Ce inteleg oamenii prin ,,avocat bun''?

Cred ca, in opinia unui client, notiunile de “avocat bun” = mai bine pregatit si “avocat mai putin bun” = avocat mai putin pregatit sunt notiuni… perfect relative. Cand sentinta este in favoarea clientului avocatul este bun, cand sentinta este in defavoarea clientului acelasi avocat nu mai este bun.

Un avocat bun nu e, insa, acela care cere onorarii cat poate de mari de la orice client - adica, fara a tine seama de cat poate plati acel client. Un avocat bun nu este acela care refuza un client doar pentru ca acesta nu are suficienti bani pentru un onorariu exagerat; un avocat bun nu cred ca este acela care isi duce un client in instanta doar pentru ca acest client isi permite sa plateasca un onorariu exagerat, dar care nu ar avea sansa sa obtina o sentinta favorabila (sunt si asemenea cazuri si un avocat bun chiar poate sesiza acest aspect - chiar daca situatia, in unele cazuri, s-ar putea schimba pe parcurs prin “aparitia” unor probe… surpriza - sa zicem - dar destul de rar).

Un avocat bun nu este - cu certitudine - unul ca cel din bancul urmator:
Pe peretele biroului unui avocat scrie” “500 euro intrebarea”…
Intra un client:
- Domnul avocat X? intreaba acesta.
- Da - raspunde avocatul.
- Pot sa va pun trei intrebari?
- Mai ai una…

@luckystar, “parere asemanatoare” nu inseamna “parere identica” - de aceea mi-ar placea sa stiu si ce intelege initiatorul subiectului prin “avocat bun” - ca de-ar fi dupa mine… mi-ar placea ca sintagma sa fie… pleonasm! :D

Wow, ce întrebare!
Un bun avocat este un avocat care-şi face treaba, care depune toate diligenţele pentru a creat clientului său o situaţie cât mai favorabilă!
Un avocat bun este un avocat care administrează toate probele necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care+i profită clientului său!
Reyultatul nu contează)pt, că ar putea fi un judecător care nu înţelege sau chiar mai rău) ci munca depusă.
Un bun avocat este avocatul care nu-şi minte clientul doar pentru ca acesta să se simtă confortabil, ci cel care îi spune cu sionceritate adevărul
Un avocat bun este un avocat corect cu el, cu clientul şi cu judecătorii.
Un aovcat bun este...
(poate că o să mai continui)
#-o

un avocat bun este acel avocat care in primul rand isi respecta clientul , care trateaza problema clientului cu cea mai mare seriozitate , care se zbate si face orice ii sta in putere din punct de vedere profesional sa isi ajute clientul....un avocat bun este un avocat de cuvant ,serios ,sincer,respectuos,parolist , bun cunoscator al legilor
un avocat bun este ...un avocat care in fata instantei isi sustine clientul cu multa tarie , care cerceteaza si se agata de orice fir de ata pt a-si ajuta clientul
un avocat bun este acel avocat care se multumeste si isi aprecieaza in mod real munca , nu profita de situatia clientului si ii cere o suma enorma de bani .
pt mine un avocat daca isi indepliniste toate cele scrise mai sus , si din pacate setinta nu ar fii in avantajul meu ....ramane tot un avocat bun ( poate va mirati ca spun asta ) pt ca nu este el vinovat de pronuntarea instantei . ( repet daca se tine cont de tot ceea ce am scris mai sus ) .

Intr-o prima acceptiune prin avocat bun oamenii inteleg avocatii cu relatii.Altceva nu conteaza pentru ei.Avocatul cu relatii chiar daca nu obtine solutia scontata ramane ,,avocat bun” in perceptia clientului.Sigur ca, pot exista si cazuri in care efectiv nu se poate face mai mult decat atat.
In consecinta, intr-o atare situatie indiferent ce avocat ar fi avut angajat omul nu se putea mai mult.

Intr-o alta opinie, notiunea onorariului incasat de avocat nu are nimic de-a face cu notiunea de ,,avocat bun”.In acest sens, il voi cita pe Luckystar : ,,dpmdv, notiunea de "avocat bun" nu ar trebui sa aiba nimic de a face, nici cu onorariul, nici cu biroul, nici cu castigarea procesului.
el trebuie sa fie doar un avocat corect, cinstit, care isi face treaba cu profesionalism, care isi pregateste cazurile cu maxima atentie si interes.”

Cu mentiunea ca, nu cuantumul onorariului primit de avocat poate duce la concluzia ca este vorba de ,,avocat bun”, se impun anumite precizari.


In ceea ce priveste existenta profesionalismului, dupa parerea mea, se impune precizarea ca, pregatirea cazurilor cu maxima atentie si interes, fara un onorariu rezonabil, in viata cotidiana nu este posibil decat in procesele simple, nu si in procesele cu grad ridicat de complexitate.Facand o paranteza, aici vorbesc in primul rand de speranta omului care apeleaza la serviciile unui avocat si care crede ca daca plateste un onorariu cat mai mic cu putiinta a rezolvat problema.Din punctul meu de vedere este o gandire gresita si ulterior achitarii unui onorariu mic va ajunge la aceasta concluzie.

Prin onorariu rezonabil nu inteleg un onorariu exagerat.De asemenea, prin onorariu rezonabil nu inteleg nici acel onorariu mic sau stabilit in asa fel incat cazul sa fie luat de avocat in scopul de a nu pierde clientul.Onorariul se apreciaza si in functie de munca concreta efectiva estimata de avocat.Fiecare avocat apreciaza in felul lui cat are de lucru la un dosar penal.

De aceea, dupa parerea mea, lipsa negocierii dintre avocat si client ii confera clientului o garantie suplimentara ca avocatul este multumit din punct de vedere financiar si a analizat aproape toate riscurile care pot interveni pe durata derularii unui proces penal, in sensul ca, se va ocupa cu seriozitate maxima de cazul sau.Adica nu se va grabi sa plece si la alte procese si sa trateze acest proces cu oarecare usurinta pentru ca mai are si alti clienti care si ei au platit.Referirea mea vizeaza cauzele complexe intrucat exista si cauze simple unde lucrurile se prezinta intr-o maniera mai putin complicata.

Tot Luckystar, considera ca : ,,in ce ii priveste pe non-juristi, in proportie covarsitoare au o perceptie total eronata despre ce inseamna avocat bun.
de regula, confunda avocatul bun cu avocatul care le-a castigat procesul.”

Sub acest aspect, cel mai adesea se intampla in procesele de divort unde avocatul care castiga procesul este considerat avocat bun.Cu siguranta ca, daca avocatul castiga procesul de divort este un avocat care si-a facut treaba. A dat dovada de atentie si interes suficient pentru a obtine o hotarare judecatoreasca favorabila.
Aceeasi este situatia si in alte procese relativ simple, cum ar fi : obtinerea unei pedepse cu suspendare pentru infractiuni la regimul circulatiei rutiere, obtinerea unei amenzi administrative pentru infractiunea de furt savarsita in supermarket, toate acestea comise de clienti aflati la primul conflict cu legea penala.Exemplele pot fi mai multe.
Nu se poate sustine faptul ca, cei ce au obtinut solutiile sus mentionate nu ar fi ,,avocati buni”.

Probleme apar in cazurile cu grad ridicat de complexitate. Aici apare riscul ca acest avocat care nu a primit un onorariu corespunzator, un onorariu rezonabil, sa nu poata da un randament adecvat in cauza concreta derulata in fata instantei de judecata sau, dupa caz, in fata organului de urmarire penala.De aceea, necesitatea existentei unui onorariu rezonabil este in directa si indisolubila legatura cu prestatia concreta, atunci cand aceasta prestatie nu se rezuma numai la o aparare sumara, ci este necesara o prestatie avocatiala efectuata cu maxima atentie si interes.Prin aparare sumara se poate intelege o aparare rezonabila, dar in raport de alte posibile aparari, totusi inferioara calitativ fata de alte posibile prestatii avocatiale (sau aparari).
Dupa parerea mea, diferenta dintre onorarii este de natura de a determina o prestatie net superioara fata de o alta prestatie.Ma refer la situatiile in care, in afara de studierea dosarului, este necesara o apreciere si interpretare a probelor aflate la dosar, gandirea modului in care trebuie facuta apararea in concret, solicitarea de probe in aparare ( daca este cazul).
De abia dupa aceea se poate pregati o aparare si o pledoarie corespunzatoare in cadrul procesului penal in cauzele complexe, in cauzele cu grad ridicat de dificultate.
In cazul in care avocatul nu intelege complexitatea cauzei in momentul angajarii si nu realizeaza ca procesul va dura 1-2 ani sau 2-3 ani in fata primei instante si fiecare sedinta de judecata necesita prezenta sa cel putin cate 30-40 de minute ( ma refer la sedinta sa de judecata), poate percepe un onorariu care sa nu fie corespunzator cu ceea ce a crezut in momentul angajamentului.Adica avocatul a cerut un onorariu care ajunge sa fie modic in raport de ceea ce se intampla pe durata desfasurarii procesului penal in fata primei instante.Din acest motiv, consider ca, este recomandabila studierea dosarului penal anterior momentului angajarii avocatului de catre client.

Situatia apelului sau recursului in cadrul procesului penal:

Exista cauze penale atat de incurcate incat trebuie gandita si analizata cu mare atentie situatia.In aceste cazuri durata procesului penal nu mai constituie un risc major pentru avocat, ci doar pregatirea apararii in raport de un material probatoriu foarte dens aflat la dosar.
Poate exista situatia in care probele aflate la dosar sa nu indice efectiv, in mod clar, vinovatia uneia dintre persoane, dar totusi aceasta sa fie condamnata.Din moment ce este gasita vinovata si condamnata acea persoana, ne putem gandi la faptul ca, instanta anterioara a considerat pe baza de probe vinovatia acesteia.
Intr-o atare situatie, avocatul va analiza si interpreta probele in baza carora persoana acuzata a fost condamnata urmand sa sustina si sa combata in raport de probe si motivarea instantei, in motivele de apel, sau dupa caz, in motivele de recurs.
Este fara putiinta de tagada faptul ca, nu toti avocatii pregatesc apararea in acelasi fel.Conteaza foarte mult ca avocatul sa stie ce sa caute in dosar si sa aiba stiinta de a folosi in apararea clientului tot ceea ce poate starni dubiul instantei.Aici, un rol vital il are si pledoaria avocatului, tonul folosit, nuantele de ton, tonalitatea vocii si nu in ultimul rand aplombul avocatului, modalitatea concreta in care acesta doreste si are aptitudinea de a se face inteles de instanta.
Deci, in afara de o motivare in scris a apelului sau a recursului conteaza si pledoaria avocatului.
In aceasta privinta, nu poate fi contestat faptul ca, exista distinctii intre avocati intrucat sustinerea pledoariei in fata instantei se poate face atat de diferit incat diferentele se pot observa foarte clar.

Luckystar, a mai apreciat ca : ,, sau, mai rau, confunda avocatul bun cu avocatii celebri, care - cum spunea si cineva anterior - de foarte multe ori nu fac nimic pt clientul lor, in afara, desigur, de a-i lua foarte multi bani !din nou o spun: cunosc enorm de multe cazuri.”

Sub acest aspect, din punctul meu de vedere, exista cateva distinctii.Exista notiunea de avocat celebru si avocat cunoscut.
Cazurile de avocati celebrii sunt destul de rare.Prin avocat celebru se intelege un avocat cu mare reputatie, cu faima, un avocat cunoscut de foarte multa lume pentru calitati exceptionale.
Cat priveste notiunea de avocati cunoscuti, aceasta notiune este distincta de notiunea avocatului celebru, dar putand fi inclusa in notiunea de avocat celebru deoarece, cel ce este celebru este si cunoscut.Cu toate acestea, cel ce este cunoscut, nu intotdeauna este celebru.
In fine, avocatul cunoscut, ca notiune pe care o putem intalni in viata de zi cu zi, reprezinta avocatul stiut de multa lume, dar nu la nivelul avocatului celebru, care asa cum spuneam, este foarte cunoscut si aproape pe oricine intrebi a auzit de el.De aceea, aceste cazuri sunt mult mai rare.



Dupa parerea mea, prin ,,avocat bun”, se poate intelege avocatul care are aptitudinea de a putea sa obtina cea mai buna solutie in raport de situatia concreta din dosar, situatie pe care a estimat-o anterior pronuntarii hotararii instantei in baza unei analize aprofundate a cauzei penale si in momentul in care va avea cunostiinta pe ce anume isi va baza pledoaria.
Cu titlu de exemplu, se poate mentiona : estimarea unei achitari, estimarea aplicarii unei pedepse cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii, estimarea aplicarii unei pedepse cu executare intr-un cuantum care sa se incadreze foarte precis in pedeapsa aplicata de instanta de judecata.

De asemenea, se pot exemplifica si cazurile in care se ajunge la achitare dupa condamnare, sau, se mentine o solutie de achitare in toate cele trei instante, incepand de la prima instanta pana in instanta de recurs.

In fine, dupa parerea mea, ,,avocat bun” este si cel ce castiga sau pierde procesul ( ca sa zic asa) in functie de numarul de voturi al judecatorilor ce formeaza completul de judecata.

si pe cine credeti ca intereseaza atata demagogie, scrieti mult si de fapt numai 2-3 idei.
eu m-am prins si in raspunsurile dvs pe forum. scrieti o idee in o suta de randuri.
ideea dvs am inteles-o cu totii: onorariu mare - avocatului i se straneste interesul pt justitiabil, onorariu mic... justitiabilul ramane cu" ochii in soare"... asta numai la cabinetul dvs.;)