Ce inteleg oamenii prin ,,avocat bun''?

M-ati zapacit, @avocat_lascoschi@yahoo.com!
Sigur ca – in parte – aveti si dv dreptate… Dar! Sigur ca exista un “dar”!
Cine castiga intr0un proces de divort? Clientii – reclamant si parat – pierd, practic! A! Castiga tatal incredintarea minorului? Mai rar, dar se poate – si nu e neaparat meritul avocatului… In rest… Ce castiga? Sotia casnica va primi “ceva” pentru ca a contribuit cu “munca in gospodarie”? Probabil… Dar la cati ani dureaza – mult prea des! - un proces de partaj… ma intreb unde e acel “avocat bun”?! Ca un avocat bun stie sa scurteze un asemenea proces – dar de ce sa o faca daca ii ies bani? Hm…! Diligenta-diligenta! Dar cati ani ii ia sa-si dea seama ce trebuie sa faca?

Tot scrieti despre “studiu” etc… Un avocat bun, pentru un onorariu mic nu face mare branza pentru ca… Ce? N-are timp sa studieze dosarul, sa discute cu clientul, sa-si dea seama daca il minte clientul s.a.? Ca doar legislatia o cunoaste deja – la fel si eventualele RIL-uri intervenite in materie… Si sa admitem ca atunci se apuca sa studieze legea… La ce-i trebuie un onorariu fantastic? Daca acela e unicul lui client? Are timp sa studieze si are timp sa rescrie chiar tot dosarul, caligrafic! Iar daca e vreo “urgenta” poate cere amanare si – de regula - i se acorda. Sau, sa zicem ca e un avocat cu vreo… 10 clienti pe saptamana (chiar si cate 3 procese pe zi)… Timpul acestui avocat este – oricum – extremn de limitat. De ce ar “face diferenta” un onorariu fantastic? Pentru ca tot vreo doua ore ar putea “studia”… Doar daca nu e un avocat atat de bun incat poate sa dilate timpul!

Sigur ca nu am “pretentia” aberanta ca un avocat sa lucreze “moca” – desi sunt destui care o fac, si nu pentru neamuri sau amici… (da, sunt asemenea avocati si care au si unele onorarii fantastice – diferenta este ca oamenii au mai multa incredere in acestia si atunci se cam inghesuie si multi se vad in situatia de a fi refuzati pe motiv de sinceritate: avocatul le spune ca nu are timpul necesar sa se ocupe cum trebuie de dosarul lor).
Nu e doar parerea mea, dar in cazul cazurilor complicate nu ar trebuii sa se “bage” decat o echipa de avocati… altfel iese treaba de mantuiala cand sunt multe dosare si un singur individ sa le lucreze – si onorariul poate fi si astronomic, ca ora tot atatea minute are – asa ca, zic sa o lasati mai jos cu onorariul fantastic si treaba de calitate! Nu sunt conditionate una de cealalta!

Scrieti: “Conteaza foarte mult ca avocatul sa stie ce sa caute in dosar si sa aiba stiinta de a folosi in apararea clientului tot ceea ce poate starni dubiul instantei” – si zic ca e logic sa stie ce sa caute in dosar, ca de-aia e avocat! Dar nici asta nu justifica un onorariu astronomic!

Estimari! Sa zicem… Dar daca dati de un procuror “al naibii de bine pregatit”, care nu a lasat nici o portita pentru “chichite avocatesti”?

Inca ceva: nu vreau sa va jignesc, dar raspunsurile pe care dv le dati userilor nu va caracterizeaza ca pe un avocat bun… Un avocat bun ofera potentialilor clienti si “mostre” de profesionalism… Ori, va ofer numai un exemplu:
Intrebare (pe scurt): As dori sa aflu cum pot proceda sa ma apar. Imi trebuie avocat la primul proces ?
Raspunsul dv: Din cate inteleg este vorba de o amenda contraventionala. Trebuie sa contestati procesul-verbal de sanctionare in termen de 15 zile. Cu privire la certificatul medico-legal de care ati facut vorbire probabil ca va face si o plangere penala ceea ce constituie o alta problema.
Deci, aveti doua probleme care trebuie rezolvate fiecare separat.
Comentariul meu: l-ati lamurit bustean! Chiar credeti ca si-ar pune sperantele in dv?
Intreaga discutie e aici:
www.avocatnet.ro/content/for...

Sa nu se inteleaga din aceasta discutie ca sustin onorariile prea mici – oh, nu! – banii se castiga destul de greu si cheltuielile sunt… suficient de mari… Dar nici nu sustin ideea onorariilor de prost gust doar ca… asa e daca nu vrei sa ramai “cu ochii in soare”… Adica, sunt total impotriva ideii ca “avocat bun = onorariu astronomic”. Ori refuzi un client care vrea sa negocieze ori accepti suma pe care o poate da si te comporti ca si cum ti-a dat cat ai cerut. Dar ca un avocat sa accepte si un onorariu care nu-i convine (doar pt ca e mai mult decat nimic) si mai apoi sa faca pe nebunu’ e de prost gust. Avocatii care se respecta refuza ce li se pare “sub demnitatea lor”… chiar daca asta i-ar duce in stare de faliment…

O afirmatie mi se pare foarte interesanta,fara a nominaliza.
Persoana "X" de profesie avocat are un proces in care prestatia sa este platita cu un onorariu mic,clientul fiind o persoana cu mai putine posibilitati materiale.
Atunci, cum credeti ca procedeaza dl."X", acest prezumtiv avocat "profesionist" cand va reprezenta aceasta persoana cu posibilitati mai mici ?
El,il va reprezenta pe client conform onorariului mic,adica ii va pune la dispozitie o mica particica din cunostintele sale,pledoaria sa ,fata de una ,in cazul unui onorariu considerat mai bun sau consistent de catre respectivul avocat,va fi scurtata,conform onorariului mic,numarul intrebarilor puse martorilor va scadea, notele scrise depuse instantei vor avea 3 pagini,in loc de 20 de pagini,temeiurile de drept care ii pot asigura apararea clientului,vor fi scazute de la trei texte de lege,la unul,de exceptii va uita sau va vorbi doar tangential.
Un avocat bun,este la fel de bun pentru toti clientii pentru ca are cunostinte,pentru ca aceste cunostinte nu pot fi mai reduse in cazul unui onorariu mic,el le are,el este profesionist,el stie ce are de facut si un avocat bun este si un avocat cu suflet.Acesta ,pe langa alta sumedenie de calitati despre care s-a vorbit sau nu s-a vorbit pana cum ,este si om si stie ca astazi ia mai mult,iar maine poate lua mai putin,iar un client aduce si alti clienti.
Un astfel de avocat chiar daca ia un onorariu mai mic,iar maine ia unul mare,este in orice situatie,de la intrarea in sala de judecata ,precedat de profesionalism ,dar in special de notorietate.

Nimeni nu poate judeca pe nimeni decat dupa ce constata personal sau avand la baza spusele altor persoane care au o oarecare notorietate ,iar referirile sunt la postarile de pe acest forum si nicidecum la alte aspecte,care nu pot fi verificate.


Ca o frantura de adevar sau in loc de concluzie :



Exista o vorba romaneasca,daca unul iti spune ca esti beat,este discutabil,dar daca iti spun acelasi lucru mai multi oameni,te duci si te culci.

Haideti sa abordam subiectul propus de autor si din alt unghi. Sa presupunem ca un avocat primeste un stagiar intru formare. Considerand ca acesta are cunostinte solide de drept, este muncitor si dornic de afirmare, as vrea sa stiu ce fel de abilitati si deprinderi trebuie sa dobandeasca pentru a fi un avocat bun si cat de mult sunt dispusi avocatii consacrati sa impartaseasca din experienta lor noilor intrati in profesie.

Trope, in facultate trebuie sa inveti.
Exista carti care asteapta sa fie citite.
Dar...se pierde timp cu cititul...

Judecatorii stagiari nu au maestru si sunt pregatiti...

Sa inteleg ca avocatii nu pot sa fie pregatiti?
Practica nu inseamna sa mergi in sala de judecata si sa te uiti...