Executare silita dupa 3 ani si 3 luni

Ma referea la repetatele amanari ale intrarii in vigoare a modificarii Legii 193/2000 art.12 si 13.

daca o sa vedeti motivele acestor amanari, o sa va dati seama si de curentul pe care organismele europene incearca sa-l induca Instantelor romane, care si asa au inceput sa constate foarte greu caracterul abuziv al clauzelor abuzive.

Ca si motiv principal este invederat prejudiciarea societatilor bancare si nebancare, existand riscul ca acestea sa se retraga chiar de pe piata.

Este vorba de un contract de leasing financiar, iar la telefon am aflat ca bunul a fost valorificat in noiembrie 2010, la o valoare surpinzator de mica.

Am intrebat tocmai pentru ca am intuit la ce va referiti. Da, sunt de acord daca ne referim la societatile bancare. mai ales la cele mari. Exista insa si fata de ele situatii exceptie in care se tinde catre o practica unitara de acceptare a caracterului abuziv. Comisionul de risc este unul dintre ele. Cu privire la clauzele privind dobanda au inceput intradevar sa dea inapoi. Daca se castiga ceva pana pe la Curtile de Apel, se da inapoi acolo. Societatile financiare nebancare nu sunt insa la fel de bine sustinute de FMI. Sunt foarte multe ciudatenii in modul in care Instantele judeca spete similare. de ex, daca avem o contestatie la executare in care se invoca exceptia nulitatii dterminata de caracterul abuziv al unei clauze, in cazul titluluiexecutoriu contract de leasing nu numai ca se judeca un astfel de motiv, dar se si admite contestatia, iar in cazul titlului executoriu contract de credit se admite exceptia inadmisibilitatii unui astfel de motiv. Nu stiu daca practica e generala, dar toat ce am putut gasi pe terma asta asa era.

Avand in vedere cele expuse anterior, parerea mea este ca cel mai simplu si sigur mod (fara riscuri) este de a incerca o tranzactie cu societatea creditoare, in baza careia sa vi se diminueze cat mai mult datoria, daca aceasta exista, iar ei sa renunte la orice pretentii.

Buna ziua din nou.

Am primit un raspuns de la cei de la leasing, precum si un calcul in care imi arata cum au ajuns la suma pe care, considera ei, o datorez.

Raspunsul lor la constatarea mea ca a trecut termenul de prescriptie este o trimitere la un articol din contract, care spune asa:

"In cazul in care Finantatorul opteaza pentru executarea silita a obligatiilor restante ale Utilizatorului, Utilizatorul va plati daune-interese dupa cum urmeaza:

(i) Daca obligatia neindeplinita este de natura pecuniara, daunele-interese datorate de Utilizator vor fi egale cu cuantumul respectivei obligatii pecuniare, la care se adauga toate cheltuielile (inclusiv, dar fara sa se limiteze la costurile judiciare si nejudiciare de urmarire legala) suportate de Finantator in legatura cu obtinerea executarii obligatiei respective."

Atat.

Tonul in sine mi se pare un abuz, ca si cum as fi un contravenient, cand eu de buna credinta am fost sa le predau masina si sa sting relatiile cu ei. Cand ma gandesc ca am plecat de la ei dezamagit ca ei vand masina si eu nu recuperez plusul de bani (asta ca sa evidentiez cam cum a decurs discutia atunci cand am fost la ei sa termin cu contractul). Consider ca era normal sa fiu anuntat daca in urma vanzarii am ramas cu datorii, nu sa taca malc si sa imi calculeze penalitati pe toata durata. Au aplicat inclusiv o taxa de parcare si au incheiat o asigurare pe perioada cat a stat la ei masina.

In fine.

Inca nu vad nici o referinta la o executare silita demarata.

Este articolul pe care l-am citat din contract o justificare suficienta pentru ei sa demareze actiunea de executare silita dupa trecerea a mai mult de 3 ani?