75 ani

1) Discernamantul se prezuma pentru persoanele care potrivit legii au capacitate deplina de exercitiu;
2) Actul medical nu este necesar pentru ca nu poate sa ateste ca persoana a avut discernamant in momentul incheierii actului juridic, singurul moment care intereseaza pentru valabilitatea actului.
3) Agentul instrumentator al actului juridic (notar) are obligatia de a face verificari in ceea ce priveste capacitatea persoanei de a intelege semnificatia actului la care consmite precum si urmarile acestuia. Aceste constatari ale agentului instrumentator fiind facute "ex propri sensibus" sunt valabile pina la inscrierea in fals.

mersi tuturor pentru ajutor. Cat despre actul normativ indicat nu mi se pare ca s-ar aplica intrucat mai intai trebuie constatat lipsa de discernamant pentru a se solicita asistenta autoritaii tutelare sau pentru ca aceasta din urma sa se sesizeze din oficiu.
Mersi mult oricum

soliciti asistare de catre serviciul autoritatii tutelare a primariei de care apartine !!!
astfel in fata notarului se prezinta vanzatorii cumparatorii resp[ectiv batrana asistata de persoana desemnata de autoritatea tutelara...serviciul social etc.

Irina, cred ca asistenta reglementata de L 17/2000 nu are nici o treaba cu lipsa de discernamant. Conditia pusa de lege e implinirea varstei de pensionare prev in art 1 alin 4.
Sau, altfel spus, in prezenta unui asemenea asistent va fi mult mai greu de dovedit (dar nu imposibil) ca autorul actului nu a avut puterea de a aprecia, de a discerne consecintele juridice care se produc in baza acelui act (o prima cerinta a caraterului constient al actului juridic civil). Dar nu sta in picioare (nici asistentul si nici actul) in prezenta unei probe zdrobitoare de lipsa de discernamant. (cum ar fi o expertiza medico-legala anterioara actului ale carei concluzii sunt intemeiate pe existenta unei boli de natura a afecta discernamantul, bola care se agraveaza in timp, mai degraba decat se vindeca. Ceva de genul - daca nu avea discernamat la data x, cu atat mai putin avea la o data ulterioara).

u.b.i.k. In opinia mea, discernamantul nu face parte din categoria constatarilor personale ale agentului instrumentator (notarul) care sa poata fi combatute numai prin inscrierea in fals.
Fac dovada pana la inscrierea in fals doar mentiunile din actul autentic privind constatarile pe care notarul, in cadrul competentei sale, le-a facut prin propriile sale simturi, in timp ce altele fac dovada pana la proba contrara.
Astfel notarul poate constata in cadrul competentei sale: prezenta si identitate partilor, modul cum s-a stabilit identitatea partilor, semnarea actului de catre parti , data si locul intocmirii inscrisului, etc (ce pot fi combatute numai prin inscriere in fals) in timp ce constatarile privind discernamantul exced competentelor sale (nu e medic).

Mi-aduc aminte ca in facultate am asistat impreuna cu colegii la o expertiza medico-legala psihiatrica. In primul moment ne venea sa aruncam cu pietre in comisie pentru ca nu puteam pricepe de ce lor li se parea ca persoana care dorea sa-si lase toate bunurile unei biserici ar fi lipsita de discernamant (ca nu era frumos, moral, "normal", ci doar bun de dat exemplu la slujba de duminica, ni se pare una, dar lipsita de discernamant ni se parea exagerat.) In momentul in care au inceput sa ne decodifice toate manifestarile ei si toate interpretarile pe care membrii comisiei le-au dat raspunsurilor primite la intrebarile puse, ne-am potolit. Erau al naibi de convingatoare, desi pana in momentul acela as fi putut sa jur ca eu insami as fi cumparat cu toata incredere un bun pe care l-ar fi vandut persoana respectiva.

Daca refuza notarul sa incheie actul juridic nu are ce sa faca.In practica notariala, notarii obisnuiesc sa ceara acte medicale din care sa rezulta ca persoanele varstnice au discernamant.Ii trimite la INML pt expertizare.