Agentul constatator, obligatoriu sau nu operatorul radar. Legalitatea transmiterii abaterii "prin statie"

"Instanta nu poate retine nici critica petentului în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite în mod generic agenti constatatori.

Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal.

De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi.

O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar împartasi opinia petentului, instanta constata ca, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încalcari ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1, politistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei.

Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situatia în care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.

În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfasoare activitati cu sistemul de supraveghere a traficului si masurare a vitezei (atestat fila 12), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, mentionat si el în registrul cu evidenta constatarilor privind depasirea vitezei legale din data de 12.10.2009 (fila 15, fila 38), dupa ce i s-a comunicat prin statie viteza înregistrata, fiind respectate, deci, dispozitiile legale amintite mai sus.

În lumina acestor consideratii, nu prezinta relevanta faptul ca oprirea s-a realizat la o oarecare distanta de amplasamentul aparatului radar, chiar si în afara localitatii. (JUDECATORIA COSTESTI)

”În aplicarea dispoziţiilor art.456 şi urm. C.p.civilă, analizând apelul (…) se constată că el este justificat, urmând a-l admite în considerarea următoarelor:

Mai întâi trebuie arătat că în spiritul legii se impun a fi analizate cu prioritate aspectele de nelegalitate aferente actului, respectiv modalitatea de întocmire a lui.
Din această perspectivă, este necontestat că actul/procesul verbal contestat a fost întocmit de către Ag. V. C. care, oprindu-l pe contravenient, a comunicat cu o altă persoană, indicată în timpul procedurii de faţă ca fiind Ag. C.A.N., dar fără dovadă, şi a aflat viteza nelegală de deplasare a celui oprit, procedură însă nepermisă.

În esenţă, în acest sens, atât legea specială-OUG nr.195/02, cât şi legea generală-OG nr.2/01 stipulează că agentul constatator, numai el, constatând contravenţia, întocmeşte procesul verbal, şi aceasta fără nici o excepţie, astfel încât trebuie trasă concluzia că în timpul procedurii administrative de constatare şi de întocmire a procesului verbal intervine un singur agent-cel ce constată, care şi semnează actul (art.15 şi urm.).

Este şi normală această procedură dacă avem în vedere că cel ce întocmeşte actul trebuie să descrie în act fapta exact aşa cum a constatat-o, cum a perceput-o cu propriile simţuri, şi nu în baza constatărilor altei persoane, ce pot fi comunicate de către acea persoană ori recepţionate eronat.

De altfel, trebuie observate formularul folosit şi maniera de întocmire a procesului verbal, care nu are elemente specifice unei asemenea situaţii ca aceasta.

Aşadar, apreciem că procesele verbale de constatare contravenţii nu pot fi întocmite exclusiv în baza unor informaţii furnizate de altă persoană, ci în baza unor constatări personale, indiferent de mijloacele folosite, ale celui ce-l întocmeşte, aşa încât în situaţii ca cea de faţă se procedează nelegal.

În cauză, actul a fost încheiat de către o persoană-cea indicată în act, dar nu în baza constatărilor sale, cu propriile simţuri, prin observarea datelor oferite de aparatul radar, ci în mod nelegal în baza constatărilor altei persoane, care i le-a comunicat prin staţie.

În acest condiţii, criticile aduse de către apelant se dovedesc întemeiate, şi prin urmare şi apelul declarat. (…) în aplicarea art.480 C.p.civilă urmează a admite apelul, respectiv a modifica sentinţa în sensul admiterii plângerii şi al anulării procesului verbal de contravenţie.” (Tribunalul Călărași, Decizia nr. 347 din 16 martie 2016, portal.just.ro)