Săptămâna trecută a fost publicată Strategia pentru Bioeconomie, care vizează, în principal, utilizarea resurselor biologice regenerabile (produse primare din agricultură, păduri, biomasă, alge, microorganisme etc.) pentru a produce energie, materiale, substanțe chimice, fibre, ambalaje sau fertilizatori „verzi”. Obiectivul de a utiliza bioeconomia ca nouă strategie nu are numai rațiuni ecologice, ci este privit și ca soluție pentru creștere economică sustenabilă.

Documentul Comisiei Europene arată clar: bioeconomia poate deveni unul dintre cele mai mari motoare de dezvoltare din Uniunea Europeană. Iar ce e și mai important este că România are cu ce să intre în joc.

De ce insistă CE pe bioeconomie

Motivele se măsoară în cifre: în 2023, sectoarele care produc și prelucrează biomasă în Uniunea Europeană au generat circa 863 miliarde Euro în valoare adăugată, adică aproximativ 5% din PIB-ul UE.

Tot în 2023, bioeconomia — biomasă + prelucrare — a susținut aproximativ 17,1 milioane locuri de muncă, adică aproape 8% din forța de muncă a UE.

Analizele preliminare arată că potențialul e imens, dar insuficient valorificat în prezent.

Prin urmare, bioeconomia nu e o nișă mică, e deja parte importantă din economia europeană, fiind un bun răspuns la provocările legate de dependența de combustibilii fosili, schimbările climatice, risipa de resurse și multe altele. 

România – o țară cu potential ridicat în bioeconomie

Dacă ar exista o hartă a potențialului bioeconomic, România ar fi plină de zone verzi. Deținem teren agricol vast, păduri, ferme, industrie alimentară bine dezvoltată, tradiție în prelucrarea fibrelor naturale. Toate aceste sectoare necesită însă modernizare, așadar ne pun fix în fereastra perfectă pentru investiții „bio”. Mai mult, la nivelul României, spre exemplu, bioeconomia reprezintă unul dintre domeniile principale de specializare inteligentă, atât la nivel național, cât și la nivel regional, urmare a derulării mecanismelor de descoperire antreprenorială.

În ce domenii putem accesa potențialul

România produce o cantitate importantă de biomasă și deșeuri agricole; acestea pot fi transformate în biogaz, bio-fertilizatori, ambalaje biodegradabile sau materii prime pentru industria chimică verde. Totodată, putem adăuga valorificarea inului, a cânepii și a lânii pentru obținerea de textile naturale sau materiale izolatoare. În contextul unui regim climatic deja sensibil, obținerea de energie din biomasă poate fi una dintre cele mai la îndemână soluții cu un potențial economic semnificativ.

Ce ar trebui să facem ca să nu ratăm momentul

În contextul în care CE a lansat deja documentul de politică publică, următorul pas necesar este ca România să-și definească un profil bioeconomic național/regional cu accent pe investițiile în centre de biotehnologie și bio-rafinării. E nevoie de infrastructură, cercetare, inovare și transformarea ideilor în produse concrete de transferat către piață. Totodată, în contextul evaluării mid-term a programelor de finanțare, bioeconomia poate fi definită ca domeniu prioritar pentru susținerea unor proiecte de importanță strategică din sursele de finanțare aferente politicii de coeziune.

România poate trece de la export de materie primă la export de produse finite cu valoare adăugată mare

De ani de zile exportăm cereale, lemn brut, materii prime și importăm produse finite. Bioeconomia ne dă șansa să rupem tiparul.

Nu mai vorbim doar de ecologie. Vorbim de locuri de muncă, dezvoltare economică, industrie, dezvoltare regională și competitivitate reală. Dacă România își asumă strategic această direcție, trecând de la simpla exploatare a resurselor la transformarea lor în produse cu valoare adăugată, bioeconomia poate deveni nu doar o temă europeană, ci și o poveste de succes românească. Investițiile inteligente, colaborarea între mediul de afaceri, universități și autorități publice, precum și orientarea către inovare pot transforma potențialul despre care astăzi doar vorbim, într-un avantaj competitiv solid pentru următoarele decenii.