Mai jos vezi articolele care se potrivesc criteriilor selectate.
Poți ajusta filtrele din stânga sau le poți reseta pentru a revedea toate materialele avocatnet.ro.
În prima lună de vară, pe lângă Ziua Copilului, care a trecut deja, sunt și Rusaliile ortodoxe, iar aceste zile sunt, potrivit Codului muncii, libere legale ce trebuie acordate salariaților. Cei care trebuie să lucreze cu ocazia liberelor legale trebuie să primească, în schimb, compensații legale.
Principiul care stă la baza art. 81 alin. (8) din Codul muncii, dreptul salariatului de a demisiona fără preaviz atunci când angajatorul să nu-și respectă obligațiile legale și contractuale, este unul simplu: nimeni nu poate fi obligat să muncească atunci când îi sunt încălcate drepturile, așa cum sunt ele prevăzute de lege sau asumate prin contractul individual sau colectiv, după caz. Ce obligații? De exemplu, cele privind concediul de odihnă anual. E nevoie însă de precizări concrete în demisie cu privire la ce obligații au fost încălcate/nerespectate de angajator?
În fiecare săptămână au loc mai multe evenimente ce vizează firmele și persoanele fizice. Astfel, indiferent de perioada anului, săptămânal există obligații legale pe care le au de îndeplinit contribuabilii sau schimbări legislative ce afectează activitatea acestora. De aceea, îți prezentăm cele mai importante evenimente anunțate ale săptămânii curente.
Chestiunea repausului săptămânal este de multe ori o bătaie de cap pentru angajatori - adesea ignorate sau prost interpretate, prevederile legale referitoare la repausul săptămânal răspund majorității întrebărilor frecvente puse pe acest subiect: de exemplu, cum se acordă în cazul celor care nu au un program luni-vineri, dacă se poate acorda repausul fracționat, cât de multe zile la rând poate lucra cineva fără să beneficieze de repaus și multe altele.
Avocatnet.ro vă prezintă, în sinteză, cele mai importante noutăți legislative publicate în Monitorul Oficial în perioada 17 - 23 iunie 2024. Ele aduc noutăți care vizează atât mediul de afaceri sau activitatea profesională, cât și viața personală. Pentru fiecare punctăm pe scurt principalele prevederi și data de la care se aplică, iar explicații detaliate găsiți accesând link-urile disponibile, care vă trimit la articolele scrise de redacția noastră despre respectivele acte normative.
Transporturile rutiere vizate de obligația de folosire a sistemului e-Transport au fost extinse de Guvern, prin OUG, la finalul anului 2023. Astfel, trebuie monitorizate și transporturile internaționale de bunuri neriscante, nu doar cele ce implică bunuri riscante. Pe deasupra, apare și necesitatea de a monitoriza prin GPS deplasarea în timp real a transporturilor. Totuși, amenzile pentru nerespectarea noilor obligații se aplică abia de la 1 iulie 2024.
2024 este al treilea an în care avem un termen temporar unic pentru definitivarea și plata impozitelor pe afaceri pentru anul anterior, conform legislației în vigoare. Cele două obligații trebuie rezolvate de firme până la 25 iunie 2024 - pentru impozitul anual pe profit și pentru impozitul micro pe trimestrul 4. Regula nu se aplică, însă, pentru toate companiile.
Pentru că urmează o perioadă a vacanțelor petrecute peste hotare, familiile cu copii trebuie să cunoască condițiile în care minorii pot părăsi teritoriul național. Nerespectarea reglementărilor în vigoare se poate solda cu interdicția de a părăsi țara. Numai în anul 2024, polițiștii de frontieră au întrerupt călătoria pentru aproximativ 880 de minori, pentru că însoțitorii acestora nu aveau documentele necesare pentru ca minorii să poată călători în condiții legale.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) oferă stimulente financiare angajatorilor care încadrează în muncă elevi și studenți pe durata vacanței. Aceștia pot beneficia lunar de un stimulent egal cu 50% din valoarea indicatorului social de referință (ISR) al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, adică 330 lei (valoarea ISR fiind de 660 lei în 2024).
Un lucrător independent cere în instanță constatarea existenței unui raport de muncă pe o perioadă de un an, bazat pe ceea ce el consideră ca fiind o relație de dependență cu societatea cu care semnase un contract de prestări servicii. Realitatea prezentată de reclamant și cea prezentată de pârât, adică societatea cu care colaborase, nu sunt semnificativ diferite, doar că reclamantul consideră că s-a comportat mai mult ca un angajat decât ca un partener independent, pe când societatea cu care a colaborat consideră că nu și arată că nici măcar nu și-ar fi permis un salariat plătit la acel nivel. Reclamantul pierde procesul, ambele instanțe considerând că între părți nu a existat decât o prestare de servicii. Reclamantul pierde pentru că nu poate să dovedească raportul de subordonare, iar asta chiar și într-un context în care primise din resursele societății cu care să-și desfășoare activitatea, avea acces la unele platforme sau baze de date și chiar la un birou din când în când.
