Domnule LuchianSeb, încercaţi să daţi o declaraţie de acceptare sub beneficiu de inventar la un notar public. Dacă nu vă va rîde în nas, va fi exclusiv din motive de bunăcuviinţă.

Acceptarea sub beneficiu de inventar a existat exclusiv sub imperiul vechiului cod civil. ªi presupunea o întreagă procedură, nu doar declaraţia în sine. Presupunînd că aveţi cunoştinţă de acestea, îmi permit, totuşi, să le redau:

Art. 704
Declaraţia unui erede că ia această calitate sub beneficiu de inventar trebuie să fie făcută la grefa tribunalului de prima instanţă a districtului în care succesiunea este deschisă; ea trebuie să fie înscrisă pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renunţare.
Art. 705
Această declaraţie n-are efect decât fiind precedată sau urmată de un inventar fidel şi exact al bunurilor succesiunii, făcut după formele cerute de legile de procedură şi în termenele mai jos hotărâte.
Art. 706
(1)Se dă eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.
(2)I se mai acordă pentru a delibera asupra acceptării sau repudierii succesiunii un termen de 40 zile, care va începe a curge din ziua expirării a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua încheierii inventarului, dacă s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni.
Art. 707
(1)Dacă cu toate acestea, sunt în succesiune obiecte supuse stricăciunii, sau obiecte a căror conservare ar costa mult, eredele poate în calitatea sa de persoană în drept a succede şi fără să se poată zice că s-a făcut acceptare din parte-i, să ia autorizarea justiţiei ca să se vânză acele obiecte.
(2)Această vânzare trebuie să se facă cu forma vânzărilor publice.
Art. 708
În timpul termenelor pentru facerea inventarului şi pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunţa şi nu se poate obţine o condamnaţiune *) în contră-i. Dacă el renunţă după expirarea termenelor, sau înaintea expirării lor, cheltuielile ce legiuit s-au făcut de dânsul până la acea epocă privesc succesiunea.
Art. 709
După expirarea termenelor arătate, eredele urmărit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se află în cercetarea urmăririi îl acordă sau îl refuză după circumstanţe.
Art. 710
Cheltuielile urmăririi, în cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, dacă eredele justifică, sau că n-a cunoscut evenimentul morţii sau că termenele i-au fost neîndestulătoare, din cauza situaţiei bunurilor, sau din cauza contestaţiilor ivite. Dacă el nu poate justifica, cheltuielile îl privesc.
Art. 711
Eredele conservă cu toate acestea, după expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar după expirarea termenelor date de judecător, conform art. 709, facultatea de a face încă inventar şi de a se declara erede beneficiar; aceasta însă în caz când dânsul n-a făcut acte de erede sau în caz când nu este dat în contră-i o hotărâre judecătorească desăvârşită *) , care să-l condamne ca erede curat şi simplu.
Art. 712
Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu ştiinţă şi rea credinţă n-a trecut în inventar efecte *) dintr-însa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar.


Noul cod civil, din care aţi citat, nu cunoaşte instituţia acceptării sub beneficiu de inventar.

Faptul că moştenitorul este ţinut de datoriile succesiunii în limita bunurilor dobîndite nu ţine de beneficiul de inventar reglementat de vechiul cod, ci de schimbarea radicală a concepţiei legiuitorului cu privire la transmisiunea moştenirii.

Prin urmare, amendarea de către trandafir2 a afirmaţiei dumneavoastră, potrivit căreia S-a inventat de mult acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, este pe deplin justificată.

Restul sunt poveşti.

Si dupa parerea ,,geniala'' pe care o aveti d-ule Themis, cum credeti ca răspund mostenitorii pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia? Asa cum se facea si pe vechiul cod... :DDDDDDDDD
''La ochi\"? Fiecare apuca ce poate? Sau poate ca stiti dvs. sa faceti imparteala in mod corect fara un inventar al bunurilor ..:DDD Ati taiat vreodata tortul?? :))

Faptul că moştenitorul este ţinut de datoriile succesiunii în limita bunurilor dobîndite, tocmai ca acesta era scopul si efectul principal al acceptarii sub beneficiu de inventar si pe vechiul cod, ca si acum. Ca Noul Cod nu mai pomeneste de acceptarea sub beneficiu de inventar (pentru ca doar aceasta a mai ramas, cu cateva exceptii) asta este altceva, dar daca ne uitam la definitia acesteia, vom observa ca reprezinta acelasi lucru cu acceptarea prevazuta in Noul Cod. ,, E ca si cum ai zice in loc de apa... H2O. " Cei care inteleg Lb. romana ar trebui sa inteleaga si asta.

LuchianSeb a scris:

Ca Noul Cod nu mai pomeneste de acceptarea sub beneficiu de inventar (pentru ca doar aceasta a mai ramas, cu cateva exceptii) asta este altceva, dar daca ne uitam la definitia acesteia, vom observa ca reprezinta acelasi lucru cu acceptarea prevazuta in Noul Cod. ,, E ca si cum ai zice in loc de apa... H2O. " Cei care inteleg Lb. romana ar trebui sa inteleaga si asta.

Domnule,

boldarea din citatul de mai sus (boldarea şi citatul mi le asum, textul vă aparţine în întregime) denotă o uşoară infatuare. Din păcate, nesusţinută şi de un fundament suficient de solid pentru a nu se risipi le cel dintîi argument de drept.

Vă rog să citiţi cu atenţie prevederile articolelor invocate de mine, în mod deosebit pe cele conţinute de art.705, 706 şi 708, pe care le reiau cu sublinierile necesare înţelegerii lor în limbajul dreptului:

Art. 705
Această declaraţie n-are efect decât fiind precedată sau urmată de un inventar fidel şi exact al bunurilor succesiunii, făcut după formele cerute de legile de procedură şi în termenele mai jos hotărâte.
Art. 706
(1)Se dă eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.
(2)I se mai acordă pentru a delibera asupra acceptării sau repudierii succesiunii un termen de 40 zile, care va începe a curge din ziua expirării a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua încheierii inventarului, dacă s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni.
Art. 708
În timpul termenelor pentru facerea inventarului şi pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunţa şi nu se poate obţine o condamnaţiune *) în contră-i. Dacă el renunţă după expirarea termenelor, sau înaintea expirării lor, cheltuielile ce legiuit s-au făcut de dânsul până la acea epocă privesc succesiunea.

Sesizaţi diferenţa?


Dacă nu, respectiv dacă şi acum vi se pare că e H2O (şi nu D2O, cum afirm eu că este), mă opresc aici. Ar fi neproductiv, inutil chiar, să insist acolo unde orice insistenţă este sortită eşecului.

E tot H2O ... :)
Dar pentru ca eu sunt un simplu absolvent fara experienta iar dvs. sunteti avocat cu experienta, a trebuit sa caut niste aliati. Astfel am cautat acum si gasit pe Google, special pentru dumneavoastra, ,,Transmisiunea mostenirii in Noul Cod civil pe intelesul tuturor '' :D ...e cum s-ar zice... ,,postarea dvs. e sub conditie rezolutorie ca eu sa aduc un argument suficient de bun :D ''

Poate ca totusi reusiti sa va lamuriti daca cititi o lucrare a CSM. Va tin pumnii si va urez succes!! :yeah:

[ link extern ]

Domnule LuchianSeb,

dacă la mijloc ar fi doar confuzia între cauză şi efect (confuzie, de altfel, larg întîlnită, dumneavoastră nefiind nici măcar un precursor în materie), aş fi tentat să găsesc circumstanţe atenuante în ceea ce priveşte modul dumneavoastră de interpretare a legii.

Nu există niciun beneficiu de inventar în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii, respectiv in transmisiunea succesorală in noul cod.

Acceptarea sub beneficiu de inventar era una dintre modalităţile de acceptare reglementate de vechiul cod, caracterizată, în primul rînd, de posibilitatea acceptantului beneficiar de a renunţa ulterior la succesiune. Apoi, separaţia de patrimonii opera exclusiv în situaţia în care acceptantul beneficiar proceda la facerea inventarului, sub sancţiunea decăderii din beneficiu şi, implicit, a pierderii posibilităţii de a mai renunţa.

Separaţia de patrimonii (ca excepţie de la regula potrivit careia moştenitorul era continuatorul persoanei defunctului) era efectul, cauza fiind acceptarea beneficiară.

Noul cod modifică radical transmisiunea succesorală, separaţia de patrimonii fiind regula generală (fără a-şi avea cauza în acceptarea sub beneficiu de inventar şi, prin urmare, fără a fi un efect al acesteia). Separaţia de patrimonii nu mai este efectul beneficiului acordat acceptantului prin facerea inventarului. În plus, acceptantul nu mai poate renunţa la succesiune (un alt beneficiu acordat lui de reglementările vechiului cod), indiferent cît ar fi de mare ar fi pasivul în raport cu activul moştenirii.

Dacă tot aţi citit "articolul" din pagina CSM (vă rog să sesizaţi ghilimelele), aţi fi putut să vă opriţi şi asupra notei de la mijlocul paginii (reiterată şi la sfîrşitul acesteia, cu scopul evident de a sări în ochii cititorului şi de a scuza CSM de erorile din cuprinsul ei) potrivit căreia "Conţinutul acestui material nu constituie o interpretare oficială a Noului Cod civil şi nu epuizează toate aspectele privitoare la acest subiect". Coroborată cu lipsa vreunei semnături prin care cineva să îşi aroge atît meritele interpretării codului, cît şi eventualele erori, nota spune mult în privinţa "articolului" şi a corectitudinii informaţiilor cuprinse în el.

Vă dau un exemplu de profesionalism în abordarea chestiunii:

Alineatul secund (al art.114, nota mea) este însă o schimbare a regimului tradiţional practicat sub vechiul cod civil, ce fusese preluat din Codul civil francez de la 1804, la rândul său purtător al soluţiei dreptului roman: succesorul universal continuă persoana defunctului, patrimoniul său şi al defunctului confundându-se ca urmare a acceptării principial pură şi simplă. Succesibilul putea, în mod excepţional, să blocheze confuziunea patrimoniilor şi accederea creditorilor succesorali la activul său personal prin declanşarea procedurii de acceptare sub beneficiu de inventar (art. 704-723 C.civ.). Aceste coordonate ale efectelor acceptării au dispărut pentru moştenirile deschise după 1 octombrie 2011. Art. 1114 alin. 2 NCC limitează exclusiv la activul moştenirii posibilitatea creeditorilor succesorali de a-şi recupera creanţele. Acest regim pune la adăpost pe succesibilii care ignoră de bună credinţă existenţa unui pasiv succesoral neconvenabil. Soluţia este binevenită într-o perioadă de criză economică, unde credite nerambursate de către decuius şi necunoscute succesibililor le pot ocaziona surprize nedorite. Excepţia este reglementată la art. 1119 alin. 2 NCC, unde legea face din succesibilul culpabil un aceptant forţat pur şi simplu.
Conf.univ.dr.Mircea Dan Bob, Studia Universitatis Babes Bolyai, nr.4/2011

Parcă e altceva decît articolul de gazetă de perete din pagina CSM.

În final, o rugăminte. Sau un sfat, cum vreţi dumneavoastră să-i spuneţi: nu mai pierdeţi timpul căutînd pe gugăl pentru mine. Sau, dacă tot vreţi să o faceţi, căutaţi doar ceea ce merită a fi căutat.

Gugălu' poate fi, uneori (deseori, de ce nu), extrem de înşelător.