se incalca principiul inalienabilitatii?

Da, putem, doar ca nu intelegeam de ce discutam odata ce termenul de interdictie la instrainare a trecut, de-aia am intrebat...
Pentru discutii teoretice, vedeti publicatii periodice in biblioteci, sunt bine dezvoltate... De Marian Nicolae am citit opinii pertinente si argumentate, Baias...
Cu privire la art. 1769, e de discutat, caci art in cauza cere ca la momentul incheierii actului sa fie indeplinite conditiile ... Or, la data incheierii contractului de ipoteca, proprietarul nu are drept de instrainare, iar el incheie un act care poate duce la instrainare... chiar sub conditie sau termen...
ASta pe de o parte...

Totul depinde insa de situatia de fapt din spatele actelor incheiate, asta cred eu...
Adic, teoretic, se pune problema daca inalienabilitatea este o interdictie de a instraina o anumita categorie de bunuri (in cazul de fata) atat prin acte cu titlu oneros, dar si gratuit. Este o indisponibilitate partiala a bunului. Dupa finalitate, inalienabilitatea este instituita propter rem, in consideratia ocrotirii unor drepturi (acela ca acei chiriasi sa obtina o locuinta si nu sa faca profit din vanzari).
Din lege cam rezulta ca interdictia instrainarii acestor bunuri este o inalienabilitate temporara si absolutacare priveste toate imobilele cumparate in conditiile art. 9 dein legea 112.
In acest sens au mai existat dispozitii legale similare, vedeti cea din legea 18.
S-a pus intrebarea in doctrina daca aceste imobile, desi nu pot fi instrainate, pot fi grevate de sarcini?...
Daca ne uitam la art. 1769 Civil (cine are capacitatea de a instraina un imobil poate si sa-l ipotecheze), dintr-o interpretare per a contrario reiese simplu ca nu se poate. Totusi, ipotecarea nu echivaleaza cu vanzarea, desi se poate ajunge la instrainarea imobilului pe cale indirecta, prin executare silita.

In concluzie, daca se dovedeste ca ab initio debitorul bancii a avut intentia de a vinde imobilul (de a obtine niste bani in schimbul sau prin orice modalitate), urmarind ca el sa se foloseasca de bani si banca sa se indestuleze prin vanzarea acestuia pe cale de executare, eludand dispozitiile si scopul legii 112, se poate ajunge la anularea contractului de ipoteca pentru fraulda la lege.
In cazul debitorului de buna-credinta dar care nu-si executa obligatiile asumate, contractul ramane valabil si se poate trece la executarea silita insa numai dupa expirarea perioadei de interdictie legala, aceasta fiind, repet, una absoluta, de care va fi tinut si executorul.
Este astfel riscul creditorului de a accepta astfel de acte...
In toate cazurile, argumente destul de convingatoare exista si pro si contra, caci exista 1769 care poate fi interpretat restrictiv, exista si interpretari care spun ca este de fapt vorba despre o incapacitate intuitu personae care ajuta ideea ca acel chirias-dobanditor nu poate face acte de dispozitie (dar ca mostenitorii lui pot vinde imobilul in termenul de 10 ani, acesta neinfluientandu-i), exista si conceptia ca aceste bunuri au fost scoase temporar din circuitul civil (idee care tine si mostenitorii sa respecte conditia celor 10 ani, ceea ce nu vad cum respecta scopul legii) etc.

Personal, pe langa faptul ca legea a interferat cu legea 10, cu care nu prea a fost in acord de-a lungul timpului, consider ca scopul legii este prost urmarit, caci interdictia se refera strict la dreptul de proprietate, ceea ce presupune ca proprietarul in baza legii 112 poate transmite dezmembraminte ale acestuia.
Or, daca scopul e ca sa cumpere aceste imobile numai chiriasii care au nevoie mare de o locuinta, sa o foloseasca numai cu aceasta destinatie si numai ei (ca nu vad cu am eu nevoie de o locuinta pentru vecin, nu?), consider ca trebuia interzisa si grevarea cu anumite sarcini sau transmiterea, constituirea dezmembramintelor dreptului de proprietate.
Asa incat, nu as accepta, ca banca sau creditor in general, o astfel de garantie imobiliara.

In practica, pentru a se evita discutiile nemarginite privitoare la inalienabilitatea acestor imobile, s-au incheiat promisiuni de vanzare, eventual si uzufruct, asa incat la implinirea termenului s-a perfectat vanzarea (prin instanta sau nu).
Cred ca in cazul expus, daca omul vrea credit ca sa-si imbunatateasca acea locuinta, scopul legii e aparat, respectat, insa eu, ca si creditor, nu m-as baza exclusiv pe asta, caci e numai o declaratie a debitorului si daca el pleaca in lumea mare cu banii, eu raman cu buzele umflate si, poate si cu acel contract de ipoteca desfiintat.

Nu stiu cate litere am mancat si daca am pastrat vreo coerenta a ideilor, am scris grabita, e mult de discutat teoretic.