De ce să-ți înregistrezi marca la OSIM, chiar dacă ești la început de drum cu afacerea

Decizia de a înregistra marca nu ar trebui amânată din cauza factorului financiar, sublinia recent Elena Grecu, avocat specializat în dreptul proprietății intelectuale și managing partner la Grecu și Asociații, cu ocazia unui webinar organizat de avocatnet.ro pe tema mărcilor naționale, europene și internaționale. Înregistrarea la nivel național a mărcii (la OSIM - Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) nu ajunge la mii de euro - „taxa pornește de la aproape 1.000 de lei, iar dacă vrea să-și înregistreze marca pentru toate cele 45 de clase, se mai adaugă 243 de lei ori 45”, a punctat specialistul, doar că înregistrarea pe toate clasele nu este necesară, desigur. 

De ce să facem, totuși, această cheltuială? În primul rând - pentru banii dați pe publicitatea pentru produsul/serviciul pus pe piață. Dacă de multe ori se întâmplă ca un terț (concurent) sau chiar un fost colaborator sau angajat să fure startul și să înregistreze acea marca, profitând de faptul că titularul a tot amânat momentul la care cere înregistrarea mărcii sale, alteori se întâmplă să fie coincidențe - doi antreprenori, din două colțuri diferite ale țării, găsesc interesantă aceeași denumire pentru produsul/serviciul lor și decid amândoi să o folosească, ignorând că mai există și altcineva pe piață cu o denumire similară sau chiar identică.

„Pentru siguranța investiției pe care orice antreprenor o face în publicitate în numele său. Adică sunt acum foarte puține magazine care se mai numesc «Alimentară» pur și simplu,  sau foarte puține produse care merg pe denumirea simplă de «biscuiți». Și ca să se poată promova acel nume oameni - nu vorbim de spoturi TV sau radio, unde costurile sunt destul de mari și, acolo, cu siguranță, mai toți au mărci înregistrate - dar vorbim chiar și investiția pe Facebook pentru un anumit produs, ar fi bine să se înregistreze marca.

De ce e util? Nu pentru că vine cineva și o fură. Am avut, da, multe cazuri de foști angajați, concurenți care și-au înregistrat marca și au interzis apoi titularului să o folosească, dar sunt și cazuri în care, pur și simplu, în două părți ale țării, fără legătură una cu cealaltă, le vine (antreprenorilor - n.red.) aceeași idee - de exemplu, „Cabana pescarului” - fără să știe că mai există una și încep să-și promoveze (afacerea - n.red.) și, după aceea, când cineva caută pe Google sau pe Booking.com găsește două „Cabana pescarului” și își fac concurență (...) Dacă ne gândim la turism, te mai legi de localitate, dar dacă vorbim de produse, atunci lucrurile se complică. Și la servicii sunt foarte mulți - consultanți, de pildă - care au denumiri apropiate tocmai pentru că merg pe ideea de a fi un pic descriptiv, să arăți ce faci (...) și te promovezi și, de fapt, când te promovezi, bagi bani și pentru celălalt”, a explicat în webinar Elena Grecu.

Desigur, aici mai apare și o altă problemă: dacă produsul ori serviciul celuilalt este departe de a fi extraordinar, iar recenziile clienților stau dovadă pentru calitatea proastă, acestea pot ajunge să dăuneze indirect și propriilor produse/servicii, deși nu au nicio legătură unele cu altele. Odată înregistrată marca, titularul le poate interzice altora să folosească mărci similare sau identice și se poate opune înregistrării acestora.

Un alt motiv e că „se poate formula o cerere pentru a se opri la vamă toate mărcile identice sau similare, produsele cu marcă identică sau similară, care de obicei vin din China”.

Oricine poate să-și depună singur marca în România, la OSIM, spune specialistul, dar e preferabil să apeleze la un consilier specializat, „care poate să facă o cercetare să vadă dacă există o marcă identică ori similară deja înregistrată, pentru că, altfel, solicitantul poate să plătească toți banii și apoi să primească o opoziție (la înregistrare, formulată de către alt titular de marcă similară - n.red.) și marca nu se înregistrează, deci ar pierde banii”, subliniază Elena Grecu. Procedura de înregistrare durează, în mare, circa nouă luni. 

În cadrul webinarului, avocata explică faptul că solicitarea de înregistrare nu se rezumă la completarea unui banal formular, ci necesită o analiză amănunțită. Fiecare antreprenor poate avea nevoie sau dori înregistrarea mărcii și obținerea protecției în anumite clase doar, iar alegerea corectă și inspirată a acestora înseamnă, totodată, și optimizarea costurilor. Printre altele, arăta avocata, solicitanții ar trebui să-și pună întrebarea: în afară de categoria/clasa de unde vine sau unde se încadrează respectivul produs sau serviciu, în care alte categorii/clase de produse ori servicii ar deranja folosirea mărcii respective de către altcineva?