Custodia copilului dupã noul Cod Civil

AVLIL a scris:

INsa, repet, nu e o alegere a partilor, e regula instituita de lege: asa se va face.

Banuiesc ca nu se poate opta direct, pe fata, ca o negociere la piata, dar daca cei doi doresc, pot face ca la un eventual proces sa o obtina foarte usor doar unul din ei. Se ajunge la "Daca exista motive intemeiate" si motivele pot sa apara imediat, tot de comun acord, pentru a se obtine rezultatul dorit (custodie unica). De asta tot zic ca daca cei doi se inteleg bine fac ce vor (si presupun ca vor alege varianta mai simpla). Iar daca nu se inteleg, legea nu schimba nimic. Mingea e tot in curtea "legii", daca va determina parintii divortati sa pastreze autoritatea parinteasca comuna, ca fiind solutia cea mai potrivita pentru copil.

Cred ca in multe cazuri, parintii divortati se recasatoresc. Cum ramane cu custodia comuna in acest caz? Este normal ca "noul" sot al unuia din parinti sa aiba raspundere mai mica in familie asupra copilului decat cei care au primit initial custodie comuna? Adica pare normal ca sotul actual sa nu aiba nici un cuvant de spus pe motiv ca hotararile le iau parintii naturali? Nu stiu cum e bine, intreb: cum ar fi normal sa fie? Cine isi doreste ca in acesta caz sa ia hotarari legate de copilul din alta casatorie cu fostul sot in loc sa le ia cu actualul sot?
E incurcata treaba.

Din fericire nu am nici un fel de probleme la capitolul familie, dar abia astept sa vad rezultatul noului Cod.
Oare se aplica la timp sau se asteapta "instructiunile de folosire"?

Pai inainte, la program de vizitare, acesta nu se solicita daca partile se intelegeau.
Acum, daca vrei custodia unica, acest lucru trebuie solicitat si, fiind un lucru grav, se vor administra probe privind raul pe care i-l poate face unul dintre parinti copilului, asa incat celalalt sa aiba custodie unica.
Acest lucru inseamna martori, ancheta psihosociala, raport psihologic asupra copilului etc.
Acum, dv., daca v-ati intelege cu fosta, v-ar placea sa apareti intr-o hotarare oaia neagra din viata copilului, numai din lenea de a da cate o procura din cand in cand, in conditiile in care oricum ati vrea sa fiti prezent in viata lui?
Mie una nu imi pare fezabil si cred ca un astfel de parinte, in esenta, nu vrea legatri cu copilul; la o astfel de gandire, poate e chiar indicat sa dispara din sfera de decizie.
INsa... acel parinte va continua sa plateasca pensie de intretinere. Va vrea el sa ramana numai cu datorii, fara niciun drept? De comun acord?
Pana acum, 99% dintre parintii pe care ii cunosc nu vor acest lucru, ba chiar atunci incepe razboiul, cand se intrevede aceasta varianta.

Cat despre noul sot, el e sot si nu parinte; e normal ca deciziile sa le ia mama si tatal copilului. ASta face bine copilului, el vede ca, indiferent de viata fiecarui parinte, ei ii sunt amandoi parinti si se implica in viata lui. Dispare sentimentul de abandon inevitabil.

Cred ca atunci cand s-a votat acest cod civil nou ,nimeni nu sa gandit si la copil.Va da-ti seama ca va fi ca o minge de ping-pong intre cei doi parinti.Fiecare parinte v-a dori sa si-l atraga , si va recurge la jucarii scumpe, bicoclete etc atunci copilul v-a deveni un mofturos ,iti va raspunde,se v-a obraznicii si atunci cand vrei sa il certi te va ameninta ca se duce la celalalt parinte

Si credeti ca in situatia custodiei unice nu se poate intampla asa ceva? Parintele care nu are custodia il rasfata pe copil mai mult decat parintele custodian. Si in situatia custodiei unice copilul poate sa va ameninte ca se duce la celalalt parinte si chiar poate pentru ca daca are peste 10 ani parerea copilului este de cele mai multe ori fundamentala in decizia instantei.

AVLIL a scris:

Acest lucru inseamna martori, ancheta psihosociala, raport psihologic asupra copilului etc.
Acum, dv., daca v-ati intelege cu fosta, v-ar placea sa apareti intr-o hotarare oaia neagra din viata copilului, numai din lenea de a da cate o procura din cand in cand, in conditiile in care oricum ati vrea sa fiti prezent in viata lui?
...
Cat despre noul sot, el e sot si nu parinte; e normal ca deciziile sa le ia mama si tatal copilului. ASta face bine copilului, el vede ca, indiferent de viata fiecarui parinte, ei ii sunt amandoi parinti si se implica in viata lui. Dispare sentimentul de abandon inevitabil.

Daca cei doi hotarasc sa obtina un anumit rezultat, il pot obtine usor ca nici unul dintre ei nu va lupta sa obtina contrariul. Intre cei doi nu va fi o lupta ci o colaborare. Nu se ajunge la anchete si rapoarte,sau altele. Unul recunoaste orice si se termina imediat, daca asa e mai bine sa fie.

Asta cu oaia neagra ramane doar pe hartie, copilul in mod sigur nu va vedea acea hartie niciodata. El afla ce vor parintii. Si cand va fi mare sa inteleaga ce citeste, o sa inteleaga analizand si realitatea de dupa. Isi da seama daca e adevarat sau nu ce a citit. Chiar in cazul unui divort prin intelegerea partilor, tot se identifica o oaie neagra, desi nu apare nicaieri pe hartie. Cred ca e relativa treaba.

Cred ca un copil se ataseaza mai mult de cine ii este permanent in preajma, de cel cu care se joaca, de cel cu care discuta. Un parinte care vine doar in vizita nu cred ca o poate face la fel ca celalalt, care sta mereu cu el. Indiferent de lege, timpul liber nu va putea fi impartit in mod egal intre parinti. Ma gandeam ca o sa fie atasat mai mult una din familiile cu care va sta mai mult.
O sa fie incurcata treaba, timpul liber al tuturor este din ce in ce mai scurt. O eventuala noua familie incearca sa profite de el cat mai eficient, nu cred ca va ramane loc pentru parintele despartit. De plimbat copilul cu ghiozdanul in spate nu poate fi vorba. S-ar putea ca noile drepturi ce decurg din custodia comuna sa afecteze foarte serios relatia familiei la care sta copilul. O trec pe lista cu dezavantajele, pe langa celelalte motive, legate de acordul comun.
De exemplu, eu am efectiv timp sa ma joc serios cu copilul meu in weekend (5 zile sta la gradinita de dimineata pana seara si cand ajungem acasa, pe la ora 20 nu mai putem face mare lucru). Nu cred ca as accepta sa cedez prea mult timp pentru o alta persoana, pe motiv ca ii este parinte. De aici cred ca pot sa apara probleme in familie.

Cred ca aveti dreptate, cunoasteti problemele. Eu ma tot gandesc la aparente, romanul are un simt al proprietatii cam ciudat. Plecand de la renumitul "eu te-am facut eu te omor" pana la "lucrul amestecat miroase a ...". Nu stiu multa lume care sa imparta ceva. De la pamant, proprietati, pana la nevasta sau copil. Cam toti merg pe ideea: ori imi apartine in intregime, ori nu. Parca nu prea stiu de jumatati de masura. Poate realitatea e altfel. O sa fiu mai atent.
Spor la treaba tuturor.