Doresc sa dau in judecata tatal copilului pe care il cresc

sunt unul patit.
Am contestat recunosterea paternitatii.instanta a dispus efectuare test ADN si am constatat ca copilul nu este al meu. am platit (minciuna)pensie 6 ani si nici nu am fost casatorit cu individa.
Urmeaza un proces lung si cu nervi.
Daca esti sigur ca copilul nu iti apartine ia un avocat bun deoarece este posibil ca individa sa se sustraga de la a face testul adn si te poti plimba mult si bine pe drumuri.
oricum bafta.

D-voastra va mai doriti o relatie cu doamna sau sunteti pe cale de a divorta si de aici "acest interes" vreti sa va razbunati pe copil ?
daca nu doriti sa divortati de doamna stati linistiot si nu tulburati apele, mai tarziu veti regreta.
Practic tatal dupa parerea mea este ce-l care ii da numele si il creste nu neaparat ce-l care il concepe.

am sarit peste pagina 2 revin astfel in complectarea mesajului initial

Daca nu doriti sa divortati de sotie singurii "pedepsiti" de actiunea dv-stra veti dv-stra si copilul
copilul va afla ca nu suntetio tatal lui...in cel mai bun caz ( sau poate aflati ca este al dumneavoastra !!! cum mentiona si colega )

sa presupunem urmatorul scenariu:
- nu vreti sa divortati de sotie ci doar "sa-l pedepsiti" pe acel individ;
- instanta stabileste ca acel tert este tatal copilului si nu D-voastra si il va obliga sa presupunem sa plateasca pensie alimentara;
- dumneavoastra din acel moment nu mai aveti nici o obligatie fata de copil dar la fel niciun drept. astfel nu mai conteaza parerea dumneavoastra cu privire la ingrijire, sanatate, educatie ce o avea doar sotia si acel tert .... iar de aici veti avea viata un calvar;
- copilul creste si nu va aprecia gestul dumneavoastra desi veti sta probabil in aceeasi casa;

parerea mea ascultati sfaturile date anterior de colegii mei si catariti din toate punctele de vedere situatia care oricum oluam este delicata.

cu ,,doamna'' de care faceti pomenire am avut o relatie pasagra,dar nu lipsita de seriozitate din partea mea,
Am platit pensie 6 ani,dar au inceput atacuri dure abia cand m-am casatorit cu sotia mea.
,,doamna" a inceput sa-mi faca tot felul de mizerii, sa-mi caute sotia pe la servici,pe mine,atrebuit sa renunt la un serviciu foarte bine platit si multe altele.m-am hotarat sa pun punct si am vrut sa vad al cui este copilul si am avut o mare surpriza.Bineinteles copilul nu are nicio vina,el este binecuvantarea lui Dumnezeu.
Eu am o familie minunata bazata pe incredere si respect. consider ca nu pot traii in minciuna.
V-am povestit pe foarte scurt ce sa intamplat timp de 3 ani de la introducerea actiunii pana la finalizare pana ce s-a constatat ca copilul nu imi apartine. asta inseamna ca mama copilului in inconstienta ei si-a lasat prpriul copil fara tata ,in loc ca la data nasterii copilului(2006)sa-l caute pe tatal natural si-a indreptat atentia catre mine.a uitat ca minciuna are picioare scurte
Asa ca trebuie sa va ganditi bine:
-daca copilul va apartine ii veti produce o trauma si va ganditi dupa aceea cum il veti privii atat pe el cat si sotia in ochi.
-daca copilul nu va apartine (asta nu stie decat sotia) si va priveste in ochi fara jena ,atunci este o problema.
oricum tine-ti minte copilul este binecuvantarea lui Dumnezeu, iar parinte este cel care il creste nu cel care il face si il abandoneaza.
ca sa il dat in judecata pe cel care pretinde-ti ca este tatal biologic nu vad ce vreti sa obtineti,sau doar sa-l atentionati ca este,,TATA''
dar am si eu o curiozitate.
am vazut ca ,copilul s-a nascut in afara casatoriei (adica nu erati casatorit la acea data) si aveati cunostinta ca nu va apartine copilul, de ce v-ati mai casatorit cu doamna?
Pentru a rezolva acesta situatie tine legatura cu domnii avocati pe forum sunt foarte bine pregatiti si au dat numai sfaturi bune,iar pentru un eventual proces luati avocat.
SUCCES

Se pare ca va ganditi doar la partea materiala. La sufletul acelui copil va ganditi ? Pana a face public acest lucru va rog sa luati in calcul cateva aspecte :
1. Ce a determinat-o pe sotia dumneavoastra sa faca un copil cu un alt barbat ?
2. Ce a determinat-o pe sotia dumneavoastra sa aiba o relatie extraconjugala ?
3. Dar daca la momentul casatoriei dumneavoastre stiati ca sotia este insarcinata cu un alt barbat ?
4. Pana sa supuneti aceasta problema unei discutii " publice " de ce nu incercati sa aveti o discutie cu sotia dumneavoastra ?
5. Se spune ca nu este parinte cine te face ci cine te creste ( bineinteles daca acea persoana merita sa fie parintele acelui copil )
Acel om nu are decat vina ca a avut relatii cu o femeie maritata; poate ca nici nu stie ca are un copil.
Poate atunci lucrurile ar sta cu totul altfel si anume ca daca ati fi obligat la plata unei pensii alimentare veti putea cere efectuarea unui test de paternitate.

christian1 a scris:

Stimata doamna Romascanu nu cred ca ne intelegem.Eu doresc ca tatal biologic sa "plateasca" intr-un fel pentru ceea ce a facut. Sa inteleg ca primul pas spre acest lucru este contestarea paternitatii? Daca inteleg bine, mai intai de toate trebuie chemat in instanta pt stabilirea paternitatii?

Atâta vreme cât dumneavoastră sunteţi tatăl din actul de naştere, NIMENI nu are dreptul să ridice degetul pedant către o altă realitate. (chiar dacă se mai poartă încă, pe la diferite cumetrii, glumele acelea nesărate ... cum că plodul ar semăna în parte te miri cui, dar nu lui taică-său).

ªi atunci vin şi întreb: care tată biologic!? Câtă vreme nu există o hotărâre judecătorească de admitere a acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate, eu - omul mă fac că am orbul găinilor :) şi alt tată în afară de dvs. nu vreau să văd. (chiar dacă, eu - avocatul aş putea lucra conştiincios intru restabilirea adevărului obiectiv).

Dumneavoastră aţi făcut acea recunoaştere de paternitate şi dumneavoastră aţi afirmat aici că aţi făcut-o cu credinţa că era conformă adevărului. (nici eu şi nici alţii n-avem dreptul la altă credinţă până ce o hotărâre judecătorească nu reflectă alt adevăr).

Dar şi din credinţă sinceră se poate greşi.

De aceea, legea permite oricărei persoane INTERESATE (atenţie! o persoana care justifică un interes, nu oricine băgător de seamă care priveşte în grădina dvs.) să conteste ÎN JUSTIŢIE (nu sprijinit de vreun gard) recunoaşterea care nu corespunde adevărului.

Dar inainte de a impinge 3 vieţi în nefericire perpetuă, e bine ca acela ce se apucă de contestat aşa ceva să aibă mai mult decât o credinţă.

NU ªTIU ce vă face pe dvs. să credeţi că celalalt ar fi ªTIUT. Dar şi dacă ar fi ştiut este important de văzut CÂND a ştiut.

De ce e important când? Păi, mă tem că niciun bărbat n-ar putea să fie atât de sigur încât, vâzându-l pe altul cum pleacă spre starea civilă, în scopul recunoaşterii unui copil despre care CREDE că-i al său, să se aşeze ţanţoş ca un cocoş pe gardul primăriei şi să-l oprească. Iar odată făcută recunoaşterea de către un bărbat, niciun alt bărbat (oricât ar fi el de adevărat tată) nu mai are altă şansă decât ceea de a contesta IN JUSTIŢIE (nu cocoţat pe gard) recunoaşterea făcută de altul.

De ce n-a făcut-o? Păi de la mârlănie până la dorinţa de a nu impinge 3 vieţi în nefericire perpetuă (cum ziceam mai sus), paleta e largă şi pentru toate gusturile. Cine ar putea judeca fără să cunoască amanuntele!?

În plus, stimate domn, Holywood-ul nu are imaginaţie pe lângă ceea ce am văzut/trăit eu în viaţa de avocat.

Am văzut om pe care îndoiala l-a făcut să promoveze o astfel de acţiune pentru ca apoi, exact în clipa în care a devenit 99% sigur că acel copil NU era al lui, exact în clipa aceea .. să mă roage să fac tot ce pot spre a-i pierde procesul.