Reprezentarea societãþilor comerciale

Question

Discuție deschisă în Societăţi comerciale

Reprezentarea societãþilor comerciale

Utilizator 17:57, 7 Octombrie 2008

Articolul 70^1, introdus în Legea nr.31/1990 prin modificarea operată de OUG 52/2008, prevede:

Actele de dispoziţei asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărîrile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actului constitutiv al societăţii, nemaifiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică.

Modificarea legislativă are scopul de a pune capăt, pe cale de reglementare legală, disputelor iscate în legătură cu necesitatea unui act autentic din care să rezulte puterile de reprezentare ale celui desemnat de societate să încheie un act de dispoziţie (ipotecă, vînzare) cu privire la un imobil din patrimoniul societăţii.

Textul de lege a primit două interpretări.

Potrivit primeia, cea mai restrictivă, textul are în vedere doar acele situaţii în care cel care se prezintă în faţa notarului public în numele societăţii are calitatea de reprezentant legal cu puteri generale, fie numit prin actul constitutiv, fie desemnat de adunarea generală, şi care îşi exercită activitatea în conformitate cu art.71 din L.31/1990. Ca regulă, această persoană este unul dintre administratorii societăţii.
Cei care susţin că doar în acest caz sunt aplicabile prevederile art.70^1, deoarece reprezentantul legal al societăţii este cel care are mandatul general de reprezentare, pentru toate actele societăţii, şi care figurează ca atare în Registrul comerţului.
Mandatul dat de adunarea generală unei personae oarecare (consilierul juridic al societăţii, de exemplu, sau altui personal angajat) cu ocazia adoptării unei hotărîri privind înstrăinarea sau grevarea unui imobil nu s-ar încadra în prevederile art.70^ LSC.

Cea de-a doua opinie, mult mai permisivă, admite că persoana desemnnată de adunarea generală să reprezinte societatea numai pentru încheierea unui anumit act de dispoziţie, deci cu un mandat strict limitat, are calitatea de reprezentant legal al societăţii în sensul prevăzut de art 70^1 LSC, şi ca atare prevederile articolului de mai sus sunt pe deplin aplicabile şi în cazul acestui mandat.

Aştept opiniile celor care cred că subiectul nu este o pierdere de vreme. Orice opinie este binevenită. Dacă are şi o motivare teoretică, este şi mai binevenită.

Liviu S.Bordaş

Răspunde Citează

8 mesaje

20765 vizualizări

5 participanți

Cel mai recent răspuns: , Avocat 15:54, 9 Octombrie 2008

Vezi răspuns

Pagina 1

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Limitele hotararii aga ptr srl Se poate prin hotararea AGA sa fie imputernicita o persoana dinafara SRL-ului sa cumpere un teren pentru societate?Multumesc. (vezi toată discuția)

Patrimoniul firmei daca un imobil a fost achizitionat pe firma adica a intrat in patrimoniul firmei,cum poate fii cumparat de catre o persoana fizica ? (vezi toată discuția)

Procura IJ, administratorul unei societati cu raspundere limitata, urmeaza sa vanda un teren aflat in proprietatea socieattii. Stiut fiind ca instrainarea ... (vezi toată discuția)

ContSters20980 Utilizator · Answer 1 · 2008-10-08 12:58:18

themis a scris:

Mă întreb, mandatul astfel acordat (acela de a înstrăina/greva bunul şi de a reprezenta societatea) nu poate fi asimilat cu un drept de reprezentare legală cu puteri strict limitate – respectiv restrînse la actul/actele asupra cărora s-a pronunţat AGA?

Nu. Chiar daca e tot un mandat, reprezentarea nu e legala (in temeiul legii) pentru ca isi are izvorul in vointa expresa a asociatilor.

Este acest mandat mai prejos decît mandatul dat administratorului cu drept de reprezentare, atîta vreme cît ambele mandate trec prin girul judecătorului delagat, fiind menţionate în registru şi publicate în MO?

Judecatorul delegat nu face control de legalitate pe actele depuse decat in masura permisa de legea registrului comertului. Cu alte cuvinte, judecatorul nu verifica fondul unei hotarari, ci numai indeplinirea conditiilor de adoptare a hotararii respective. Tocmai de aceea cererea de anulare a hotararilor nu se judeca la registru.

Mai este nevoie, în acest caz, de o procură specială în formă autentică? Nu reprezintă această hotărîre AGA voinţa socială a acţionarilor? O astfel de procură nu ar excede spiritului art.70^1, care are menirea de a fluentiza activitatea societăţii, înlăturînd nişte bariere artificiale, cum ar fi aceea impusă de principiul simetriei actelor juridice, aplicabil actelor civile dar atît de păgubitor în cazul actelor încheiate în interesul comerţului?

Art. 70^1 are rolul de a intari pozitia administratorului intr-o societate comerciala si de a reafirma faptul ca administratorul este o parte din societate, motiv pentru care este aberant sa mai existe si imputernicire pentru el. Oricine altcineva este un tert fata de societate ca personalitate juridica, si trebuie imputernicit ca atare.

Diferă forţa cu care hotărîrea AGA se impune în faţa notarului public în funcţie de conţinutul dispoziţiilor ei?

Nu. Continutul si forma pot produce efecte diferite, de la caz la caz, dar ele sunt o realitate juridica de la momentul adoptarii hotararii.

Adică, hotărîrea privind înstrăinarea/grevarea bunului este valabilă în cuprinsul acestui înscris (sub semnătură privată, în final), iar cea cu privire la desemnarea reprezentantului nu?

Da, pentru ca legea cere forma speciala pentru actul de dispozitie in sine, nu pentru intentia de a vinde (tot asa antecontractele nu trebuie sa fie autentice ca sa fie valabile).

Mai ales că, repet, judecătorul delegat a dispus, prin încheiere, asupra actului în întregul său, atunci cînd a admis înscrierea menţiunilor în registru.

Aici nu sunt deloc de acord, dupa cum am spus si mai sus. Acum mai bine de un an am discutat si cu o judecatoare de la TB (inclusiv RC) pe tema asta, si mi-a confirmat faptul ca registrul comertului nu face verificari de fond.

în această situaţie, nu discutăm despre facultatea conferită administratorului de a transmite dreptul său, ci despre un act de voinţă al societăţii, care instiuie ea însăşi un drept de reprezentare în persoane celui pe care ea l-a desemnat.

Eu cred ca de fapt situatia e foarte simpla si o sa fac o analogie cu persoanele fizice. Vointa unei persoane se formeaza intern, si se exteriorizeaza prin faptul semnarii actului de vanzare-cumparare. Nu e nevoie de nicio formalitate pentru ca mana sa desemeneze semnatura, chiar daca un act de valoare mai mare presupune o gandire mai indelungata. Daca insa persoana fizica doreste sa imputerniceasca pe altcineva sa semneze, trebuie sa faca acest lucru respectand forma impusa de lege.

Tot asa, vointa unei persoane juridice se formeaza prin intermediul administratorului sau asociatilor, fara ca modul in sine sa prezinte importanta pentru incheierea actului juridic. Atata vreme cat mecanismul decizional e urmat de semnarea de catre societate direct a actului juridic, nu e nevoie de nicio imputernicire. Daca insa societatea "externalizeaza" aceasta atributie, atunci trebuie si ea sa respecte cerintele de forma.

Florian Turlete Avocat · Answer 2 · 2008-10-09 15:54:30

Hotararile AGA reprezinta legea partilor daca ele respecta conditiile de fond si de forma impuse de legea 31.
Cu privire la procura speciala data unui administrator nu-i inteleg nici eu sensul. Un S.A. poate avea sute de actionari, cu sa dea acestia procura?