țină cont de opiniile oficiale pe care le are contribuabilul, dar și de ce s-a stabilit la controalele anterioare, a început să fie respectată și în practică. Totuși, trebuie subliniat că varianta ideală la care trebuie să se ajungă este cea în care inspectorii nu mai răstoarnă decizii anterioare fără să aibă motive justificate să facă asta.

În altă ordine de idei, autoritățile intenționează să mute activitatea de soluționare a contestațiilor de la Fisc la Ministerul Finanțelor.