- Mecanismul actual de coasigurare la sănătate pentru soț/părinte fără venituri va fi înlocuit începând cu 1 august, trecând de la zero costuri la o contribuție de 10% din șase salarii minime brute.
- Noul sistem de coasigurare nu va mai implica angajatorii, ci va necesita depunerea declarației unice direct de către asigurat pentru persoana fără venituri, fără a fi necesare demersuri din partea firmelor.
- Contribuția anuală pentru coasigurare va fi plătibilă în două tranșe, iar asigurarea devine valabilă din momentul depunerii declarației unice.
- Reforma vizează echilibrarea sistemului de sănătate, unde există un dezechilibru major între cei 6,3 milioane de plătitori de CASS și cei 10,3 milioane de beneficiari scutiți de contribuție.
Potrivit Legii sănătății (nr.95/2006), coasiguratul este acea persoană care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției datorită faptului că se află în întreținerea unei persoane asigurate - în general, e vorba de un salariat, dar și alte categorii de plătitori de CASS pot coasigura pe cineva la acest moment (un PFA care plătește CASS, de pildă). Coasigurat poate fi soțul/soția și părinții fără venituri proprii aflați în grija unui asigurat. Pentru a coasigura legea impune depunerea unor declarații și alte documente cerute de lege la angajatori, care se ocupă, practic, de formalitățile către casa de sănătate astfel încât coasigurarea să devină posibilă.
Până acum, coasigurarea a fost un mecanism cu zero costuri pentru persoana care lua în întreținere: acesta contribuia deja cu CASS, în virtutea obligației fiscale aferente veniturile obținute, trebuind doar să depună la angajator două declarații și să demonstreze relația de rudenie/căsătoria cu persoana pe care o coasigură; zero costuri erau, evident, și pentru coasigurat, din moment ce legea oferea această facilitate tocmai pentru că această persoană nu are venituri. Practic, o persoană contribuia activ prin plata CASS și încă una era asigurată pe lângă aceasta, dar fără niciun cost, iar coasiguratul rămânea beneficiar al serviciilor de sănătate de la stat, dependent de calitatea de plătitor de CASS a celui care l-a luat în întreținere.
Proiectul de lege privind unele măsuri fiscal-bugetare pe care Guvernul și-a asumat luni răspunderea în Parlament va pune capăt acestui mecanism de coasigurare așa cum îl știm acum - de la 1 august, prevederile aplicabile până acum vor ieși din vigoare și vor fi înlocuite de altele noi. Principala schimbare: coasigurarea nu va mai presupune zero costuri.
Cel care obține venituri din salarii (și nu numai) va putea să opteze pentru asigurarea la sănătate a soțului/soției sau părintelui fără venituri în următorul mod: depunând declarația unică în scopul acestei asigurări opționale la sănătate a altuia și plătind 10% din șase salarii minime brute - în 2025, asta înseamnă o contribuție totală de 2.430 de lei pe an, care se poate plăti însă în două tranșe (25% când depui declarația și restul până pe 25 mai anul următor depunerii ei). Orice creștere a valorii salariului minim va antama automat o creștere a prețului coasigurării, dar salariul minim luat în calcul e întotdeauna cel în vigoare la 1 ianuarie în anul opțiunii de plată. Opțiunea se va putea face în tot timpul anului, iar asigurarea e valabilă de la momentul depunerii declarației unice.
În toată această schemă, care va deveni aplicabilă de la 1 august, angajatorul NU va mai avea nicio implicare. Sublinierea e necesară deoarece practica ne arată că, în mod eronat, angajatorii cer angajaților să facă diverse demersuri care nu sunt nici necesare, nici cerute de lege în diverse contexte de modificare a legii: de pildă, cineva povestea în forumul avocatnet.ro că angajatorul i-a pretins deja o declarație prin care spune că renunță la mecanismul coasigurării pentru soția sa - un atare demers este inutil și e de natură să bulverseze și mai mult angajații în această situație.
Angajatorii nu au nimic de făcut în contextul acestei viitoare legi (deocamdată, proiectul este încă în procesul legislativ specific și nu vorbim încă de o prevedere legală în vigoare, dar șansele unor modificări în cuprinsul acestui proiect, de acum încolo, sunt aproape nule). Cel mult, aceștia pot contribui la înțelegerea de către angajații afectați a noilor cerințe legale.
A-i pune pe angajați să semneze pentru ceva ce reprezintă oricum un efect al legii este complet inutil, iar angajatorii nu au cum să cunoască niciun risc de taxare suplimentară în contextul viitoarei legi.
Datele oficiale arată că în România existau în 2024 650.431 de coasigurați. Tot la finele lui 2024, în evidențele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) figurau doar 6,3 milioane de persoane plătitoare (care contribuiau activ prin plata CASS pe salarii și alte venituri taxate cu această contribuție), în timp ce 10,3 milioane de persoane figurau ca scutite de plata contribuției la sănătate - scutite în virtutea legii, desigur. Considerând că situația nu mai poate fi perpetuată cu acest ecart uriaș între cei care plătesc și au dreptul să beneficieze de servicii medicale de la stat și cei care nu plătesc nimic, dar au același drept, Guvernul a decis să elimine mai multe dintre aceste categorii de beneficiarii scutiți de CASS, dar și să renunțe la mecanismul coasigurării fără costuri. Guvernul a decis, de exemplu, să taxeze la sursă prin impunerea procentului de 10% diversele indemnizații pe care le oferă unor categorii de persoane: indemnizațiile de creștere, de acomodare, de șomaj și venitul minim de incluziune fiind cele mai importante. |