Notiunea de "consumator" - cat de actuala este si cat de mult ne foloseste?

Dupa cum se stie, "consumatorul" este definit de lege ca "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale" (Codul consumului, OG 21/1992, Legea 193/2000). Drept urmare, nu intra in sfera notiunii de consumator societatile comerciale, persoanele fizice autorizate, practicantii unei profesii liberale (avocati, notari, executori, etc), chiar daca unii dintre acestia nici macar nu sunt comercianti.

Motivul care se gaseste prin carti este ca, spre deosebire de persoana fizica, comerciantii sunt specialisti in comert si astfel trebuie sa stie si sa poata sa isi apere drepturile.

Bun, asta in teorie. In practica stim cu totii ca atunci cand te duci la un furnizor de servicii de telefonie/internet, la banca sau in alte parti, nu ai de negociat, nu esti ascultat, ba dimpotriva ti se baga pe gatul de comerciant mult mai multe decat ar fi cazul fara sa poti sa gasesti ceva mai bun in alta parte. Preturi mai mari, conditii comerciale mai putin avantajoase, imposibilitatea rezilierii sau posibilitatea extrem de oneroasa sunt doar cateva exemple de clauze in fata carora ne-consumatorii nu au nicio protectie.

In acest context intrebarea mea ar fi cat de actuala si cat de utila este definitia "consumatorului" in legea romana? Ofera ea suficienta protectie in fata practicilor abuzive? In ultima instanta, pot ne-consumatorii sa se apere in vreun fel?