Dacă îți dai demisia, nu poți primi ajutor de șomaj

Concedierea reprezintă încetarea contractului de muncă din inițiativa angajatorului, în timp ce demisia se face exclusiv din dorința salariatului. Angajatorul nu te poate forța să demisionezi, află ce trebuie să faci dacă ți se pune pe masă o cerere de demisie în acest articol.

Măsura concedierii poate fi aplicată de angajator pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

Codul muncii prevede că “[s]alariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil”.

Așa cum și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) explică, într-un ghid, nu pot primi ajutor de șomaj “persoanele care au încetat raporturile de muncă sau de serviciu prin acordul părților sau prin demisie”.

Pentru a putea depune o cerere de indemnizație de șomaj la unitățile teritoriale ale ANOFM, cei interesați trebuie să fi fost concediați pe motive care nu țin de persoana lor.

Pentru a putea primi indemnizația de șomaj, cei care au fost concediați trebuie să îndeplinească în același timp următoarele condiții:

• au avut plătită contribuația de asigurări pentru șomaj timp de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni înainte de înregistrarea cererii de șomaj;
• nu realizează venituri sau au venituri sub indicatorul social de referință (ISR), care, în prezent, este de 500 lei;
• nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii;
• sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror raza teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

Documentele necesare pentru dosarul ce se depune o dată cu cererea pentru ajutor de șomaj sunt:

• actul de identitate, în original;
• actele de studii şi de calificare, în original şi în copie;
• adeverinţă medicală din care să rezulte că persoana este clinic sănătoasă sau aptă de muncă ori că are eventuale restricţii medicale;
• acte eliberate de organele financiare teritoriale, din care să rezulte că persoana nu realizează venituri sau că realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea ISR în vigoare.

Indemnizația de șomaj se acordă pe o perioadă diferită în funcție de stagiul de cotizare:

• pentru 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an şi pentru absolventi; 
• pentru 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani; 
• pentru 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Cât privește valoarea indemnizației de șomaj, și aceasta se acordă diferit în funcție de stagiul de cotizare. Cei care au un stagiu de cotizare de cel puțin un an vor primi 75% din valoarea ISR, respectiv 375 lei pe lună.

Pentru situațiile în care se depășește stagiul de cotizare minim, la cei 75% din ISR se mai adaugă un procent din media salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni, după cum urmează:

• 3% pentru un stagiu de cotizare cel puțin 3 ani; 
• 5% pentru un stagiu de cotizare cel puțin 5 ani,
• 7% pentru stagiu de cotizare cel puțin 10  ani;
• 10% pentru un stagiu de cotizare cel puțin 20 ani.