avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:
Si aici apare discriminarea deoarece nu pot angaja orice avocat doresc, desi constitutia imi garanteaza exercitarea acestui drept, fiind vorba de un drept fundamental.
Cu alte cuvinte, legea nu imi permite sa angajez orice avocat doresc desi constitutia imi recunoaste si imi garanteaza acest drept...
Constituția vă garantează dreptul la apărare a cărui esență nu gravitează în jurul angajării unui avocat, ci în posibilitatea părții de a-și apăra cauza în fața instanței. În realizarea acestui obiectiv parții i se permite consultarea tuturor actelor de la dosar, formularea de apărări în scris și oral etc. Pentru că Dreptul nu doar că e stufos, dar nu se rezumă numai la cunoașterea unor texte de lege, cât mai ales la interpretarea acestora, părții i se permite angajarea unui profesionist care să-i maximizeze șansele de câștig. În plus, atunci când nu-și permite angajarea unui profesionist, în baza criteriilor impuse de Stat, tot statul este cel care-i asigură asistență juridică gratuită sau la un cost redus. Așadar, angajarea unui avocat nu trebuie confundată cu un drept fundamental, ea nefiind altceva decât un mijloc de garantare a acelui drept (printre alte mijloace).
Cheltuielile se constituie din taxa de timbru, onorariu (cheltuieli cu) avocat, transport, cazare etc. Potrivit definiției DEX (cea care ne interesează în speță),
cheltuială înseamnă
faptul de a cheltui, unde
a cheltui se referă la „a da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc.” Mergând cu analiza lingvistică mai departe verbul
a cumpăra este definit ca
intrarea în posesia unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani.
Așadar plata vizează remiterea unei sume de bani cu scopul de a se transfera dreptul de proprietate asupra unui bun (cunoștințele și energia avocatului) de la vânzător la cumpărător. Este evident că cele două persoane (cumpărătorul și vânzătorul) sunt distincte pentru că altfel nu ar exista o vânzare/cumpărare propriu-zisă, nefiind vorba de niciun transfer de bunuri contra unei sume de bani. Pentru ca o piață să existe trebuie să existe cel puțin doi indivizi și o nevoie a unuia care poate fi satisfăcută de celălalt.
Finalizând această introducere, potrivit art. 453 CPC instanța va obliga partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată (așa cum sunt ele definite de art. 451 alin. 1 CPC) în favoarea părții care a câștigat, la cerere acesteia. În cazul în care vă angajați pe dvs. înșivă ca avocat nu vi se vor putea acorda, în temeiul art. 453, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat întrucât nu ați ocazionat nicio cheltuială
în mod real cu angajarea unui avocat: nu a existat o plată, o „risipă”, un transfer de bani și de drepturi de proprietate, dvs. fiind de la început în posesia cunoștințelor.
Pe scurt, ca să existe o cheltuială trebuie să existe
un consum de bani care nu are loc în scenariul imaginat de dvs.
Pentru timpul „irosit” (în condițiile în care, mai ales în calitate de reclamant, aveți un interes, deci nu e chiar irosit) se pot cere daune morale sau materiale (dacă se face dovada unor prejudicii materiale cauzate de prezența în instanță), dar nu cheltuieli de judecată (pentru că timpul nu se înscrie în definiția cheltuielilor de judecată oferită de legiuitor).