O informație puternică este aceea pe care o crede cât mai multă lume, este bine distribuită și disponibilă peste tot. Această informație nu trebuie să fie adevărată, este de ajuns să fie verosimilă. Da, verosimilul punctează mult mai bine decât adevărul, pentru că se bazează pe suma gândurilor și conceptelor operaționale după care deja funcționezi, așa că îți va suna nu numai credibil, dar și teribil de familiar.

Articolul continuă mai jos

Aceasta este dealtfel și rețeta manipulării prin fake news, ceva mai în lumina farurilor în actualitate, și totuși veche de când lumea. Atâta vreme cât în comunitatea (societatea în întregul sau parțialul ei) în care trăiești nu ai acces direct la informație, cineva se va gândi, inevitabil, să utilizeze acest lucru în favoarea sa. Faptul că informația este verificabilă doar de un grup foarte restrâns de indivizi o face deja un bun pariu pentru manipulator. 

Indiferent ce spun cei din jur, informația este procesată pe baza cunoștințelor personale (așa cum sunt ele - multe sau puține) și va fi trasă la tema familiară imediat ce apare. În funcție de modul în care această noutate se asortează cu ceea ce știm - sau ni se pare că știm - pe subiect sau în general, ea va fi rapid categorisită drept veridică sau respinsă în cazul în care contrazice ce știm deja. De remarcat faptul că nu contează valoarea de adevăr a cunoștințelor personale, ci doar gradul în care noutatea le va completa sau le va confrunta. 

Moment în care ne ducem cu gândul la interesant de fumatul concept de obiectivitate, care încă mai face victime printre încrezătorii de serviciu ai lumii. Obiectivitatea este verdictul dat după considerarea unui sistem convențional de criterii care o face să se apropie de propria esență - aceea de a fi non-părtinitoare, imparțială. În condițiile în care accesul la fapte, fenomene, personaje sau concepte  este unul mediat, rezultatul procesului de a deveni obiectiv rămâne unul discutabil.  

Însăși imaginea pe care o avem despre lume - nu același lucru ca lumea în sine - este guvernată de convenții, de criterii, de standarde, de seturi de reguli ce se constituie ca niște binevenite busole fără de care navigarea prin lume și viață devine imposibilă. Imaginea despre lume este o aproximare din ce în ce mai bună, dar totuși o aproximare, a  fluidului complex al acesteia. Este logosul curajos care se ia la trântă cu inefabilul. Este arma subtilă care ne ridică ca specie la rangul de creator. 

Din păcate efortul demiurgic de a construi imaginea lumii este doar o utilizare a logos-ului. Într-o eră suprapopulată, logosul întoarce armele și lucrează pentru opusul propriului destin, obstrucționând calea către lumină. A spune adevărul sau a minți sunt două ipostaze ale aceluiași gest, separate doar de hăul etic al alegerii. Citește mai mult despre editorial, aurelia dinu