Divort cu copil minor (sugar)

Domnu proaspat tatic...birica.
Eu am postat pe aces forum cu speranta ca cineva, in domeniu juridic, sa-mi explice in detalii cum as putea sa-mi rezolv problema mea.
Nu o sa stau sa va explic cum sta treaba cu scoala (nu sunteti in masura sa-mi spuneti ce stiu, cat stiu si cat nu stiu). Daca va tot racaie acest subiect, mai bine ma intrebati pe privat!
Si legat de copil...nu a fost abandonat (nici dat, nici nimica). Sunteti total pe langa subiect.
Vreti sa faceti morala? Perfect, banuiesc ca aveti o oglinda.
Aici am cerut ajutor, am cerut sfaturi pe acest subiect...nu critici si alte aberatii.
Va multumesc.

Mai da ce tatic revoltat. Mai intai, de ce vreti sa va fie incredintat dvs. copilul? Sa intelegem ca vreti sa divortati de sotie?Din detaliile dvs. nu rezulta ca ati avea gandul de a va desparti. V-ati pus intrebarea cum il veti creste pe bebe fara mama? Ori daca nu, aveti de gand sa va despartiti in fapt de mama copilului dvs.? Tinand cont de faptul ca aceasta este casnica, nu are decat sa inteleaga ca s-a maritat, ca are un sot care o iubeste si sa-si intre in rolul de mama.. Dvs. va intrati in rolul de tata, va gospodariti singuri cum puteti ca nu sunteti singurii parinti din tara asta care o duc greu, iar bunicii nu au decat sa vina cu daruri la nepot. Probabil ca v-ati complacut in a face un copil si a il pasa ulterior la bunici care pe deasupra sunt alcoolici, dar e cazul sa va desteptati, sa va maturizati si sa va faceti griji pentru propriul copil, deoarece socrul ii poate produce traume fizice copilului si dvs. ca parinti puteti fi trasi la raspundere de autoritati. Asa ca faceti dvs. partie, puneti piciorul in prag, doar sunteti barbat si luati-va copilul acasa, o puneti pe sotie la indeplinirea rolului de mama, ca doar are 27 de ani nu e chiar nestiutoare, iar daca lucrurile nu merg cum va doriti incercati un divort mai tarziu cand mai creste putin copilul. Acum fiind mititel instanta nu-l va da la tata aste e lucru cert decat daca mama este iresponsabila. Si dvs. ce veti face cu micutul? Il duceti la parintii dvs? Iar nu e bine. Nici ei nu-l vor ingrija ca dvs. Il duceti la camin? Acolo se plateste si nu v-ati descurca singur. In instanta trebuie sa demonstrati ca mama nu a avut grija de copil si ca ati avut doar dvs. ori niciunul dintre dvs. ca parinti nu si-a indeplinit rolul ales. Nu aveti cum sa luati copilul pentru simplul motiv ca nu aveti dovezi. Copilul nu este in plasament la bunici asa ca legal nu are ce cauta in grija acestora. Amandoi ca parinti sunteti singurii responsabili. Nu judecati bunicii ca nu va cresc dvs. copii. Este o sarcina la care ati avut timp sa va ganditi inainte de a-l concepe pe micut. Acum e prea tarziu. Asumati-va rolul de parinti. O sa vedeti ca va fi foarte bine. Sotia sta cu copilul, dvs. veniti de la serviciu si faceti cu schimbul. Pentru micut nu are cum sa fie mai bine decat sa locuiasca cu parintii lui iar dvs. sunteti capul familiei si veti lua hotararile intelepte. Daca va iubiti copilul ingrijiti-l personal, dragostea nu functioneaza prin copespondenta, orice copil merita mai mult, mai ales cand e al dvs. O sa vedeti, totul va fii bine.

Domnu Justitiar...problema nu e asa de roz...e mai delicata.
Da, tin la copil, tin ca familia sa nu fie niciodata destramata...si incerc sa ma straduiesc pentru asta.
Dar cand toti sunt impotriva ta...nu te poti lupta cu morile de vant, ca nu le poti tine piept mereu.
Sotia (pe cand era ea prin liceu) a fost un pic (din punctul meu de vedere, e putin spus) traumatizata de parintii ei. Pe langa certurile si show-urile la care participa in mod direct, intre parintii ei, a mai fost si "abuzata" de catre mama ei. Soacra-mea...avand multi pitici pe creier (insemnand probleme mari cu caputul), la aceea vreme o banuia pe sotia mea ca in clasa 11-12...a facut prostii.
Sotia nu era (si nu e) persoana cu cluburile, nebuneli (a fost cuminte ca fata)...dar ca orice copil, la acea varsta mai statea si ea in fata blocului pana tarziu (maxim 10 seara, ca de nu era circ). Vreau sa va spun ca maica-sa, o ducea pe sotia mea saptamanal la ginecolog...ca banuia ea, ca una si alta.
In timp, toate aceste lucruri, trairi, au afectat un pic ratiunea si gandirea ei. Pentru ea, i se pare normal sa foloseasca un vocabular murdar (pentru ca asta a si vazut in familia ei). Sa nu mai spun (si imi este rusine, deoarece nu este un motiv de lauda), am fost si palmuit de sotie (pentru ca ei i se parea normal...daca maica-sa il bate pe taica-su cand e beat...inseamna ca si ea trebuie sa dea in mine). Problema e, ca eu nu beau/fumez etc etc.
Cand au aflat rudele mele (am reusit pana la un punct sa aplanez acest conflict...sa nu fac valva) au ramas socate.
De aceea eu nu ma pot duce sa iau copilul, daca ea nu vrea si tine cu ai ei.
Este o situatie complicata...si imi pare rau.
De aceea trebuie sa am anumite planuri de rezerva in caz ce se intampla ceva (ceea ce eu nu vreau).
Si da, imi doresc foarte mult copilul (in caz ca s-ar intampla acel divort).
Si da, prefer sa ma ajute familia mea, dintr-un singur motiv: are macar liniste, parte de vorbe de oameni didactici.
La o adica...in instanta, conteaza si probele foto/video/audio/sms?

Imi pare rau sa va spun dar probele despre care dvs. amintiti sunt nimic in fata instantei. Dvs. trebuie sa va rezumati strict la relatia dvs. de familie in 3 si nu sa extrapolati la familia largita. De aceea sfatul meu este sa va luati copilul de la socrii, sa incetati relatiile cu socrii daca acestia nu inteleg ca aveti nevoie de sprijinul lor si sa va vedeti de viata dvs. Sotia, dupa cum spuneti dvs. va iubeste si o sa va dea dreptate daca dragostea ei este mai mare pentru dvs. si familia pe care ati format-o impreuna. Dupa cum imi dau seama dvs. v-ati consumat si va consumati in continuare relatia doar de cuplu si nu cea de familie cu copil. Este mare pacat sa nu beneficiati de toate bucuriile pe care le aduce un copil in cuplu, de gangurelile copilului dvs., de primii pasi, de plansetele si rasetele lui. Cand veti imbatrani imi veti da dreptate. Ce povestiti dvs. este un cliseu care s-a intamplat in multe familii si se intampla in continuare. De aceea dvs. ca un direct raspunzator ce va aflati luati-va in maini propria familie si defilati cu ea, ca alta nu aveti si e pacat sa va despartiti din pricina socrilor. Asta doar in cazul in care va iubiti sotia si copilul. Daca sotia dvs. nu va intelege inseamna ca in cazul dvs. dragostea nu a triumfat, va declarati invins si mergeti mai departe, dar copilul atat de mic nu-l veti obtine in instanta. Pastrati legatura cu el si cand creste, mai pe la 10 ani asa, cand poate fi ascultat in instanta cereti dvs.custodia. Alt sfat nu va pot da. Cu totii in tinerete trec prin astfel de probleme, certuri din cauza parintilor, lipsa banilor, suspiciuni, etc. important este sa stim sa le gestionam iar la momentul oportun sa spunem stop, sa luam decizia corecta in sensul de a pune pe primul loc frumusetea de a avea o familie. Cine a spus ca e usoara casnicia? Nimeni. In acest caz decizia va apartine. Numai bine!

In teorie dvs doriti sa stabiliti domiciliul copilului la dvs in contradictoriu cu mama care va dori sa stabileasca domiciliul copilului la ea. Data fiind varsta mica a copilului va fi "alocat" mamei, exceptand cazul in care demonstrati ca dvs v-ati ocupat de ingrijirea copilului.
In practica dvs doriti sa dati copilul in grija parintilor dvs, in timp ce mama vrea sa il dea parintilor ei.
Normal ca dvs va plac mai mult parintii dvs si aveti mai multa incredere in ei, la fel normal ca ei ii plac mai mult parintii ei si are mai multa incredere in ei.

Ati putea, ca sa nu fie nici la parintii dvs, nici la parintii ei, sa gasiti o cresa, la care sa duceti copilul si sa va asumati dvs restul ingrijirilor necesare (sculat noaptea, hranit, spalat, schimbat, etc, dus-adus copilul de la cresa) si sa nu mai asteptati de la altii (sotie, socru, soacra, mama, tata) sa faca ceva pentru copilul dvs.

Cat despre strigoi nu e o atitudine singulara, mai stati de vorba cu persoane peste 50 de ani si veti tot auzi aceasta idee si multe altele (vezi busuiocul de sub perna, noaptea de sanziene, baia de flori care i se face copilului dupa botez, funda rosie ce i se pune pentru deochi, neiesitul lauzei din casa, si "taierea motului" ). N-are nici o relevanta si nu e nimic extraordinar.