Buna ziua,
Doresc sa stiu ce se poate intampla si cum sa fac sa respect si legea dar si vointa copilului.Fetita mea de 7 ani, care imi este incredintata mie, este obligata de lege sa plece cu tatal 2 sambete pe luna de la 10 la 18.00.Tatal care nu a cautat-o in ultimele 8 luni, apare la usa cu verdictul la ora 12.00, cu o doamna in calitate de martor si sustine ca a venit sa ia copilul.Precizez ca fetita este un copil din afara casniciei, ca tatal bilogic nu a stat cu ea niciodata mai mult de 20 de min si ca a vazut-o de max 10 ori in acesti 7 ani.Pensie alimentara plateste de 3 ori pe an, cand doreste doar.Cat timp a avut dreptul sa o viziteze samb de samb dar la domiciliul meu nu a venit decat de 10 ori in 7 ani facand si atunci scandal in cateva minute pe care le statea in timpul vizitei, dar acum cand a primit dreptul de a o lua de la domiciliul meu a venit imediat.Precizez ca este un om foarte violent, am dovada de la IML, este violent fizic dar mai ales verbal in prezenta fetitei, motiv pentru care cea mica nu doreste sa stea impreuna cu el nici macar o clipa si nu doreste sa stea in preajma lui.In timpul procesului, fetitei i-a fost facuta expertiza psihologica din care a reiesit ca tatal este un discomfort pentru ea si ca trebuie sa incerce treptat sa o "cucereasca
'.In loc sa incerce sa se apropie de ea, tatal bilogic a venit cu martora sa o ia de la domiciliul meu conform programului stabilit de instanta, si cand fetita a refuzat mi-a spus clar ca are martori si se va adresa politiei.Copilul nu il cunoaste, acest barbat nu a stat niciodata cu noi, noi nu am locuit niciodata impreuna, nu cunoaste nevoile copilului si nici nu il intereseaza sa le cunoasca si asa cum mi-a marturisit da doar o lupta cu mine, pentru ca l-am acuzat penal cand am fost batuta si copilul este doar o victima si doreste doar sa se razbune prin copil.Ce pot face ca sa nu am probleme cu legea dar sa respect si decizia copilului de a nu pleca cu tatal biologic?Precizez ca fetita este traumatizata de ziua de samb, plange foarte rau, face crize de spasmul hohotului de plans datorita acestei situatii si ma implora samb sa plecam de acasa ca sa nu o poata lua.Va rog, daca se poate sa-mi dati un sfat ce pot sa fac si la ce ma pot astepta legal daca nu se va indeplini hotararea judecatoreasca si fetita nu va pleca cu el si nu va accepta nici o alta expertiza sau consiliere psihologica deoarece refuza sa mai mearga sau sa mai vb cu psihologi si nu doresc sa o fortez mai mult decat am facut-o deja?
Multumesc frumos.
Din nefericire, discutam discutii
Eu am interzis categoric copilului prescolar sa sara gardul la vecin, a stat si la colt pentru ca nu a ascultat, altadata i-am interzis "Minimaxul"-ul ca pedeapsa.
Copilul meu este un copil sociabil, pe strada, oricine ii adreseaza un cuvant, il invita la noi acasa, sa se joace cu el. dar nu vrea sa plece nicaieri fara mama. Nu vrea sa doarma in pat numai cu mama.
Sunt reactii ale copilului care sunt specifice varstei , modului in care a trait pana la acea varsta, educatiei primite si, nu in ultimul rand, caracterului copilului.
Va veni o vreme cand acelasi copil va refuza dormitul in camera cu mama sau tata, cand va refuza ca cineva sa-i urmareasca intalnirile, cand va avea dreptul sa hotarasca cu cine sa-si petreaca timpul.
Reiterez experimente deja amintite, din viata de zi cu zi a copilului:
1. Copilul meu refuza sa manance carnea. Eu sunt mare consumatoare de carne, ii gatesc ceea ce doreste. Eu nu suport broccoli, copilul il manaca cu mare placere
2.Copiii prietenilor de familie vin des la noi. Copilul meu prefera sa-i ignore, nu vrea sa se joace cu ei, mai bine se retrage si se joaca singur. Explicatia lui e simpla: "Nu-mi place de ei"
N-am influentat sub nici o forma aceasta aversiune fata de acei copii.
Cu copiii vecinilor, se joaca cu placere.
Si la gradinita, are copii cu care se joaca si altii, pe care-i evita. De ce oare?
3. Copilul in varsta de 7 luni a primit tratament injectabil. Dupa prima injectie, la vederea asistentei medicale, copilul izbucnea in plans.
Vorbesc de un copil de 7 luni, fara discernamant(oare?)
In urma cu peste 100 de ani, un cercetator rus, Ivan Pavlov, a facut un experiment, in care a demonstrat reflexul conditionat, e drept, la caini.
Si noi, oamenii, avem reflexe conditionate. Si copilul este un omulet.
Sunt despartita de acest om de 12 ani.Deci copilul avea 1 an.De atunci ma judec cu el pentru programul de vizitare.Cand copilul avea 10 ani am aflat tot ce i-a facut tatal.I-a fost frica sa marturiseasca.La psiholog am aflat prin ce a trecut baiatul meu. Cum ma pot lupta eu cu justitia?La proces a venit cu 3 avocatii!
Stati linistite doamnelor, vad ca utilizatorul Shomo nu poate sau nu vrea sa inteleaga o realitate. @Shomo: poate nu ati citit bine, dar omul acela a incercat sa o omoare pe doamna care a initiat acel post, ma indoiesc ca dupa asa ceva ar mai considera corect sa lase un copil in preajma unui asemenea om. Si doamna care spunea ca sotul il dezbraca pe copil are mare dreptate sa se ingrijoreze, nu asa il scapi pe copil de inhibitii. Eu am fost crescuta foarte strict si pudoarea domnea peste tot in casa si sunt in regula acum, dar fiecare pricepe cat vrea si raportat la nivelul experientelor sale.
@Martonze: cu tot respectul, dar copilul nu ar trebui sa doarma cu mama la nicio varsta, nici cand are o saptamana, nici la 7 ani, nicicand. E vorba de cum il obisnuiesti. Un copil trebuie sa se simta iubit si daca mama lui nu e langa el continuu. Cat despre faptul ca de unii copii ii place si de altul nu, va spun eu ca repeta actiunile pe care le vede la mama lui. Nepoata mea este exact la fel: nu-i suporta nici ea pe oamenii pe care nu-i suporta mama ei, cu care doarme in pat si de care este foarte dependenta pentru ca ii spune in mod clar ca ea este singura persoana care o iubeste. Si sa ne intelegem, mama ei e sora mea si tot nu pot sa-i tin partea cand vad ca atitudinea ei de respingere a tatalui fetitei se reflecta si in atitudinea fetei fata de tata.
Stimata doamna
Cred ca ar trebui sa incepeti prin a face acea consiliere cu fetita si in acelasi timp sa faceti demersuri prin care sa demonstrati ca in toti acesti ani ,tatal biologic a fost interesat de plata pensiei de intretinere doar sporadic. E drept ca nu au importanta banii in relatia tata-copil, insa poate da de inteles interesul sau in toti acesti ani. Copilul meu are acum 14 ani , nu l-am oprit niciodata sa se intalneasca cu tatal lui dar , dupa prima intalnire acesta a refuzat sa mai mearga.Cu forta nu poate nimeni sa-l ia. Mereu i-am spus ca ,, bun-rau este tatal tau,, A fost o perioada grea , dar acum priveste relatia cu tatal sau din alta perspectiva. Si copiii pot ajuta in a avea sau nu o relatie cu parintii sai. Acum discuta altfel cu tatal si-a impus propria vointa in sensul in care in momentul in care adultul nu stie sa se comporte civilizat copilul pleaca . Va doresc sa aveti liniste si rabdare.
mary_jahr
Fiecare are dreptul la propriile pareri.
Din moment ce vorbesc de prieteni de familie, este absurd sa afirmam ca acel copil imita mama, care e prietena cu parintii :-/ mai mult, fiecare dintre noi ne imprietenim cu persoane cu care suntem compatibili, nu toata lumea este prietena cu toata lumea, aici nu ma puteti contrazice... Poate dumneavoastra sunteti prietena cu toti oamenii cu care interactionati?
In privinta dormitului unui minor cu mama, iarasi este relativ, daca copilul meu a avut somnifer sanul mamei pana la 2 ani, este absolut firesc sa adoarma tot in bratele mamei, iar noaptea, daca se trezeste, sa coboare din patutul lui si sa o caute. Nu vad nimic rau ca un copil mic sa fie supravegheat chiar si in somn, pentru a se evita accidente nefericite ca sufocarea cu o perna sau descoperirea urmata de raceala.
avocatnet.ro explicăm legislația
alexa70, utilizator
raluca_barbulescu