actiune in instanta pentru schimbarea programului de vizita

Doamna Chivucristina,
Puteti sa va stabiliti oriunde in lume atat timp cat respectati hotararea judecatoreasca privind programul de vizita.
Este o practica a instantelor din Romania sa incredinteze copilul mamelor, chiar daca nu este intotdeauna cea mai buna solutie, iat tatal ramane cu ce? - cu un program de vizita si cu plata pensiei de intretinere datorata minorului. Din pacate, majoritatea mamelor inteleg gresit notiunea de program de vizita si insista cu tot felul de tertipuri ca instanta sa incuviinteze vizita tatalui numai in prezenta lor, a mamelor. Ceea ce nu vor sa inteleaga este ca acest program este de a mentine relatii cu minorul, o relatie tata-copil, nu program de vizita tata-mama-copil.
Cu programul de vizita ati pornit gresit din start, pentru ca programul trebuia sa fie astfel conceput incat sa ii dea dreptul COPILULUI dreptul sa petreaca timp cu tatal sau, numai ei doi, indiferent de varsta. Copilul are dreptul sa fie luat si la domiciliul parintelui caruia nu i-a fost incredintat.Se vede ca tatal ar fi vrut sa petreaca mai mult timp cu copilul, din moment ce a cerut custodie succesiva, cate o luna pentru fiecare parinte, dar din pacate pentru el, legislatia noastra nu admite asa ceva. Probabil ca v-ati luptat destul pentru a obtine numai 4 ore la doua saptamani si numai in prezenta dv. Oare o fi fost tatal chiar asa de rau incat sa fie considerat un pericol pentru copil de nu v-ati putut intelege asupra unui program care sa ii permita sa-l ia singur macar cele 4 ore?
Chiar si asa, afirmati ca in acest program de vizita intre dumneavoastra interveneau discutii. Ati incercat macar odata sa ii acordati sansa copilului de a petrece aceste ore numai el cu tatal sau fara ca dv sa fiti de fata? Oare nu sunteti chiar dv ce care l-a indepartat pe copil de tatal sau?
Pe dv. ar trebui sa va preocupe cum sa ii creati copilului conditiile pentru a mentine o legatura normala si libera cu tatal sau.


Doamna AVLIL are perfecta dreptate.

La momentul stabilirii programului de vizita intanta a avut suficiente motive incat sa nu ii permita tatalui vizita decat in prezenta mea. Ca si doamna AVLIL si dumneavoastra doamna m_ella2005 nu cunoasteti intreaga situatie. Acum problema era sa fac schimbarea de domiciliu.

Daca as fi fost de rea credinta nu incercam sa il apropii pe fiul meu de tatal lui si m-as fi incapatanat sa mentin hotararea judecatoreasca. Tatal nu a venit macar o data sa isi vada copilul fara mama lui. Au fost vizite la care a venit bunica si tatal nu. Aceste vizite au fost si la interval de 4 luni. Scapati din vedere faptul ca eu am fost cea care a permis copilului sa isi vada bunicii la domiciliul lor. In orele cat copilul statea la bunicii tatalui, tatal nu isi facea timp sa stea cu el nici o ora. Atunci eu nu mai eram de fata ca sa influientez copilul. Acum baiatul are 11 ani si vine si imi spune cat de urat se poarta tatal cu el, fara ca eu sa ii cer sa-mi povesteasca cum si-au petrecut timpul impreuna. Credeti ca tot eu sunt cea care ii influientez comportamentul tatalui fata de copil? Anul acesta inainte de Paste au fost impreuna prin magazine fara sa fiu eu de fata. Tatal a cumparat haine pentru fata persoanei care este acum cu el, baiatul meu si al lui era de fata. Nu a primit de la tata nici macar o pereche de sosete. Cum credeti ca s-a simtit copilul cand tatal lui a cumparat ceva altui copil si lui nu? Credeti ca a fost un tertip de-al meu ca mama? Cum puteam sa repar aceasta gresala pe care a facut-o tatal? Ar fi trebuit sa ii cumpar eu ceva baiatului si sa ii spun ca este cumparat de tata? Uitati ca acum copilul are o varsta cand poate sa judece totusi singur comportamentul unui parinte.

Deci nu mai judecati fara sa stiti situatia, cel mult puteti sa dati sfaturi pur juridice. Acesta este de fapt un forum pentru probleme juridice. Este usor sa criticam pe altul, dar inainte de a face acest lucru ar trebui sa ne judecam pe noi. Incercati sa ganditi si din punctul meu de vedere nu numai al tatalui. Se pare ca el a angajat mai multi avocati decat eu.

Prin intrebarea pe care am adresat-o aici pe forum am vrut sa gasesc o posibilitate de rezolvare a acestei situatii. Nu cred ca sunt singura femeie din lume care se recasatoreste si paraseste localitate in care locuieste fostul sot. Dar poate ca sunt printre putinele care vor sa mentina o legatura intre tata si fiu. Am datoria sa imi educ copilul, sa il intretin, dar nu il pot obliga sa ma iubeasca pe mine sau pe tatal lui. Acum copilul doreste sa mearga cu mine. Ce ii pot spune? Ca nu il pot lua pentru ca tatal doreste sa il stie in oras dar vine sa il vada din an in Paste?

Daca cunosteti situatia mea mai bine decat mine atunci sa incercati sa ma mai criticati.

Exact asa gandesc si eu.

Treaba cu ,,din an din Paste va trebui dovedit si in fata instantei".
Ce poate sa faca instanta? Sa incredinteze copilul tatalui fara voia copilului si fara voia tatalui ?
E foarte interesant acest aspect pentru ca tatal nu este interesat de copil si este greu sa fie obligat sa faca ceva fara voia lui si a copilului.
Nu mai vorbesc de faptul ca si mama are un cuvant de spus.
Solutii juridice exista si instanta trebuie sa judece si in litetera si in spiritul legii.
In plus, trebuie analizat si interesul suprem al minorului.Care este acesta ?
Eu il vad exact ca doamna Chivu Cris.

avocat Claudiu Lascoschi

Inteleg in sfarsit ca minorul vrea sa plece cu dv... Tot v-am intrebat asta, greu am primit raspuns... :)

Cat priveste judecata juridica a situatiei, eu juridic v-am raspuns prima data; v-am aratat punctul de vedere legal si nu personal.
In domeniul familiei insa, toate intamplarile si situatiile de fapt sunt foarte importante pentru stabilirea situatiei juridice. De aceea, uneori, pare ca judecam te-pomenesti-ce-altceva...
Referitor la necunoasterea situatiei insa, e clar, nu o cunoastem in intregime, noi cunoastem numai cat ne permiteti dv. Insa nu e vina noastra pentru acest lucru, nu avem cum sa cunoastem mai mult decat ne spuneti.
Astfel, judecam situatia in masura in care dv. ne-ati spus faptele si toti cei care intra pe forum isi asuma aceste situatii, nu se poate altfel. AVLIL a scris:

In mod c;lar ca nu cunosc intreaga situatie, ca o stiu partial si trunchiata, dar asta nu inseamna ca nu mi-a creat aceasta impresie.

Sindromul copilului abandonat (sursa: wilkipedia) este o manifestare fizica sau psihica ce rezulta din pierderea unuia sau a ambilor parinti. Abandonul poate fi fizic (lipseste efectiv parintele de langa copil) sau psihic (cand partintele nu-si manifesta afectiunea fata de copil, nu comunica).
In unele tari parintii isi lasa copiii din diverse motive: dificultati materiale sau probleme cu legea etc. Pierderea involuntara a unui parinte (divort, deces) creeaza probleme de abandon. Parintii care isi lasa copiii, din motive intemeiate sau nu, le pot cauza acestora probleme ireversibile.
Simptomele pot fi fizice si/sau mentale si se pot intinde mult in timp, si in perioada maturitatii si de-a lungul intregii vieti: instrainarea din mediu in care traiesc, retragerea din viata sociala, rezistenta la crearea de noi relatii interumane; vina - copilul crede ca el a facut ceva gresit care a creat decesul, despartirea etc. (deseori vina e asociata cu depresia); teama si incertitudine, lipsa de incredere in sine; probleme cu somnul si probleme alimentare; alte manifestari psihice: somnolenta, oboseala, lipsa de energie, autoinfometare, furie reprimata, durere.

Sunt dificil de identificat aceste simptome chiar de catre psihanalisti, caci ele nu apar in anumite configuratii la toti copiii, depinde de trairea fiecaruia, de varsta etc. Exista boli "incurajate" de aceste stari, caci unii copii isi reprima toate trairile, nu le manifesta si atunci apar problemele fizice de mai sus (uneori si astm, probleme dermatologice temporare sau definitive etc.). Bolile pot aparea ca manifestari insa mult dupa inceputul traumei, la ani de zile.
Abandonul poate fi numai temporar, parintii sau parintele revenind in viata copilului la anumite intervale de timp, insuficient insa pentru a crea o relatie sau pentru a-i convindge de toate relele pe care au ajuns sa le creada.
Unii copii creaza personaje din parintele sau parintii lipsa, ajungand ca, in timp, sa-l creada perfect, evident mai bun decat este.
Pentru asta isi trunchiaza amintirile, isi schimba impresiile pe care le-a avut intr-un moment sau altul; acest lucru e foarte greu de depistat in timp, se face doar prin psihanaliza complexa, iar parintele sau alte persoane din anturajul copilului observa foarte tarziu, in ani de zile.

E numai o parte din studiile citite, din pacate, nu am calculatorul meu saptamana asta, asa incat nu va pot da toate studiile pe care le am acolo. E o problema care m-a preocupat in timp si despre care am citit mult. In plus, am lucrat cu psihologi specializati in copii.
Am sa incerc sa nu mai intervin in subiect, vad ca orice v-as spune, tot suparata ramaneti.
Va doresc un copil fericit! Asa cum doresc tuturor copiilor sa fie. :)

Din pacate problema nu se opreste acolo unde minorul vrea sa plece cu mama.
Problema va trebui rezolvata de o instanta din Romania.
Mama va trebui sa plece din tara si ii va trebui in acest sens ori acordul tatalui, ori o hotarare judecatoreasca.
Hotararea judecatoreasca nu va suplini acordul tatalui in dispozitivul sau.
De aici va incepe judecata.Nu se va baza pe suplinirea acordului tatalui.

avocat Claudiu Lascoschi