am nevoie de un sfat

credem ca doamna Carmen poate continua sa-si spuna problemele pe acest forum si nu cred ca trebuie sa termine subiectul...;) Este "subiectul" multor femei din Romania si nu numai.Insa de cele mai multe ori, adevarul nu poate fi gasit ascultand doar o parte a conflictului, ci ambele. Adevarul "adevarat" poate fi si in acest caz, la mijloc.Oricum, problema majora este copilul.El ar trebui protejat, el ar trebui aparat, el ar trebui tinut departe de conflictele si ambitiile adultilor...
Problema trebuie rezolvata si in acest caz, numai justitia o va putea face.Apelati la specialisti si credem ca veti reusi.Noi, ne "dam cu parerea", ne pozitionam in mod automat pe una din parti si "emitem" ipoteze si concluzii...

Inainte sa indraznesc sa imi scriu problema aici,stateam noaptea si cautam situatii similare ca sa imi fac o idee despre cat de grava e problema mea. Negasind nici una ca a mea si neavand timp sa merg la un specialist intre cele doua slujbe m-am hotarat sa apelez la sfaturile dumneavoastra. Si ma bucur ca am facut-o pt.ca acum sunt mult mai sigura pe mine si stiu exact ce am de facut atunci cand fostul sot ma suna sa ma intrebe cand duc copilul acasa. Intradevar sunt multe persoane in astfel de situatii si chiar dc problema nu poate fi rezolvata asa usor cel putin capatam putina incredere in noi si forta sa punem piciorul in prag la astfel de comportamente. Nu vreau sa ii creez nici un fel de probleme fostului sot,nu vreau sa intervin in relatia dintre el si fiica noastra. Vreau doar sa inteleaga ca vrem sa avem o viata decenta si linistita,ca copilului ii este foarte bine acum,incepe sa isi revina dupa toate scenele facute de el si sa nu mai sufere atat de mult din cauza ca el a fost si este efectiv nepasator fata de ea. A primit exact ce a cerut. Acum poate sa se mute dintr-un loc in altul linistit,sa se trezeasca in fiecare dimineata in alt pat iar noi nu mai plangem si nu ne mai facem griji dc mai vine acasa sau nu. Imi este jena si rusine de toate cate s-au intamplat intre noi,il compatimesc pt ca a ales viata pe care a ales-o si sper ca intr-o zi se va linisti si va reusi sa fie fericit. Imi pare extraordinar de rau ca intre el si fiica lui este o distanta asa de mare,dar nu este de nestrabatut. Insa pana cand va intelege ca nu are de ce sa se poarte asa cu mine si ca trebuie sa ne lase sa ne refacem viata,eu ce fac? O ascult pe mama plangand la telefon ca a mers la ea la serviciu si i-a facut scandal? Eu ce fac cand merg in Romania? Stau numai in casa de teama sa nu ma intalnesc cu el si sa faca ce imi promite la telefon? Dc ma trezesc cu el la usa aici? Nu mi-e teama doar asa din senin,mi-e teama pt. ca nu m-ar agresa fizic si verbal pt. prima data. Sa merg la politie? Or sa imi spuna ca si pana acum:doamna problema trebuie sa o rezolvati la tribunal,noi nu putem face nimic pana cand nu aveti macar cateva zile de spitalizare!!!! Ce sa mai zici cand auzi asa ceva? Si certificatele medico-legale,ce pot sa fac cu ele?Le pastrez ca amintire pt. ca in momentul cand am divortat d. avocat care m-a reprezentat mi-a spus ca nu am martori ca el m-a lovit asa ca nu are rost sa mai agravam problema . Intr-un fel la momentul respectiv poate ca a avut dreptate dar acum regret ca nu le-am prezentat instantei. La putin timp dupa divort venea la mine la serviciu si nici nu pot sa citez ce putea sa spuna. Sa cer ordin de restrictie? Dar cum ramane cu relatia dintre tata si fiica? Am indurat tot si am crezut ca o sa inceteze. Numai ca acum vad ca fetitei ii merge bine,dupa multe regrese incepe sa progreseze din nou,sa rada sa se joace ....Ma intreaba si acum de ce facea tati asa si asa,de ce nu imi cumpara haine si jucarii ca tine? De ce nu se juca cu mine? De ce ma iubeste mai mult x?(prietenul meu). Iar eu ca sa nu o dezamagesc ii spun:tati lucra foarte mult si nu avea timp sa se joace cu tine,lucreaza si acum foarte mult dar in curand o sa va vedeti si o sa petreceti timp impreuna. Numai ca fetita nu se mai multumeste cu raspunsurile mele,ba mai mult,trage singura concluzii si imi spune:mami cand voi fi mare si o sa pot merge singura cu avionul o sa ma duc la tati sa vad unde lucreaza si de ce lucreaza asa mult. Si atunci o sa-l cert pt ca a fost rau cu tine. Cu toata parerea de rau pt el....trebuie sa imi refac viata de dragul copilului cel putin,sa ii ofer dragoste si atentie. Stiu ca nu ii pot tine loc si de tata,dar daca el nu e in stare sa ii fie tata eu ce pot sa fac decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca am gasit un om bun ,fara vicii care ne iubeste si ne acorda toata atentia lui?

Plangerea penala prealabila se poate depune si la Parchet .In ceea ce priveste relatie tata-fiica , dvs , de comun acord cu tatal , puteti stabili un program de vizita de care instanta va lua act , si l va preciza in hotararea judecatoreasca .
In caz de disensiuni , acest program va fi stabilit de catre instanta , desigur , numai daca tatal doreste exercitarea acestui drept.

E important a avea o discutie deschisa cu minorul , pentru a se acomoda , afectiv vorbind , cu schimbarile aparute .Poate , avand sprijinul emotional al dvs , la va percepe si intelege mai usor .


Relatia cu tatal este si ea foarte importanta , intrucat lipsa ei conduce la carente afective... poate chiar si tatal si aiba o discutie cu ea... incunostiintand o ca o va vizita , ca va pastra o legatura stransa cu ea... copii au nevoie de stabilitate in acest sens ...

Nu uitati de pensia de intretinere ,care reprezinta un drept al minorului.


Succes

doamna Carmen,

tot incerc sa va trimit un mesaj privat si nu resusesc.Desi am facut click pe numele dvs.,oarecum nu merge.Puteti lua legatura cu mine,as dori sa va spun niste chestii..intre patru ochi...

o zi buna

Va felicit pentru atitudinea sanatoasa, pentru modul in care urmariti prioritar interesele copilului in ciuda celor adunate in dv... =D>
Va doresc un copil fericit si cred ca felul dv. de a vedea lucrurile va fi rasplatit prin modul in care fetita dv. va fi linistita, calma, fara a deveni incarcata de problemele dv. Ii face bina, mai ales ca e intr-o perioada in care isi formeaza caracterul si imaginea despre lume. Daca vede ura si orgolii, asa se va manifesta si ea. Daca vede dragoste... e o alta poveste, una mai frumoasa!
Felicitari inca o data!
Un copil fericit!