actiune in instanta pentru schimbarea programului de vizita

Daca obtine o astfel de hotarare, ea e una gresita.
Asa incat, legal si deontologic, doamna avocat in cauza avea perfecta dreptate. Ca nu-i poti spune unui client: nu e prea conform legii ce vrei tu, da' ai o sansa, ca se mai obtin si hotarari ilegale. :O
Asta e singura sansa a doamnei: sa demonstreze ca interesul ei e mai important ca cel al copilului, ceea ce e impotriva legii.
Deci da, sanse sunt si sa cazi in cap si sa traiesti, insa nu inseamna ca vreun doctor sa te incurajeze sa te arunci in capm pe pietre.
Daca tatal isi ia un avocat, daca se opune serios, pana si sansele astea scad.
Si in toate cazurile, observ cu stupefactie ca doamna nu e deloc preocupata de faptul ca ar putea face un lucru rau pentru copil... ci doar cum poate sa-l faca! :((

AVLIL a scris:

Si in toate cazurile, observ cu stupefactie ca doamna nu e deloc preocupata de faptul ca ar putea face un lucru rau pentru copil... ci doar cum poate sa-l faca! :((

Imi cer scuze ca intervin, insa chiar nu inteleg de ce sunteti atat de inraita, doamna AVLIL. Citind ce a postat doamna in cauza, nu stiu de unde ati dedus dumneavoastra ca "nu e deloc preocupata de faptul ca ar putea face un lucru rau pentru copil". Probabil din faptul ca vrea sa se casatoreasca si sa plece in strainatate impreuna cu copilul? Am inteles ca e dispusa sa asigure legatura copilului cu tatal natural (pe banii dansei), trimitand copilul in vacante la tatal lui. Dumneavoastra ce intelegeti din atitudinea unui parinte care, desi locuieste in aceeasi localitate cu propriul copil, nu-si gaseste timp decat 1-2 ore pe luna ca sa petreaca impreuna cu acesta? Din asta intelegeti ca tatal se tavaleste de dragul lui? Eu, nu. Din ceea ce a scris doamna in cauza, eu banuiesc ca tatal nu vrea sa-si dea acceptul pentru plecarea copilului cu mama tocmai de teama ca aceasta i l-ar trimite pe cap cateva saptamani pe an!
Dupa parerea dumneavoastra, ce ar trebui sa faca mama in aceasta situatie? Sa renunte la ideea de a pleca in strainatate, deci, de a se mai recasatori? Si daca ar face acest lucru, doar de dragul acelor 2 ore la "x" saptamani, cand tatal natural binevoieste sa-si aminteasca de copil, ar fi de preferat oare ca acest copil sa aiba o mama frustrata? Oare asta ar fi dovada ca ar vrea binele copilului? Iesiti un pic din mormanul de legi si incercati sa judecati situatia si uman. Traim experiente diferite, doamna avocat, iar legile nu pot cuprinde toate situatiile de viata posibile. Uneori, trebuie sa fim mai maleabili, tocmai pentru binele copilului. Ideal este ca un copil sa creasca alaturi de ambii parinti, dar nu mereu e posibil acest lucru. In cazul de fata, copilul cred ca ar fi mai castigat daca ar avea o mama fericita si linistita si un tata natural cu care sa-si petreaca doua vacante de doua saptamani pe an. Ar putea ajunge chiar sa-l cunoasca pe adevaratul tata, nu credeti? Ca in doua ore pe luna, nu prea cred ca reuseste acest lucru.

Felicitari, domnule avocat Lascoschi, pentru diplomatia si claritatea ideilor exprimate!

Doamna, copilul are un tata care face parte din viata lui... Imi pare rau ca inseamna mult sa fii parinte, insa asta e!
Da, personal, mi se pare o greseala a unui parinte sa plece atat de departe de celalalt parinte. Da, consider ca poate fi extrem de traumatizant pentru copil!
Daca a lua apararea interesului minorului inseamna ca sunt inraita, asta e! Imi doresc mai multi ca mine. Caci fac Dreptul familiei de ani buni si... e groaznic uneori egoismul parintesc!

Eu nu am vazut o preocupare a doamnei pentru relatia copilului cu parintele lui. In mod c;lar ca nu cunosc intreaga situatie, ca o stiu partial si trunchiata, dar asta nu inseamna ca nu mi-a creat aceasta impresie.
Aratati-mi dv. unde anume arata doamna efortul de a pastra o relatie constanta cu tatal copilului...
Ca o vizita o data pe an nu inseamna o relatie, fie ea si vizita de o luna!
Iar in ceea ce priveste atitudinea tatalui, nu ma priveste, eu ma uitam acum la interesul copilului. E clar ca e jalnic, asta e! daca tatal e jalnic insa, nu vad motiv sa facem si viata copilului astfel. Nu vad de ce sa ne razbunam pe copil, luandu-i tatal de langa el.

Da, cred ca un parinte trebuie sa fie in stare sa-si jertfeasca propriile vise pentru copilul lui si nu sa se ofere sa plateasca bani in schimbul acestor eforturi... Nu vad de ce ar frustra pe o mama faptul ca a renuntat la ea pentru copilul ei...
Este parerea mea si, din pacate pentru multi parinti carora nu le place, este in deplina concordanta si cu legea, si cu studii psihologice. Se spune ca e mai bun un parinte prost in viata unui copil decat lipsa lui...
Pe legi si studii imi bazez convingerile...

Doamna, sigur ca parintii TREBUIE sa faca parte din viata copiilor! Dar nu inteleg de ce considerati ca doamna e cea care ar trebui sa faca eforturi pentru a pastra o relatie constanta cu fostul sot! Relatia dintre ei e una, relatia copil-parinte e cu totul altceva. Desigur ca un copil ar fi mai fericit daca parintii, chiar divortati fiind, ar avea o relatie amicala, insa, in cazul de fata, cred ca tatal ar fi cel care ar trebui sa faca eforturi in acest sens.

La un moment dat, spuneti:

AVLIL a scris:

Da, cred ca un parinte trebuie sa fie in stare sa-si jertfeasca propriile vise pentru copilul lui si nu sa se ofere sa plateasca bani in schimbul acestor eforturi... Nu vad de ce ar frustra pe o mama faptul ca a renuntat la ea pentru copilul ei...

Dupa aceasta logica, mamele ideale ar fi cele care suporta orice din partea sotilor, numai pentru ca fiii lor sa creasca sub acelasi acoperis cu ambii parinti. Asta inseamna sa te jertfesti pentru copii? Regret, nu sunt de acord. Ba, mai mult, le condamn pe cele care accepta tot felul de umilinte in numele copiilor! Pentru ca ati vorbit de studii psihologice, acestea v-ar putea confirma ca in majoritate covarsitoare, criminalii provin din astfel de familii in care nu au cunoscut armonia. Sa stiti, doamna, ca sunt situatii in care zicala cu "un parinte prost e mai bun decat niciunul" nu e mereu adevarata...
Ca si dumneavoastra, detest comportamentele gen "platesc, numai sa rezolv problema cu copilul". De aceea m-a infuriat foarte tare atitudinea tatalui copilului in cauza, care, dupa spusele mamei, desigur, initial a acceptat sa-si dea acordul pentru plecarea copilului cu mama, in schimbul renuntarii acesteia la pensia alimentara.
Din tot ce a scris mama, eu am inteles ca intre tata si copil nu exista mari sentimente, pentru ca, sa fim seriosi!, in 2-3 ore pe luna, nu au cum sa se dezvolte astfel de sentimente. Asta am inteles eu.

Cat despre frustrare, doamna, ea intervine atunci cand o opersoana nu este fericita, indiferent ce intelege acea persoana prin notiunea de fericire. Un om frustrat are inmagazinata in el o mare cantitate de energie negativa, care-i afecteaza atat propriul organism, cat si pe cei din jur. In speta, pe copil. Daca ne gandim la copil - caci numai la el trebuie sa ne gandim - ce rezulta? Ca are un tata jalnic, cum bine l-ati caracterizat si, din cauza lui, fiindca s-a gandit sa faca pe "masculul feroce" (desi e clar din comportament ca putin ii pasa de cum se dezvolta psihic copilul), s-ar putea pricopsi si cu o mama care, in loc sa emane energie pozitiva, s-ar putea descarca pe copil. Minunat cadru de dezvoltare pentru acest minor!

Parerea mea este ca daca copilul trebuie sa stea langa mama lui va trebui sa o urmeze.
Poate ca viitorul copilului va fi mai bun acolo.
Nu este nelegal daca o hotarare judecatoreasca nu incalca drepturi si libertati fundamentale ale omului, ci mai mult, chiar le respecta.Instanta va putea decide de la caz la caz.
Daca se adopta o lege in acest sens se vor incalca apoi drepturile tatilor nevinovati.

Mama si copilul sunt cei afectati din cauza unui tata care din punctul meu de vedere nu este cu adevarat de propriul sau copil.
Decat ceva injust intotdeauna prefer ceva just.
Si nu vad nimic injust in faptul ca mama si copilul sa traiasca impreuna fericiti.
Ce ar trebui sa faca mama ?
Sa lase copilul la tatal care nu este nici interesat si nici neinteresat?
Parerea mea nu este in acest sens.

avocat Claudiu Lascoschi