Drept la succesiune

In SUA nu exista notari de drept latin....in orice stat ai cauta si te ai duce....era vorba de simetria formelor, act autentic procura, act autentic contract vanzare cumparare...de asta era vorba...si cum rocura facuta de public notary cu apostila cu tot nu a fost suficienta in fata instantei din Romania...

In ceea ce priveste notarii publici sunt notarii romani deoarece numai ei au in denumire cuvantul public....in sistemul de drept latin care cuprinde vreo 75 de tari membre......

adica iar o luam de la capat////

Poftim? Si un italian poate da o declaratie in fata unui notar public roman pentru ca... la ei se cheama doar notar, deci merge orice fel de notar??!
Scrie undeva in lege ca daca se numeste notar simplu nu e bun? Exista vreun text ori principiu de unde putem desprinde asta?

In SUA, pentru ca public notary nu are studii juridice si habar nu are cu ce se mananca dreptul, actele se intocmesc de alte persoane cu studii juridice, cum ar fi, in unele cazuri, civil-law notary care e ca un avocat fara drept de a pleda in instanta; el nu "notarizeaza" actele, dar le intocmeste. Cu actul facut de el mergi la public notary. Oricum, treburile sunt mai complexe si mai sunt si nuante in functie de stat.
De aia intrebam exact, caci e foarte posibil ca in cazul aratat de tine, actul sa nu fi respectat conditiile de fond sau forma din SUA.

Eu am folosit in Romania declaratii intocmite la notar italian, de exemplu si, dupa ce zici, nu se putea... si de la cetatean roman, si de la cetatean italian.

nu, nu ai inteles....pt ca nu ai citit discutia....cu atentie...
in legea romana se spune ca notarii publici si consulatele inscriu acele declaratii ...adica numai notarii romani...asta nu inseamna ca actele facute de notarii italieni nu sunt recunoscute in Romania....

common law nu este acelasi lucrul cu sistemul de drept romano germanic....deci nu se cunoaste actul autentic....si atunci nu este indeplinita simetria formelor...act autentic, procura care sta la baza trebuie sa fie autentica.....

in fine..

Dacă tot discutăm despre elemente de extraneitate, avem reglementări cît se poate de limpezi în acest sens.

NCC:

Legea aplicabilă condițiilor de fond
Art. 2.637. -
(1) Condițiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasă de părți sau, după caz, de autorul său
..................................................
Legea aplicabilă în lipsa alegerii
Art. 2.638. -
(1) În lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat
(2) Se consideră că există atari legături cu legea statului în care debitorul prestației caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reședința obișnuită, fondul de comerț sau sediul social.
Legea aplicabilă condițiilor de formă
Art. 2.639. -
(1) Condițiile de formă ale unui act juridic sunt stabilite de legea care îi cârmuiește fondul
(2) Actul se consideră totuși valabil din punctul de vedere al formei, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de una dintre legile următoare:
a) legea locului unde a fost întocmit;
b) legea cetățeniei sau legea reședinței obișnuite a persoanei care l-a consimțit;
c) legea aplicabilă potrivit dreptului internațional privat al autorității care examinează validitatea actului juridic
(3) În cazul în care legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancțiunea nulității, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menționate la alin. (2) nu poate să înlăture această cerință, indiferent de locul întocmirii actului.


NCPC:

Art. 1.090. - (1) Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si forta probanta a
inscrisului constatator sunt cele prevazute de legea convenita de parti, cand legea locului
incheierii actului juridic le acorda aceasta libertate. In lipsa acestei libertati sau cand partile n-au uzat de ea, se aplica legea locului incheierii actului juridic.

Unii vor înţelege ce vor. Alţii vor înţelege exact ceea ce spun litera şi spiritul legii.



Cît priveşte înregistrarea, iată ce spun NORMELE METODOLOGICE PRIVIND REGISTRELE UNICE ŢINUTE DE UNIUNEA NAŢIONALÃ A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA:

CAPITOLUL VI – ÎNREGISTRAREA ªI FURNIZAREA INFORMAŢIILOR DIN REGISTRELE NAŢIONALE LA CEREREA PERSOANELOR INTERESATE

Art.29 (1) De regulă cererile se vor face prin intermediul birourilor notariale, misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare şi a camerelor notarilor publici.

De regulă înseamnă exact ceea ce înseamnă: că regula cunoaşte şi excepţii. Excepţia fiind înregistrarea la cererea persoanei interesate, adresată direct operatorului.


Prefer să discut pe text de lege, nu pe interpretări personale.

De acord, totusi, se pare ca nu putem trece peste problema notarului si a notarului public!!!

Joha a scris:

Declaratiile de renuntare se pot face numai autentice, nu se dau in fata unui notar strain deoarece [...]

Mi s-a parut ca ai sustinut ca numai notarul roman poate face aceasta declaratie... nu doar ca el e singurul ce-o poate inscrie, ci ca notarul strain n-o poate face tocmai pentru ca n-o poate inscrie. Scuze, se pare ca n-am fost atenta. Deci poate.

Atunci, daca actele facute de notarii italieni sunt valabile, ca si declaratiile facute de ei, inseamna ca e valabila si o declaratie in care Gigel renunta la sfertul de avere care i s-ar cuveni dupa tatal sau in favoarea Ilenei. Corect?

Ei bine, dupa doua pagini in care sigur ai citit cu atentie (e urat sa presupui contrariul si, daca ma gandesc, e si impotriva legii cumva) am stabilit care era situatia de fapt.
Revenim: ce se face in aceasta situatie la notar?