In 1997 maica-mea a fost internata intr-o clinica la Targu Mures.
Uneia dintre colegele ei de salon i-a adus sotul mancare cu sare, ceea ce doamnei ii era interzis. S-a enervat din cauza asta foarte tare si i-a zis:
Prostule, vrei sa ma omori?! Daca iti trag una te ia arafatu' !
Atunci am auzit eu prima oara de Raed Arafat. Intai am crezut ca
arafatu' e regionalism, apoi m-am lamurit - devenise substantiv comun, numele lui era echivalentul salvarii.
Este prima si singura figura publica din Romania anilor nostri pentru care oamenii fac ceva
numaidin admiratie, afectiune si recunostinta.
Mie asta imi arata o disperare dupa modele si parca m-am mai inseninat: suntem un popor vegetal, avea dreptate Ana Blandiana. Suntem in plina desfrunzire dar n-am murit, mai sunt sanse.
Eu cred
Eu cred ca suntem un popor vegetal.
De unde linistea
În care asteptam desfrunzirea?
De unde curajul
De a ne lasa pe toboganul somnului
Pâna aproape de moarte
Cu siguranta
Ca vom mai fi în stare sa ne nastem
Din nou?
Eu cred ca suntem un popor vegetal –
Cine-a vazut vreodata
Un copac revoltându-se?