Buna ziua,
Doresc sa stiu ce se poate intampla si cum sa fac sa respect si legea dar si vointa copilului.Fetita mea de 7 ani, care imi este incredintata mie, este obligata de lege sa plece cu tatal 2 sambete pe luna de la 10 la 18.00.Tatal care nu a cautat-o in ultimele 8 luni, apare la usa cu verdictul la ora 12.00, cu o doamna in calitate de martor si sustine ca a venit sa ia copilul.Precizez ca fetita este un copil din afara casniciei, ca tatal bilogic nu a stat cu ea niciodata mai mult de 20 de min si ca a vazut-o de max 10 ori in acesti 7 ani.Pensie alimentara plateste de 3 ori pe an, cand doreste doar.Cat timp a avut dreptul sa o viziteze samb de samb dar la domiciliul meu nu a venit decat de 10 ori in 7 ani facand si atunci scandal in cateva minute pe care le statea in timpul vizitei, dar acum cand a primit dreptul de a o lua de la domiciliul meu a venit imediat.Precizez ca este un om foarte violent, am dovada de la IML, este violent fizic dar mai ales verbal in prezenta fetitei, motiv pentru care cea mica nu doreste sa stea impreuna cu el nici macar o clipa si nu doreste sa stea in preajma lui.In timpul procesului, fetitei i-a fost facuta expertiza psihologica din care a reiesit ca tatal este un discomfort pentru ea si ca trebuie sa incerce treptat sa o "cucereasca
'.In loc sa incerce sa se apropie de ea, tatal bilogic a venit cu martora sa o ia de la domiciliul meu conform programului stabilit de instanta, si cand fetita a refuzat mi-a spus clar ca are martori si se va adresa politiei.Copilul nu il cunoaste, acest barbat nu a stat niciodata cu noi, noi nu am locuit niciodata impreuna, nu cunoaste nevoile copilului si nici nu il intereseaza sa le cunoasca si asa cum mi-a marturisit da doar o lupta cu mine, pentru ca l-am acuzat penal cand am fost batuta si copilul este doar o victima si doreste doar sa se razbune prin copil.Ce pot face ca sa nu am probleme cu legea dar sa respect si decizia copilului de a nu pleca cu tatal biologic?Precizez ca fetita este traumatizata de ziua de samb, plange foarte rau, face crize de spasmul hohotului de plans datorita acestei situatii si ma implora samb sa plecam de acasa ca sa nu o poata lua.Va rog, daca se poate sa-mi dati un sfat ce pot sa fac si la ce ma pot astepta legal daca nu se va indeplini hotararea judecatoreasca si fetita nu va pleca cu el si nu va accepta nici o alta expertiza sau consiliere psihologica deoarece refuza sa mai mearga sau sa mai vb cu psihologi si nu doresc sa o fortez mai mult decat am facut-o deja?
Multumesc frumos.
Solutia instantei, gazduire "unde vrea tatal", fara o verificare a conditiilor de locuit, este gresita, prejudiciind copilul. Cunosc caz in care de ex. tatal a cerut copilul pentru gazduire, dar in fapt el se mutase, locuia intr-o camera unde era taiata caldura pentru neplata, iarna, si nu avea sursa de incalzire. A da copilul in gazduire in asemenea situatie este un act de iresponsabilitate, chiar daca exista hotarare judecatoreasca.
Recomandarea Rec (2003)17 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei în materie de executare a deciziilor judecătoreşti, art. III, lit.g, teza finala: "atunci când procedura de executare se referă în mod particular la dreptul copiilor, interesul superior al copilului ar trebui să fie considerat ca fiind primordial, în conformitate cu legislaţia internaţională şi naţională."
Exista situatii cand un parinte nu este interesat de copil, nu exista atasament fata de copil, foloseste copilul doar ca obiect de santaj al celuilalt parinte, de aceea i se interzice gazduirea. Deasemenea, exista situatii cand un parinte practica alienarea parintesca, cunoscuta in literatura psihologica drept "sindromul alienarii parintesti", pentru a se razbuna pe celalalt parinte, de aceea interzice gazduirea. In functie de situatia concreta, instanta trebuie sa decida acordarea sau nu a unor drepturi de relatii personale intre copil si parinte.
@Martonze: adica la fel cum s-ar putea sufoca si un copil de doua luni dupa ce a fost alaptat la sanul mamei si aceasta fiind obosita a adormit? Pentru ca s-au intamplat astfel de cazuri. Si eu am fost alaptata si alti copii, dar sincer, chestia asta cu dormitul impreuna e de moda noua (si am o varsta destul de frageda intr-ale vietii): nu am auzit-o niciodata pe bunica mea spunand ca a dormit cu nu stiu care copil pentru ca plangea noaptea, hai sa fim seriosi! Astea sunt chestii vazute in reclamele de la pampers si citite in carti gen mama si copilul. Si da, copiii percep atitudinea noastra si fata de alti oameni si se comporta ca atare. Eu nu ma inteleg bine cu aproape nimeni, dar asta se intampla din cauza ca am prostul obicei de a le spune in fata ce cred despre ei si actiunile lor atunci cand mi se cere parerea si nu e ce vor ei sa auda...
Oricum, nu ma intelegeti gresit, nu ma bag peste cum isi cresc altii copiii si implicit nici peste Dvs. pentru ca stiu cum sunt majoritatea tatilor. Si aici se vede ca "tatal" care isi cere drepturile e un om foarte periculos si poate lui ar trebui sa i se faca o expertiza psihiatrica, la fel ca altora, poate chiar si tatalui din cazul Dvs. Dar tot ce stiu este ca daca nu spui in fata instantei tot ce stii, sa-ti mearga gura atunci cand esti intrebat, atunci celalalt va profita de slabiciunea ta. Totul sta in puterea cuvantului!
fara sa transformam acest forum in cel de la Mama si Copilul, am explicat ca mama are OBLIGATIA sa insiste in decaderea din dreptul la vizita daca tatal e un individ nociv. La fel cum un tata (cetatean) cu drepturi are OBLIGATIA de a-si clama un drept nerespectat. Cred ca aceste aspecte ar trebui sa faca parte din firescul actiunilor oricaruia dintre noi, in situatiile respective. Cred ca copiii trebuie invatzatzi de mici (si cred ca deja sunt, prin scola) ca TREBUIE sa-si respecte drepturile...mostenite de la cei care s-au luptat ptr drepturile respective. Nu vad de ce un tata nu ar trebui sa faca asta cu propriile sale drepturi, ca un BUN exemplu ptr copil.
Pareri pro si contra...Subiectul l-am deschis pentru ca am vrut sa inteleg ce trebuie sa fac pentru linistea copilului meu.Stiu ca sunt situatii in care copii sunt influentati de mame, ei bine nu e cazul meu pt ca eu nu vreau sa imi chinui copilul zapacindu-i mintea si sufletul,stiu ca sunt tati model care nu merita sa li se interzica dreptul de a fi alaturi de copilul lor, dar repet in cazul meu si strict al meu...tatal biologic a incercat sa ma omoare, cand fetita avea 2 luni a batut-o, am acte care au dovedit aceste situatii, acest barbat are un dosar penal si tocmai acest dosar penal este motivul razbunarii de a lua copilul nu vreo iubire prea mare.Atat eu cat si alte femei din viata lui am trait in teroare si batai.Acest barbat nu a locuit niciodata cu mine si nu cunoaste copilul si nu pentru ca nu l-am lasat ci pt ca nu a fost interesat.Oare ce il poate impiedica pe acest barbat sa nu dea din nou in copil cand fetita va plange de ex?El poate sa o duca unde vrea in acel interval.Si repet copilul nu vrea pentru ca nu-l vrea pe acest tata in preajma ei.Fiecare situatie e in felul ei dar in acest caz, desi un psiholog a zis ca nu e momentul acestui drept de vizitare legea nu a tinut cont.Si eu va intreb, ce am de facut?Strict pe cazul meu.Multumesc
Legal, nu avem nici o posibilitate.
Legea spune clar: executor, termen limita 30 de zile pentru executare, consiliere psihologica-tot pentru mama si copil, nu pentru tatal abuzator, repetare executare silita, la refuz notificarea instantei de catre executor, cu posibilitatea solicitarii acelei amenzi de catre acelasi tata. Amenda e limitata la 3 luni.
Legea nu mai scrie ce se intampla dupa acele 3 luni. Oare se reia ciclul executor-30 de zile, etc., etc.?
Deci ajungem de unde am plecat, la instanta...care daca vrea, citeste ce a scris psihologul-a mai citit odata- sau da o noua sentinta, de data asta de vineri pana duminica...
avocatnet.ro explicăm legislația
alexa70, utilizator
raluca_barbulescu