Buna ziua,
Doresc sa stiu ce se poate intampla si cum sa fac sa respect si legea dar si vointa copilului.Fetita mea de 7 ani, care imi este incredintata mie, este obligata de lege sa plece cu tatal 2 sambete pe luna de la 10 la 18.00.Tatal care nu a cautat-o in ultimele 8 luni, apare la usa cu verdictul la ora 12.00, cu o doamna in calitate de martor si sustine ca a venit sa ia copilul.Precizez ca fetita este un copil din afara casniciei, ca tatal bilogic nu a stat cu ea niciodata mai mult de 20 de min si ca a vazut-o de max 10 ori in acesti 7 ani.Pensie alimentara plateste de 3 ori pe an, cand doreste doar.Cat timp a avut dreptul sa o viziteze samb de samb dar la domiciliul meu nu a venit decat de 10 ori in 7 ani facand si atunci scandal in cateva minute pe care le statea in timpul vizitei, dar acum cand a primit dreptul de a o lua de la domiciliul meu a venit imediat.Precizez ca este un om foarte violent, am dovada de la IML, este violent fizic dar mai ales verbal in prezenta fetitei, motiv pentru care cea mica nu doreste sa stea impreuna cu el nici macar o clipa si nu doreste sa stea in preajma lui.In timpul procesului, fetitei i-a fost facuta expertiza psihologica din care a reiesit ca tatal este un discomfort pentru ea si ca trebuie sa incerce treptat sa o "cucereasca
'.In loc sa incerce sa se apropie de ea, tatal bilogic a venit cu martora sa o ia de la domiciliul meu conform programului stabilit de instanta, si cand fetita a refuzat mi-a spus clar ca are martori si se va adresa politiei.Copilul nu il cunoaste, acest barbat nu a stat niciodata cu noi, noi nu am locuit niciodata impreuna, nu cunoaste nevoile copilului si nici nu il intereseaza sa le cunoasca si asa cum mi-a marturisit da doar o lupta cu mine, pentru ca l-am acuzat penal cand am fost batuta si copilul este doar o victima si doreste doar sa se razbune prin copil.Ce pot face ca sa nu am probleme cu legea dar sa respect si decizia copilului de a nu pleca cu tatal biologic?Precizez ca fetita este traumatizata de ziua de samb, plange foarte rau, face crize de spasmul hohotului de plans datorita acestei situatii si ma implora samb sa plecam de acasa ca sa nu o poata lua.Va rog, daca se poate sa-mi dati un sfat ce pot sa fac si la ce ma pot astepta legal daca nu se va indeplini hotararea judecatoreasca si fetita nu va pleca cu el si nu va accepta nici o alta expertiza sau consiliere psihologica deoarece refuza sa mai mearga sau sa mai vb cu psihologi si nu doresc sa o fortez mai mult decat am facut-o deja?
Multumesc frumos.
Ei bine eu partea asta cu consilierea nu o inteleg.Adica vine un psiholog, care habar nu are povestea , ne apucam din nou de povestit si ce va face?Imi va spune ca bine ii va fi fetei mele daca va accepta sa plece cu el?Si daca copilul tot nu va vrea ce va fi?Platesc amenzi nu?Si dupa ce va urma Dzeu stie.Luni in care un copil plange, suspina, nu doarme noptile si isi doreste sa nu mai existe acea zi in calendar.Ce pot sa spun...minunat.Si daca fortat obligat copilul va pleca intr-un final si doamne fereste ajunge batuta fetita mea sau cine stie ce mai pateste cine va plati pentru suferinta ei?Justitia?Nu cred...
Buna seara,
alexa70 exista si procedura medierii. pe de alta parte te duci eventual la acelasi psiholog nu la 10 psihologi. Pe de alta parte pentru executarea hotararii in cazul minorilor, executorul va trebui sa se adreseze autoritatii pentru protectia copilului care v-a sesiza instanta, si care probabil v-a trebui sa constate de ce nu se executa sentinta. O fi si procedura cu 30 de zile, dar noul cod de procedura precizeaza ca cea care sesizeaza instanta este autoritatea pentru protectia copilului.
Eventual, ca parere personala, contactata autoritatea pentru protectia copilului si cerut sprijin pentru consiliere juridica la care sa participe si tatal. La mediere la fel. Si poate pricepe cum sta treaba.
pe de alta parte se poate cere instantei exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte, ori pentru asta trebuie cerut sprijinul autoritatii pentru protectia copilului pentru a constatat frica copilului fata de tata, sau mers chiar pana la a veni politia si a constatat ca acel copil nu doreste sa mearga la tata.
Faceti solicitari la cei de la autoritatea pentru protectia copilului si cereti sa va sprijine si sa faca consiliere cu copilul. Din cate stiu ei au personal specializat pe asa ceva si spatii adecvate pentru consiliere.
Insistati cu solicitarile pana primiti sprijinul. E o lupta surda, dar pentru copil, daca lucrurile se prezinta asa cum spuneti, merita sa faceti aceste demersuri.
Dupa ce faceti aceste demersuri va adresati instantei, care oricum v-a solicita o ancheta in acest sens, si cereti reducerea programului de vizitare, cu dovezile deja produse si exercitarea autoritatii parintesti, doar de dumneavoastra.
Cam astea sunt solutile, pe care le vad eu, sub rezerva ca mai pot fi si altele, dar merita incercat orice pentru binele si sufletul copilului.
Sunt si mame si tati in situatia dumneavoastra. Sunt tati asa cum spuneti, dar marea majoritate a persoanelor care nu respecta interesul superior al copilului sunt mamele. E regretabil, sa spun asta, dar instantele merg pe premiza ca mama e cea mai buna optiune pentru copil. Am mai spus pe undeva pe aici, ce mama poti sa fi cand nu mergi la medic cu propriul copil pe care il musca un caine si ii spui ca doar si-a bagat coltii in piciorul lui, nu l-a muscat, sau se loveste la ochi si vreo saptamana il lasi asa, iar cand te duci la doctor acesta se cearta cu tine si iti spune ca putea sa si orbeasca.
Si femeile si barbatii sunt oameni, si unii si altii gresesc in aceiasi masura, mai mult saui mai putin. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa rezolvati problema.
Daca nimic din ce sta scris pe aici nu considerati ca este util in rezolvarea problemei dumneavoastra, luati dumneavoastra codul civil, codul de procedura civila legea 272 pentru protectia copilului si vedeti acolo care sunt caile de urmat.
Problema e ca trebuie sa ai nervi de otel si sa urmezi tot ce scrie acolo pentru a reusi.
Daca trebuie 100 de petitii pana se misca lucrurile faceti 100 de petitii, dar se vor misca.
Impotant este sa produceti aceste probe, chiar si cu riscul de a fi amendat daca altfel nu se poate.
Probabil sunt si sceptici, care vor spune ce s-a spus mai sus, sau imi vor da dreptate.
Stiu caz in care persoana care nu respecta hotararile instantei le respecta doar cand era un proces pe rol, pentru a convinge instanta ca e o persoana ok. Numai ca nu vei putea convinge instanta la nesfarsit despre niste lucruri care la un moment dat vor fi evidente si pentru instanta, iar atunci oricati avocati bine pregatiti vei avea, pe instanta nu o vei mai putea convinge despre cat de bun esti tu, ca ulciorul nu merge la nesfarsit la apa. Adica iti da dreptate odata, dar daca tu persisti in greseala nu vei mai avea credibilitate.
Multa bafta si puterea de a lupta.
intrebare - de la ce varsta incolo, daca copilul refuza sa mearga cu tatal, instanta / executorul / etc nu mai au nici o putere sau nici o cale de atac a deciziei copilului ? e multa informatie utila mai sus, dar nu am inteles exact daca lucrul asta se intimpla de la 10 ani sau de la 14 ani ? multumesc
Nu exista limita de varsta. E drept, un copil care nu stie sa vorbeasca, saracul, chiar daca plange, nimeni nu-l ia in seama.
Din clipa in care spune "Nu vreau", nimeni nu are dreptul sa se atinga de el.
Asa scrie legea.
Dar romanul o interpreteaza: mama sufera de PAS, copilul are sindrom Stockholm, mama sufera de sindromul Munchausen proxy, etc. si ca urmare, se da de lucru psihologilor de la DGASPC si mamei posesoare de multiple sindroame.
Copilul este ascultat in camera de consiliu , obligatoriu, de la varsta de 10 ani si ocazional, si la varste mai mici. Preferinta copilului nu este litera de lege, nici raportul psihologic privind atasamentul si manifestarea fata de parinti.
avocatnet.ro explicăm legislația
alexa70, utilizator
raluca_barbulescu