UPDATE: Legea carantinei și izolării obligatorii intră în vigoare mâine. Care sunt principalele prevederi

Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic  are însă un spectru mai mare de aplicare, în sensul că vizează nu doar situația actuală, dată de pandemia de COVID-19, ci și alte situații cu risc epidemiologic - alte epidemii sau pandemii viitoare și nu numai unde trebuie luate măsuri temporare ("situații de risc epidemiologic și biologic pentru prevenirea introducerii şi limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul naţional", potrivit articolului 1).

Legea conține numeroase definiții, printre care și pentru carantină și izolare. Totuși, carantina vizează persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unei boli contagioase - se va dispune separarea fizică a acestor persoane de alte persoane, în spații special desemnate de alte autorități, la domiciliu sau în locul declarat de pesoana carantinată, iar fiecare măsură de carantină va fi dată individual, nu colectiv, prin decizie motivată a direcției de sănătate publică, care va include și durata măsurii, precum și calea de atac prevăzută de lege - adică să poată fi contestată în instanță.

Atenție! Cei care nu vor respecta măsura carantinei la domiciliu/locația declarată vor fi obligați să suporte cheltuielile carantinării în spațiul special desemnat de autorități (ele vor fi recuperate apoi de stat de la cei în cauză).

Este definită și carantina zonală, ce va putea presupune inclusiv limitarea circulației în perimetrul carantinat.

În schimb, izolarea e măsura de separare a persoanelor bolnave/purtătoare ale virusului de alte persoane - "măsura care  constă  în  separarea  fizică  a  persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor  purtătoare ale unui agent patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare, în  vederea monitorizării stării de  sănătate și aplicării unui tratament, după caz, măsură instituită în scopul vindecării și reducerii gradului de contagiozitate pe baza consimțământului persoanelor, sau, în lipsa acestuia, prin decizia individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege", potrivit Legii 136.

Detalii privind aplicarea celor două măsuri

La articolul 7 din lege, scrie că măsura carantinării se va aplica acelor persoane suspecte să fie infectate sau purtătoare ale virusului care sosesc din zone cu risc ridicat sau au venit în contact direct cu persoane confirmate cu boala infecto-contagioasă (în cazul actual, noul coronavirus).

În situația în care aceste persoane refuză măsura carantinării la domiciliu/la locația declarată sau când încalcă această măsură, cu care fuseseră de acord deja, se va dispune carantina în locuri special amenajate dacă medicul recomandă și reprezentantul direcției de sănătate publică decide aplicarea acestei măsuri pentru că ar exista riscul de transmitere a bolii - desigur, măsura va fi conținută într-o decizie și aceasta va putea fi inclusiv contestată. Până când va veni această decizie însă, persoana respectivă nu va părăsi domiciliul/locația declarată.

Potrivit legii, durata carantinei va fi perioada de incubație specifică a acelei boli. Despre COVID-19 știm, conform site-ului Ministerului Sănătății, că perioada de incubație e de 1-14 zile.

Cât despre carantinarea celor veniți din anumite țări cu risc ridicat de infectare, decizia va aparține Consiliului Național pentru Situații de Urgență.

Apoi, în ceea ce privește măsura izolării, care va viza și simptomatici, și asimptomatici legea prevede că se vor stabili prin hotărârea de Guvern lista bolilor pentru care se instituie izolare la domiciliu (ori în locații declarate) sau în spitale (ori alte unități sanitare). Izolarea se va dispune însă numai cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor și libertăților fundamentale:

• durata limitată, nediscriminatoriu și proporțional cu situația de fapt care determină aplicarea măsurii;
• în scopul prevenirii răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranța persoanei și sănătatea publică;
• pentru a proteja interesul public, fără a determina un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătății publice și imperativul respectării libertății persoanei.

Ca regulă, izolarea în spital se va dispune cu acordul persoanei examinate de medic, iar în lipsa acestuia doar când mediul constată riscul iminent de transmitere comunitară. Persoana respectivă va trebui să stea însă în spital cel mult 48 de ore, până când vin rezultatele examenelor medicale care i s-au făcut.

Atenție! Maximul de 48 de ore trebuie respectat de unitățile medicale, iar faptul că rezultatele nu sunt gata nu reprezintă motiv de prelungire a acestui termen, care este unul legal, imperativ. Dacă există acele rezultate, la împlinirea celor 48 de ore, medicul poate recomanda prelungirea măsurii de izolare la spital sau poate recomanda chiar izolarea la domiciliu sau în altă locație declarată de persoana în cauză. Măsura izolării dispusă de medic încetează când se confirmă vindecarea persoanei sau când mediul recomandă asta pentru că constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.

Practic, izolarea la domiciliu/locație declarată se va institui doar dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii este redus. Mai mult decât atât, izolarea la domiciliu/locația declarată nu va putea fi dispusă dacă informațiile științifice oficiale referitoare la tipul agentului patogen respectiv, calea de transmitere și rata de transmisibilitate impun izolarea exclusiv în spitale.

Ce se va întâmpla cu cei care refuză măsura izolării? În primul rând, mediul va trebui să consemneze refuzul și să trimită măsura spre validare celor de la direcția de sănătate publică, iar aceștia, în cel mult două ore, vor emite decizia de confirmare/infirmare a măsurii de izolare dispuse de medic. Și această decizie va putea fi contestată, dar până la hotărârea primei instanțe persoana nu va putea să părăsească locația unde e izolată, fără încuviințarea mediului/reprezentantului direcției de sănătate publică.

De asemenea, este definită în lege și persoana bolnavă: cea care suferă de o boală infecto-contagioasă sau care este afectată de o suferință fizică susceptibilă de a constitui un risc epidemiologic sau biologic pentru sănătatea publică.

În fine, actul normativ prevede și că măsurile luate vor putea fi contestate în instanță de pacienți - mai precis, la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază ori își are reședința pacientul sau la judecătoria în a cărei circumscripție e situată unitatea sanitară unde e internată. Ce poate obține pacientul care contestă măsura impusă: revizuirea măsurii sau chiar încetarea ei. Nu va fi plătită nicio taxă de timbru pentru aceste acțiuni, iar ele se vor judeca de urgență - 24 de ore.

Reamintim că Legea 136 a fost necesar a fi adoptată ca urmare a deciziei recent oficializate a CCR privind măsurile de izolare și carantinare ca măsuri privative de libertate, luate în această ultimă perioadă fără să existe o lege detaliată cu acest scop. În decizia sa, CCR aduce în discuție nenumărate decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului care sunt extrem de relevante în contextul actual. Redacția noastră prezenta care sunt efectele acestei decizii și, mai mult, ce e necesar să fie reglementat pentru ca măsurile luate să fie deplin constituționale și să respecte și actele normative europene și internaționale pe care România le-a semnat pentru respectare în contextul drepturilor omului.