rolandmindrila a scris:
Concret ma refer la afirmatii impertinente, jicnitoare din partea unor persoane care se pretind mature, cu o anumita pozitie , functie care ii impune un comportament civilizat si o anumita etica .[...]La acest gen de nesimtire ma refer.
Multumesc de invitatie! Am sa va propun o alta abordare a discutiei, anume nevoia de bunul simt.
Fiecare dintre noi se confrunta cu aceasta problema, izvorata din insuficienta educatie, din frustrari personale, din imaturitate emotionala. Unii oameni au ajuns in anumite pozitii din intamplare, sunt nepregatiti, sunt vulnerabili si incearca prin orice mijloace sa-si apere pozitia. Nu accepta argumentele, pe principiul "nu ma inveti tu pe mine", de aceea nu asculta si / sau nu inteleg mesajul. Au raspunsuri dupa tipic, indiferent de tema, si aduc argumente "traznet" (a se intelege taznite), si e cum nu se poate mai simplu sa ajunga la insulte, pumni in masa, amenintari si tot ce poseda in materie de aparare.
Cel mai rau este cand cel ce s-ar chema "conlocutor", nu se prea poate exprima fie din cauza bunului simt, fie ca este fortat de imprejurari (de plida, agresorul ii este sef sau vreun organ de ordine impertinent, dar caruia nu i se pot aduce replici pe masura obrazniciei sale).
Ce le lipseste? Evident, bunul simt!
Dar ce este bunul simt? De-a lungul timpului s-au incercat definitii si s-au perfectat teorii, ceea ce inseamna ca lucrurile n-au fost definitiv transate. Iata cateva dintre ele:
Bunul simţ e geniul umanităţii.- Goethe
Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani. - Albert Einstein
Bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals. - Descartes
„Ce este necesar pentru un tînăr poet? Aroganţa şi lipsa de experienţă. ªi mai ales apetitul de a spune ceva important!”. Leonard Cohen
Bunul simţ nu se înţelege cu ignoranţa stăpînită de mîndrie. Bunul simţ stă la aceeaşi masă cu judecata dreaptă, cu nepărtinirea. Cel cu bun simţ are simţ bun, are intuiţie asupra oamenilor şi situaţiilor. Nu ştie de ce ştie, dar ştie de ce nu este bine ceea ce nu este bine. Cel ce are simţurile bune, are bună creştere, nu neapărat şcoli bune. De aceea deosebeşte repede stînga de dreapta şi rezolvă uşor dilemele etice.
Intr-un studiu asupra bunului-simt, publicat in Revista romana de psihiatrie, se spune:
Conditionat social si cultural, conceptul de bun simt este abordabil din perspective multiple, având o evolutie dependentã de fiecare epocã si influentatã de diferitele doctrine filozofice si morale. Bunul simt înseamnã gust estetic si probitate moralã, dar si simt practic, valori concrete. In limbaj uzual, a te purta cu bun simt corespunde la a fi rezonabil sau a fi conservator, dar si a fi voluntar sau nonconventional.
(Aurel NIRESTEAN*, Mihai ARDELEAN**, Alexandru MELIAN***)
Daca toate acestea lipsesc, la ce ne putem astepta de la cel care imparte insulte? Are vreo relevanta varsta? Nu, in niciun caz! Varsta inaintata nu se confunda cu intelepciunea, nici cu maturitatea, chiar daca celulele organismului imbatranesc. Biologia si psihologia nu sunt neaparat congruente, desi ar trebui sa fie si, in mare parte, chiar sunt. Dar, cum "de obicei" nu este acelasi lucru cu "intotdeauna", ne aparam cum putem, in limita bunului simt
al nostru.