Cum am reușit noi să stăm împreună 60 de ani? "E simplu. Ne-am născut într-o lume în care, dacă un lucru se strica, încercam să-l reparăm". Nu cred că, în viitor, oamenii vor mai putea spune asta. Ne-am obisnuit să-i aruncăm pe ceilalți la gunoi, imediat ce se strică. Evident, atunci când îi considerăm noi stricați, pentru că ei s-ar putea să fie bine în continuare, doar că au devenit puțin mai incisivi ori direcți decât în trecut. Și comportamentul ăsta are niste consecințe interesante.

Articolul continuă mai jos

În ultimii ani, ne-am acceptat senini statutul de cumpărători de profesie. Sau consumeriști, cum ne-ar spune cărțile de afaceri moderne.

Ne-am obișnuit să cumpărăm un televizor nou dacă se strică cel vechi. Pe cel vechi îl dăm cuiva, îl ducem undeva sau îl aruncăm. Uneori, în locuri nepotrivite, dar cui îi mai pasă. Aruncatul e un soi de regulă nescrisă ce însoțește cumpărătorul modern. Chiar dacă ne-am gândi să reparăm lucruri, considerăm că, din momentul în care s-au stricat, ne-au trădat încrederea. Și trebuie înlocuite. O abordare pragmatică, vinovată astăzi de multe dintre tarele societatii moderne. Pentru că, pornind din buzunar, consumerismul a ajuns să ne afecteze la un nivel cu mult mai profund. Ne-a pervertit sentimentele. Ne-a obișnuit copiii cu ideea că orice, în viață, se poate arunca. Doar ție să-ți fie bine.

Ideea zilei e să nu-ți bati capul cu multe lucruri. Cu cât mai puține, cu atât mai bine. Problemele sunt ca virușii, trebuie date la o parte și înlocuite de sentimentul ăla ușor și pufos ca norii cei albi de pe cerul senin. Daca nu simți că ești ZEN, atunci e ceva în neregulă cu tine. Așa că alegi să dai like la citate diverse și să crezi că le-ai absorbit sensul, în toată ființa ta: ”Indiferent cât de educat ori de bogat ai fi, dacă nu ai liniște sufletească, nu poți fi fericit (Dalai Lama)”. Privit în față, liber de orice alte cuvinte în jurul lui, acest citat ar putea fi mantra detașării totale. Ar putea fi argumentul suprem pentru oamenii egoiști, ce se pun pe ei în centrul lumii și își câștigă, astfel, prin detașare, liniștea sufletească.

Citatele, însă, sunt televizoarele stricate ale lumii culturale. Sunt esența acelor mii și milioane de cuvinte aruncate la coș, ignorate, ce s-au nascut și ele deodată cu cele 4 sau 5 cuvinte frumoase pe care le repetă toți oamenii în delir. Nimeni nu se mai uită la contextul în care au fost scrise ele, nimeni nu le mai judecă perspectiva și valoarea. Ele sunt frumoase și atât. Sunt golite de conținut, adesea îndreptate împotriva sensului în care au fost construite, obligate la gestul abominabil de-a fi martorii unor crime sufletești pe care nu și-au dorit niciodată să le producă.

”Dacă vrem să creăm o lume mai pașnică, formată din oameni pașnici, avem nevoie de o preocupare mai mare pentru alții. De altruism. El dă putere interioară, încredere în sine. Când nu aveți prea multă grijă pentru ceilalți și simțiți că sunteți centrul Universului, veți fi bântuiți mereu de sentimentul suspiciunii. Îi veți bănui pe toti cei din jurul vostru, și de la stânga și de la dreapta. Indiferent cât de educat sau bogat ai fi, dacă nu ai liniște sufletească, nu vei fi fericit. (Dalai Lama)”.

Pare, deci, că acele cuvinte s-au nascut din alte rațiuni, că au în spatele lor un mesaj opus celui pe care l-am văzut în multe cazuri afișat pe internet în legătură cu ele. Dar viața merge înainte, iar noi aruncăm lucruri, oameni și sensuri la gunoi, căutând mereu altele, cu singurul scop de-a fi fericiți.

Binele personal, singur scop al omului modern, a devenit astfel un soi de altar pe care se omoară, în chinuri, conceptele fragile de fidelitate, altruism, dedicare și multe altele. Problema apare atunci când ne dam seama ca aceste concepte sunt, de fapt, fibrele care țin societatea noastră laolaltă. Și că au devenit atât de fragile, încât nicio tehnologie ori medicație din lume nu le mai poate salva.

Chiar sunt curios cum va fi lumea anilor 2030. Citește mai mult despre editorial alin popescu, oglinda obiceiurilor noastre