Astăzi avem marcate în calendar atât Ziua sindicalistului, cât și Ziua salariului minim, prilej cu care ne amintim de legătura extrem de strânsă între cele două elemente: organizarea colectivă a salariaților și valoarea minimă a contraprestației pe care fiecare lucrător trebuie să o primească după ce a prestat o activitate, în beneficiul și sub autoritatea unui angajator, contraprestație care, în mod normal, trebuie să reflecte rezultatul negocierii. Cu această ocazie ne amintim, totodată, că România este la coada clasamentului în materie de salariu minim în Uniunea Europeană (UE) și în materie de nivel de taxare a salariului minim. Cum nivelul de sindicalizare este scăzut în România, celor mai mulți angajați români neaplicându-li-se niciun contract colectiv de muncă, România va trebui să stabilească salariul minim în funcție de un reper pe care nici nu-l avem încă stabilit la nivel oficial. Citește articolul
Supraimpozitarea salariilor ”mari” este o temă falsă ca, de altfel, întreaga discuție despre impozitarea progresivă. În primul rând, supraimpozitarea vehiculată nu are sens economic sau social: nu ar aduce încasări la buget care să rezolve măcar parțial situația dificilă a deficitului și nici nu ar genera echitate între contribuabili, atâta timp cât este pus arbitrar un prag fără nicio modelare economică pentru a-l justifica. În al doilea rând, impozitarea progresivă nu poate fi introdusă în viitorul apropiat fără o reformă solidă a administrației fiscale care, în condițiile actuale, nu este pregătită să gestioneze milioane de declarații și nici fără un studiu care să indice variantele optime de impozitare pentru economia locală. Așa cum mediul de afaceri a susținut repetat, fără o analiză temeinică a sistemului fiscal, fără o reformă serioasă și fără implementarea de tehnologie în administrarea fiscală, schimbările în fiscalitate nu vor aduce beneficii. Citește articolul
Între doi mici, o bere și câteva drumuri de weekend prelungit cu sărbătoarea legală (1 mai) ne amintim, de fapt, de legătura cu munca și ne întrebăm cum ar trebui să se desfășoare o relație de muncă perfectă.
Citește articolulRelansarea în dezbatere parlamentară a discuției privind necesitatea de a recurge la o practică abrogată acum aproape opt ani, așa-zisa poliție a concediilor medicale, abrogată tocmai din motive de excesivitate și chiar inutilitate, ne pune încă o dată în situația de a constata că departe de a progresa ori găsi soluții noi pentru probleme vechi sau recurente, fie batem, cel mult, pasul pe loc, fie ne întoarcem câte un pas în urmă. Când presa de specialitate din alte state, agenții de profil sau Organizația Internațională a Muncii vorbește despre precaritatea sănătății celor ce lucrează de acasă și a diminuării tacite a dreptului la concedii medicale al acestor angajați, noi ne preocupăm să căutăm acasă angajați care stau degeaba pe banii statului. Citește articolul
Trei întâmplări interesante ce, la prima vedere, par din lumi diferite, ar putea fi piese ale unui puzzle mai mare, care să ne intereseze pe toți. Iată de ce spun asta. Mai întâi, întâmplările: Citește articolul
Termen vehiculat intens la ora actuală, toxicitatea există și își produce efectele cu sau fără voia sau înțelegerea noastră. Tocmai de aceea e mai bine să o studiem un pic, așa că astăzi ne vom apleca asupra a ceea ce face dintr-o discuție una toxică, și care sunt cele trei tehnici de identificat într-o astfel de circumstanță. Citește articolul
Nu trebuie să privim departe pentru a realiza că instituția care trebuie să asigure, conform Legii 108/1999, exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței nu se bucură de prea multă încredere, nici în rândul salariaților, dar nici din partea angajatorilor. Citește articolul
Nu e nici despre ieri, nici despre mâine, câteodată nu pare să fie nici despre azi, nici despre acum - e despre timp și e atemporală; e despre mine și despre fiecare dintre noi; e pe atât de individuală pe cât suntem fiecare. Fericirea noastră e doar a noastră și a nimănui altcuiva - atât am învățat până acum. Citește articolul
O informație puternică este aceea pe care o crede cât mai multă lume, este bine distribuită și disponibilă peste tot. Această informație nu trebuie să fie adevărată, este de ajuns să fie verosimilă. Da, verosimilul punctează mult mai bine decât adevărul, pentru că se bazează pe suma gândurilor și conceptelor operaționale după care deja funcționezi, așa că îți va suna nu numai credibil, dar și teribil de familiar. Citește articolul