Judecata (individului, instaţei, acţiunii, et.), este capacitatea de înţelegere a unei anume situaţii, folosind logica, pentru
emiterea unei concluzii corecte, drepte, adevărate. In justiţie, se adoptă hotărâri în urma unor deliberări făcute de mai multe persoane, în urma confruntării între acuzare şi apărare, moderate de prucurori şi judecători şi dacă stai să socoteşti bine în marea majoritate a cazurilor toţi sunt jurişti de profesie. O speţă: Reclamantul cheamă în judecată o persoană juridică de rang superior (minister), pentru refuzul acestuia de a comunica temeiul de drept conform căruia
pârâta emite un ordin care prejudiciază material pe reclamant. Necomunicarea temeiului de drept a fost dovedită. Mai mult
acest temei nici nu există. Acţiunea a fost respinsă inclusiv la recurs.Respingând acţiunea( refuzul de comunicare
a temeiului de drept),dându-se câştig de cauză ministerului, ar fi fost normal să se consemneze măcar acel temei legal despre care eu susţin că nu mi-a fost comunicat ? Unde este logica? Nu am aflat acel temei de drept nici înainte şi nici după judecare.
Foarte de acord cu remarca dvs:
Din pacate in tara noastra mult prea multa lume intreaba un profesionist in ale dreptului abia dupa ce raul e consumat!
Cred ca nu numai practicienii dreptului ai observat aceasta lacuna de cultura, chiar si juridica, ci si ceilalti
corecta afirmatia ca instanta nu poate sa pronunte sentinta fara probatoriul aferent. am sesizat si eu ceva deficinte dar poate data viitoare nu se mai fac aceleasi greseli