Stimate colege, Stimati colegi (utilizatori, consultanti, moderatori, administratori),
Atentia dvs. ma copleseste! Nici acum nu mi-am revenit din emotiile pricinuite de bunavointa dvs.
O sa-mi ia cateva zile sa raspund la mesajele, e-mail-urile si felicitarile de ziua mea aniversara. Niciodata nu am primit atat de multe felicitari!
De ziua mea, sotia si cu mine ne-am permis o mica evadare din cotidian, prima dupa o perioada indelungata.
Nu am banuit ca disparitia mea va fi resimtita.
De la 1 iulie sunt un tanar (60 de ani!) pensionar care macar acum sa pot sa fiu liber, independent, sa fac ce vreau eu si nu ce vor altii (sper sa pot cat mai mult sa fac asa ceva).
Aveam de gand sa ma retrag de pe forum din motive personale dar acum imi este foarte greu (deocamdata o sa mai raman dar o sa mai reduc din perioada petrecuta in fata monitorului (trebuie sa am mai mult grija de sanatatea mea).
Bunavointa dvs. m-a facut sa ma razgandesc. Am sa raspund numai problemelor de relatii de munca in sectorul privat lasand celelalte probleme (pe care le stapanesc mai putin) colegilor mei care sunt mai competenti decat mine.
Mi-am facut multi prieteni pe forum, pe unii i-am intalnit personal, pe altii o sa-i intalnesc in curand!
Mi-ati acordat mai multa atentie decat merit si asta m-a facut sa-mi revizuiesc comportamentul meu despre viata. Prietenii valoreaza mult mai mult decat credeam eu pana acum. Sa poti sa ajuti pe cineva atunci cand are nevoie este o binecuvantare pentru mine. Multumirile acestora sunt o avere pe care nu multi o au. Eu o am si sunt un om bogat!
Va sunt recunoscator si va consider, pe toti, prietenii mei!
Buna dimineata, prieteni! Bine ne-am intalnit! Sunteti minunati! =D> :kissing::love:
Cu multa dragoste,
Al dvs.,
Valeriu Tudor